O dragoste cu scantei

[Ryuu]

Oare merge?




Sakura statea pe suprafata rece, incercand sa se abtina sa planga. Stia prea bine ca Sasuke nu ii va da niciodata atentia cuvenita doar prin faptul ca ea era...diferita. Poate niciodata nu o va vedea mai mult decat o sora, sau o simpla amica. Dar oare putea sa o vada mai mult decat o simpla fata, sau o rivala? Putea oare sa procedeze astfel? Se intreba si ea in timp ce mii de ganduri translucide ii invada mintea. Ochii ei care emanau tristete profunda incercau sa nu dea frau liber lacrimilor. Se ghemui intr-un loc uscat, incercand sa se abtina a nu striga.
Ceea ce simtea ea nu se numea obsesie ci pur si simplu il iubea enorm. Nu era de acord ca toti sa o numeasca o obsedata, asa cum era Ino spre exemplu sau altele. Dar nici Ino nu il mai baga in seama. Ea acum era ocupata cu scoala si cu invatatul pentru o viitoare olimpiada la care, spuse Asuma, era in masura sa castige. Deodata, in fata ei aparu nou venita. Meroko o privea rece, incercand sa-si dea seama cum de plange. Ea planse atatia ani in tacere si nimeni nu consolase, de ce sa consoleze?

Plange...Oare ce se intampla cu ea? Poate o pot ajuta.

Ii puse mana pe umar, incercand sa o ajute, parca, sa se "ridice" de pe suprafata desarta a miciunilor cutremuratoare.

-De ce plangi? O intreba adolescenta.
-Eu..niciodata nu voi fi ca el, intelege ca Sasuke...e diferit de mine.
-Daca ai putea da timpul inapoi si sa distrugi zidul de piatra care va desparte?
Cuvintele ei erau parca rupte dintr-o aura de magie si avea acel har sa ridice moralul omului. Fiecare cuvintel care ii iesea din gura, se transforma in aura magica.
-Multumesc pentru ca ma ajuti. Imi inchipui ca esti mereu ocupata si eu sunt..o povara acum.
-Nu..nu esti. Esti doar o fata cu o inima ranita. Pentru moment raceala glasului ei disparu. O vedea ca pe o sora mai mare. Sakura nici nu putea sa faca o miscare, caci veni Sasuke. Privirea lui rece cazu pe tanara rozalie, dar nici un sentiment nu schita. Nici macar o fraza, nici macar un sunet. Doar o privire de gheata si disparu asa cum aparu.
Rozalia nu spuse nimic, doar incepu mai tare sa planga. Meroko fugi dupa Sasuke incecand sa-l prinda de umar. Acesta, insa, o prinse de talie strangand-o catre el. Respiratia calda a baiatului ii batea in fata, in timp ce o privirea de gheata schita. Meroko incerca sa se elibereze din stransoare dar nu avea puterea necesara.
Se lasa condusa de el, incercand sa-l pacaleasca sa poate fugi. Brunetul isi apropie buzele de ale fetei, dar nu mai putu sa faca un pas fiindca o Katana la spate il bloca. Meroko pastrase momentul oportun, pentru a putea face asta. Incet, acesta se dadu inalturi iar fata fugi.

Este buna in ceea ce face, dar tot vreau sa o ademenesc sa pot pleca la Orochimaru, fiindca el este singurul care ma poate ajuta sa evoluez, ucigandu-le pe fratele meu.

Meoko alerga spre Sakura, dar aceasta nu mai era acolo. Putea oare o fata sa simta asa multe pentru un singur individ al carui scop murdar, pesemne incerca sa-si foloseasca prietenii pentru scopurile personale?

Tot ce am de spus este ca ceea ce scrii tu , Akasuna Lynn, este minunat.
Imi place ca descrii foarte bine sentimentele personajelor din fic si ca dialogul este sec.Sa nu ma iei in nume de rau Sakura_haruno95 , dar capitolul tau nu l-am mai citit deoarece este plin de dialog si il pot comenta fara sa-l citesc.Adica nu ai descriere,dialog in exces si poate ai si greseli.Asta a fost opinia mea