21-12-2008, 03:17 PM
Pe suprafata moale a patului statea incercand sa-si aminteasca cum a putut sa ajunga, tocmai ea in acea situatie. Probabil ca multi ar fi considerat-o fata naiva si din perspectiva fratelui ei, ea era doar o papusa in mainile papusarului care o manevra dupa bunul plac. Nu avea tarie de caracter, mai mereu era ghidata de altii spre a face lucrurile, care probabil nici ea nu le-ar fi dorit. Obligata de soarta, ea trebuia mereu sa se afunde in suferinta si lacrimi.
Toate aceste schimbari o determinau sa ia o decizie pripita si care ar fi luat ceva timp de gandire. Nu isi inchipuia cum ar fi fost viata fara fratele ei. Probabil una mai buna si mai vesela. Poate avea mai multi prieteni si se bucura, in acelasi timp gustand din placerile vietii.
Privea tavanul de culoarea cuprului, apoi o lacrima cobora de pe chipu-i angelic. Oare mereu trebuia sa fie asa?
Dar nu mai putu continua caci in camera isi facu aparitia Sho, acesta avand in mana un pahar de lapte proaspat. Il dadu fetei in speranta ca va putea sa adoarma, poate putea sa o mai linisteasca.
-De ce nu incerci sa dormi?
-Ce rost ar avea? oricum in minte am impregnata imaginea lui.
Cuvintele dureau dar orice alt lucru era de prisos. orice mangaiere, orice sarut nu era de ajuns ca fata sa poata sa uite acele clipe nenorocite ca au dus-o la disperare si au condus-o spre o despresie. Isi tinea mainile pe langa corp, refuzand sa bea laptele si refuzand sa-l priveasca in ochi pe blondin.
O mangaie de-alungul fetei apoi pleca din incapere, lasand-o singura. Era de ajuns ca suferea, ce putea sa mai faca si de data asta?
Deodata telefonul mobil al baiatului incepu sa sune, anuntandu-l ca gasca il cheama pentru a discuta de-ale baietilor. Pe deoparte, nu vroia sa o lase singura. Amintirea maniacului aluia inca era impregnata in minte, dar ce avea de pierdut? Incuia usa, astfel nimeni nu putea patrunde.
-Karma trebuie sa plec undeva!
Fata il privea nedumerita, dar apoi aproba dand din cap, In fond, usa era incuiata, ninmeni nu putea intra. Acesta pleca lasand-o singura in incaperea mare. Fata dadu drumul la muzica pentru relaxare, apoi pleca spre bucatarie preparandus- ceva de mancare. Incepu sasi faca un sandwchi si o cana de ceai fierbinte. Se gandi ca poate sa-si prepare si singura si sa aiba grija de casa in acelasi timp. Deodata vru sa plece spre baie, pentru a se spala pe maini, dar la usa se auzi doua ciocanituri puternice.
Se panica imedait incercand sa-si pastreze calmul. Tremura din toate incheieturile iar picaturile de transpiratie ii brazdau fruntea. Cu cat se apropia de usa cu atat ciocaniturile erau mai violente.
-Cine este? intreba ea, dar fara raspuns.
Pleca in bucatarie, luand un cutit si tinandu-ul la sapte pentru orice eventualitate... Descuie incet usa, apoi odeschise iar personajul misterios era...
-Buna surioara! Zambetul malefic si ochii turbati ca a-i unui mutant il facea pe Devon sa arate ca un demon insetat de putere. Fata tipa cat putu fugind in camera. Devon dupa ea incercand sa o prinda. Dadea cu pumnii in usa incercadn sa o darame, iar pe partea cealalta, Karma incerca sa il opreasca sa patrunda in incapere. Se ruga sa nu o prinda si ca Sho sa vina repede. Cutitul inca ii era in mana dar teama de a nu-l rani puse stapanire pe ea. Deodata Devon sparse clanta usii, apucand-o pe fata de bluza. Nu putea sa o prinda dar inca o tinea de bluza. Fata il intepa cu obiectul taios, apoi mici picaturi de sange cazu pe gresia alba. In cele din urma, baiatul patrunse in incapere luand-o de par pe aceasta.
-Deci vroiai sa pleci? tipa acesta furios.
Dar nu mai putea sa spuan nimic fiindca fata vroia sa-l raneasca cu unealta. Dar nu avu asa noroc. Devon o prinse de mana, infigandu-i cutitul in abdomen. Sangele curgea neincetat pe suprafata rece in timp ce acesta realiza ceea ce tocmai facuse. Fugi din apartament lasand-o pe fata in agonie.
Probabil ca este mai bun decat precedentul, dar spre ca va place. Kaneto Sayuri, sa stii ca nu ma suparat pentru critica ta, din contra. Ma bucur ca macar ai spus adevarul despre ce era acolo si nu ai ocolit asta. Multi fac asta si chiar am nevoie de prerea reala a cuiva. Regret ca te-a nemultumit capitolul si imi inchipui asta. Sper sa fie mai bun si
iti raman recunoscatoare pentru parerea ta. Sysu este randul tau.
ja ne& gomenasai
Toate aceste schimbari o determinau sa ia o decizie pripita si care ar fi luat ceva timp de gandire. Nu isi inchipuia cum ar fi fost viata fara fratele ei. Probabil una mai buna si mai vesela. Poate avea mai multi prieteni si se bucura, in acelasi timp gustand din placerile vietii.
Privea tavanul de culoarea cuprului, apoi o lacrima cobora de pe chipu-i angelic. Oare mereu trebuia sa fie asa?
Dar nu mai putu continua caci in camera isi facu aparitia Sho, acesta avand in mana un pahar de lapte proaspat. Il dadu fetei in speranta ca va putea sa adoarma, poate putea sa o mai linisteasca.
-De ce nu incerci sa dormi?
-Ce rost ar avea? oricum in minte am impregnata imaginea lui.
Cuvintele dureau dar orice alt lucru era de prisos. orice mangaiere, orice sarut nu era de ajuns ca fata sa poata sa uite acele clipe nenorocite ca au dus-o la disperare si au condus-o spre o despresie. Isi tinea mainile pe langa corp, refuzand sa bea laptele si refuzand sa-l priveasca in ochi pe blondin.
O mangaie de-alungul fetei apoi pleca din incapere, lasand-o singura. Era de ajuns ca suferea, ce putea sa mai faca si de data asta?
Deodata telefonul mobil al baiatului incepu sa sune, anuntandu-l ca gasca il cheama pentru a discuta de-ale baietilor. Pe deoparte, nu vroia sa o lase singura. Amintirea maniacului aluia inca era impregnata in minte, dar ce avea de pierdut? Incuia usa, astfel nimeni nu putea patrunde.
-Karma trebuie sa plec undeva!
Fata il privea nedumerita, dar apoi aproba dand din cap, In fond, usa era incuiata, ninmeni nu putea intra. Acesta pleca lasand-o singura in incaperea mare. Fata dadu drumul la muzica pentru relaxare, apoi pleca spre bucatarie preparandus- ceva de mancare. Incepu sasi faca un sandwchi si o cana de ceai fierbinte. Se gandi ca poate sa-si prepare si singura si sa aiba grija de casa in acelasi timp. Deodata vru sa plece spre baie, pentru a se spala pe maini, dar la usa se auzi doua ciocanituri puternice.
Se panica imedait incercand sa-si pastreze calmul. Tremura din toate incheieturile iar picaturile de transpiratie ii brazdau fruntea. Cu cat se apropia de usa cu atat ciocaniturile erau mai violente.
-Cine este? intreba ea, dar fara raspuns.
Pleca in bucatarie, luand un cutit si tinandu-ul la sapte pentru orice eventualitate... Descuie incet usa, apoi odeschise iar personajul misterios era...
-Buna surioara! Zambetul malefic si ochii turbati ca a-i unui mutant il facea pe Devon sa arate ca un demon insetat de putere. Fata tipa cat putu fugind in camera. Devon dupa ea incercand sa o prinda. Dadea cu pumnii in usa incercadn sa o darame, iar pe partea cealalta, Karma incerca sa il opreasca sa patrunda in incapere. Se ruga sa nu o prinda si ca Sho sa vina repede. Cutitul inca ii era in mana dar teama de a nu-l rani puse stapanire pe ea. Deodata Devon sparse clanta usii, apucand-o pe fata de bluza. Nu putea sa o prinda dar inca o tinea de bluza. Fata il intepa cu obiectul taios, apoi mici picaturi de sange cazu pe gresia alba. In cele din urma, baiatul patrunse in incapere luand-o de par pe aceasta.
-Deci vroiai sa pleci? tipa acesta furios.
Dar nu mai putea sa spuan nimic fiindca fata vroia sa-l raneasca cu unealta. Dar nu avu asa noroc. Devon o prinse de mana, infigandu-i cutitul in abdomen. Sangele curgea neincetat pe suprafata rece in timp ce acesta realiza ceea ce tocmai facuse. Fugi din apartament lasand-o pe fata in agonie.
Probabil ca este mai bun decat precedentul, dar spre ca va place. Kaneto Sayuri, sa stii ca nu ma suparat pentru critica ta, din contra. Ma bucur ca macar ai spus adevarul despre ce era acolo si nu ai ocolit asta. Multi fac asta si chiar am nevoie de prerea reala a cuiva. Regret ca te-a nemultumit capitolul si imi inchipui asta. Sper sa fie mai bun si
iti raman recunoscatoare pentru parerea ta. Sysu este randul tau.
ja ne& gomenasai
-