O lume ciudata,dar totusi minunata.

[Kali?!]

[quote='Candy_girl' pid='37195' dateline='1229715429']
Capitolul 1:Calatoria
Soarele stralucea cu o ultima putere printre frunzele aramii ce ningeau in adierea blanda a vantului de toamna.Frunzele presarate pe jos creau un covor cusut de mama natura.Pe cerul albastru erau presarati nori de diferite marimi si forme,culoarea cenusie a acestora impiedica razele soarelui de a atinge pamantul aspru si rece.Vantul adia usor ridicand de pe asfaltul rece frunzele arami,galbene si rosiatice ce le purta intr-un vals ducanu-le mai departe.Vantul batea cu nepasare intr-o casuta aflata la marginea unui sat saracacios,printr-o minune a supravietuit multor batali.Usa pe jumatate stricata,facuta din paie pe care vatul le sufla cu mare usurinta fusese deschise de catre un baiat.Era de vreo 13-14 ani,brunet cu doua suvite ce ii cadeau pe fata,ochi de-o culoare ca si a chihlimbarului ii scoteau in evidenta chipul ce sublinia inocenta lui.
Din mica casuta se aude o voce blanda care il striga pe baiat.
-Intoarce-te,acuma in casa!Se pare ca era un ordin pe care el il refuzase.
-Nu ma intorc inapoi niciodata.Ii raspunse baiatul cu tristete in voce,care vrand sa plece fusese tinut de mana.Atingerea blajina si calda,pielea alba ca spum laptelui ii scotea in evidenta ochi ei albastri ce exprimau tristetea si suferinta pe care o purta in suflet.
-Inainte sa pleci ia acesti bani,vei avea nevoie de ei.Ii spune aceasta cu blandete in voce.
-Bine mama si iti multumesc,promit ca am sa ma intorc si am sa dovedesc lumii de ceea ce sunt in stare.Parand increzator in spusele sale.
Baiatul pleca pe un drum uitat de lume,pietrele de culori diferite,forme si dimensiuni creau o poteca pentru aventurierul nostru.O picatura rece ii cazu pe obrazul cald ridicand capul incet spre cer observase cativa nori negri,ce se pare ca vor da un semn de ploiaie.Se duse grabit sub o salcie,ii trezea diferite amintiri.Parea a fi pierdut in ganduri si nu auzise trasura care trecea pe acolo,se opri din ea isi facu aparitia un domn imbracat tot in negru,avea o camasa alba de catifea si un baston ce avea in cap un diamant,la terminarea acestuia erau gradate cu aur niste initiale pe o placuta de trei centimetri din bronz.
-Ce cauti aici singur tinere calator?Ii spune barbatul cu o raceala in voce.
Ridicand capul din pamant ochi baiatului erau atintiti catre domn,ridicandu-se incet de jos facuse o plecaciune catre acesta.
-Ridicate baiete eu nu am nevoie de asa ceva.
-Va rog frumos bun domn ma duceti si pe mine pana in satul urmator?Spuse baiatul cu nostalgie.
-Sigur,urca si discutam pana ajungem.
Baiatul incuvinta din cap si-l lasa pe domn sa urce primul in trasura care era trasa de doi armasari negri,fraul acestora era facut din funie scumpa sa nu ii deranjese pe cai atunci cand mergeau sau galopau.Rotile erau facute din stejar de-o culoare maronie spre negru,trasura de-a semenea era si ea facuta de tamplari de la Paris din nuc batran si rezistent si era frumos decorata cu ornamente clasice si simple poleite cu aur.In trasura perdele de matase visine prinse frumos cu un snur rosu..Baiatul privea fiecare detaliu al acestora.
-Se pare ca iti place,nu-i asa?Il intreaba curios domnul pe baiat care parea a fii uimit de ceea ce vedea.
-Da asa-i este chiar frumos,imi place mult.Spune el cu mare curiozitate privind la domn
-Dar..pe tine tinere cum te cheama?Il intreaba curios domnul
-Pe mine ma cheama Ayumi Ahiro.Spune increzator baiatul catre domnul care il priveste cu mare curiozitate.
-Incantat de cunostinta Ayumi,ma numesc Dr. Akiro Ishimi
-Ce tare dumneavoastra sunteti faimosul doctor Akiro Ishiri!Spune Ayumi cu mare uimire catre el
-Draga baiete observ ca tu nu esti un oarecare baiat de taran,nu vreau sa te jignesc dar vocabularul tau este foarte dezvoltat.
-Stiu domnule doctor,parintii mei mau invata foarte bine,si nu mi-e rusine sa recunosc ca sunt taran.
In conversatia celor doi drumeti fusese intreruprupta de vizitul care anuntase ca au ajuns in sat.Ayumi ii de-te mai inati voie domnul doctor pentru a trece primul.Au ajuns la han vechi care parea a fi rapit de timp,placuta de la han pe care era gradat numele acestuia scartia de fiecare data la bataia vantului.Intrand primul pe usa toate privirile fusesera cu rautate atintite asupra lor,privi prin incapere.Era ingusta tapetul era de o culoare albastra deschisa,perdele de la geamuri era beji care erau sustinute de o funta alba.In partea dreapta era o mobila