Yumeria [terminat]

[JavaLeen]

Seijuru privi Luna de dupa niste crengi, in timp ce vulpea isi relua forma cea mai utilizata in ultima vreme. Apoi, privind in jur, hotara ca nu strica sa-si mai dezmorteasca labele putin, si se ridica in doua labe, luand o forma aproape umana... pastrand doar urechile, coada, ochii si coltii... primele pentru ca stia ca lui Seijuru ii placeau mult, iar restul din pur instinct de supravietuire.

"Ti-ai pierdut cumpatul cam repede..." o mustrului ea cu o voce calda.

Seijuru o privi, observand in sfarsit, ce forma luase, si zambi incantata. O scarpina usor dupa ureche si o saruta pe frunte, fara sa uite s-o ciufuleasca putin inainte s-o lase in pace. Chicoti cand observa ca se inrosise, apoi se uita din nou la luna.

"Cristalele alea mentin un soi enervant de echilibru in yumeria, si pot oferi o putere fantastica... o putere care poate corupe atat de usor incat nici nu poti sa-ti dai seama... ea era o mistica... majoritatea misticilor sunt nascuti cu ideea ca trebuie sa aiba acele cristale indiferent de ce ar costa... imagineaza-ti cum ar reactiona daca i-as spune ca vreau sa le distrug intru totul... in cel mai bun caz ar incerca sa ma distruga pe loc..."

Se aseza pe radacina copacului, privind la cer curioasa sa vada daca mistica venise dupa ea, cum o invitase, in timp ce vulpea isi acoperise gura, apoi, rosie si cu urechile lasate in jos amenintator marai ca numai sa indrazneasca... ca o sfasie si pe ea si pe dragonul ei fara ezitare... Se opri strangand din dinti cand observa cat de uimita era Seijuru de aceasta promisiune.

"Nu fi idioata... daca patesc ceva tu va trebui sa duci treaba la sfarsit... ti-am mai spus odata asta. Cristalele trebuie sa dispara, indiferent cate sacrificii trebuie facute pentru asta."

Cele doua se privira in ochi incercand sa-si impuna vointa, iar Seijuru paru a castiga. O mangaie pe vulpe stergandu-i o lacrima rebela.

"Prostuto... n-am patit nimic inca... sunt aici... de ce plangi?"

Dar vulpea nu mai apuca sa raspunda ca un curent puternic de aer anunta ca o zburatoare foarte mare tocmai se pregatea sa aterizeze. Vulpea isi relua forma de animal si iesi zburlita, gata sa sara in defensiva la nevoie, dar ramase usor blocata, fara sa mai faca nicio miscare.

Un sunet patrunzator de stomac gol strabatu padurea si Seijuru icni, amintindu-si ca nu mai mancase de cativa ani...