18-12-2008, 06:51 PM
Hy... acesta e primul meu fic...un pic cam prea sadic
oricum astept pareri, sugestii si mai ales critici, vreau mult sa ma imbunatatesc
Capitolul I - Lacrimi
Afara totul era acoperit cu mici stelute fragile, albe si pure ca luna, ce palpaia disperata in bezna care acoperea intreg orasul. Fulgii de zapada erau purtati de o briza usoara, ce devenea din ce in ce mai furioasa precum crivatul. Dansau in lumina felinarelor, dar intr-un final cadeau pe pamnatul rece. Erau atat de tristi ca nu se mai puteau bucura de vant, incat se transformau in picaturi de apa.
Intr-o camera intrunecata, unde lumina disparuse complet, statea intr-un colt al camerei, o fata. Era singura si disperata avand doar intunericul ce-i dizolva lacrimile si...un cutit. Parul lung si albastru ii era ravasit precum valurile marii involburate si nervoase ce se avantau in stancile ascutite. Ochii ii erau verzi precum acele bradului, care emanau raceala si disperare. De obicei avea o privire vesela si puteai simti cum ochii sai gingasi transmit numai fericire. Acum acea privire disparuse, fiind inlocuita cu lacrimi amare si strigate de disperare. Genele negre ca si intunericul ce o inconjura ii secerau lacrimile, trasformandu-le in in mici picaturi ce se dizolvau cand atingeau suprafata fina si moale a covorului. Isi inchise din nou ochii, strangandu-si picioarele langa trup. Statea ghemuita, tinand cu putere obiectul ascutit din mana stanga. Amintirile din acea seara ii treceau vijelios prin minte...
Flashback
- Yuka...nu mai esti cea care ai fost...imi pare rau, dar...nu putem fi impreuna...
Fata se uita uimita la el... credeam ca e doar o gluma, desi stia ca baiatul nu ar spune niciodata asa ceva daca nu ar vorbi serios.
- Kay... doar nu vorbesti serios, nu? Stiu cat de mult ma iubesti, nu ai putea sa-mi faci niciodata rau. Tu m-ai aparat in acei patru ani de cosmar! Mi-ai readus zambetul... Stiu cat de mult tii la mine! Nu ma poti parasi! tipa fata disperata, sperand in continuare ca e doar o gluma.
- Ti-am readus zambetul..., repeta baiatul nostalgic.
Ochii lui verzi priveau asfaltul, refuzand sa intalneasca privirea disperata a fetei. Emanau atat de multa tristete incat se temea sa nu-i fie chipul invaluit de lacrimi. Parul sau brunet ii acoperea ochii suavi, iar cateva fire ii atingeau buzele moi si fine,care provocau atat de multa durere fiintei pe care o iubea. Purta o bluza neagra, grosa, iar peste aceasta avea o geaca de aceeasi culoare.Blugii sai bleumarin erau taiati in cateva locuri, prin care se putea observa zgarieturile si vanataile care le avea pe picioare. Totul din cauza ca se batuse,intr-un club cu un baiat caruia Yuka ii promisese acum cateva zile ca se va culca cu el, pentru o suma frumusica de bani.
-...mi-as dori sa fie adevarat,continua el.Dar, dupa ce am terminat scoala generala, amandoi am luat-o pe drumuri diferite. Si imi pare atat de rau ca m-am despartit de micul meu inger. Trebuia sa raman langa tine...e numai vina mea ca te-ai transformat intr-un monstru.
- Kay...ce tot spui? Mi-am schimbat infatisarea...dar nimic mai mult... cum poti spune ca am devenit un mon...
- Pe cine incerci sa pacalesti?! tipa baiatul, incat fata tresari. Yuka pe care o stiu eu nu s-ar fi drogat niciodata! Ea nu fuma, si nu umbla prin cluburi toata noaptea. Nu s-ar fi imprietenit niciodata cu niste huligani care umpla numai pentru placerile trupesti. Acea Yuka nu ar fi maltratat pe cineva, sau sa se culce cu primul baiat pe care il intalneste intr-un club!
Acele cuvinte o raneau enorm pe fata. Simtea cum inima ii este sfasiata incetul cu incetul, de baiatul care la iubit in urma cu patru ani, desi abia acum incepea sa realizese asta. Ochii sai sclipitori si veseli erau invaluiti de lacrmi.Kay se uita la cat de mult a putut sa o raneasca, dar trebuia sa-si alunge sentimentul de mila si vinovatie. Era nevoit sa-si puna masca de baiat dur, ca s-o alunge pe fata de care se indragostise.
- Ingerul meu a disparut in urma cu trei ani.Demonul l-a devorat...sau poate inca m-ai exista, spuse baiatul imbratisand-o pentru ultima oara pe fata.
Ii dadu drumul si se indeparta, iar doua lacrimi de vinovatie aparura. Yuka il privea cum se indeparteaza; tipa...dar baiatul nu se intoarse. Stia prea bine ca era adevarat ce a spus. Vechea Yuka nu ar fi facut niciodata acele lucruri, dar acum era prea tarziu sa se schimbe...
End of flashback
Fata continua sa planga in camera intunecata. Mai striga inca o data numele baiatul la care tinea atat de mult, apoi stranse cutitul ce-l tinea in mana dreapta si...
cam atat pentru moment:P...
oricum astept pareri, sugestii si mai ales critici, vreau mult sa ma imbunatatesc
Capitolul I - Lacrimi
Afara totul era acoperit cu mici stelute fragile, albe si pure ca luna, ce palpaia disperata in bezna care acoperea intreg orasul. Fulgii de zapada erau purtati de o briza usoara, ce devenea din ce in ce mai furioasa precum crivatul. Dansau in lumina felinarelor, dar intr-un final cadeau pe pamnatul rece. Erau atat de tristi ca nu se mai puteau bucura de vant, incat se transformau in picaturi de apa.
Intr-o camera intrunecata, unde lumina disparuse complet, statea intr-un colt al camerei, o fata. Era singura si disperata avand doar intunericul ce-i dizolva lacrimile si...un cutit. Parul lung si albastru ii era ravasit precum valurile marii involburate si nervoase ce se avantau in stancile ascutite. Ochii ii erau verzi precum acele bradului, care emanau raceala si disperare. De obicei avea o privire vesela si puteai simti cum ochii sai gingasi transmit numai fericire. Acum acea privire disparuse, fiind inlocuita cu lacrimi amare si strigate de disperare. Genele negre ca si intunericul ce o inconjura ii secerau lacrimile, trasformandu-le in in mici picaturi ce se dizolvau cand atingeau suprafata fina si moale a covorului. Isi inchise din nou ochii, strangandu-si picioarele langa trup. Statea ghemuita, tinand cu putere obiectul ascutit din mana stanga. Amintirile din acea seara ii treceau vijelios prin minte...
Flashback
- Yuka...nu mai esti cea care ai fost...imi pare rau, dar...nu putem fi impreuna...
Fata se uita uimita la el... credeam ca e doar o gluma, desi stia ca baiatul nu ar spune niciodata asa ceva daca nu ar vorbi serios.
- Kay... doar nu vorbesti serios, nu? Stiu cat de mult ma iubesti, nu ai putea sa-mi faci niciodata rau. Tu m-ai aparat in acei patru ani de cosmar! Mi-ai readus zambetul... Stiu cat de mult tii la mine! Nu ma poti parasi! tipa fata disperata, sperand in continuare ca e doar o gluma.
- Ti-am readus zambetul..., repeta baiatul nostalgic.
Ochii lui verzi priveau asfaltul, refuzand sa intalneasca privirea disperata a fetei. Emanau atat de multa tristete incat se temea sa nu-i fie chipul invaluit de lacrimi. Parul sau brunet ii acoperea ochii suavi, iar cateva fire ii atingeau buzele moi si fine,care provocau atat de multa durere fiintei pe care o iubea. Purta o bluza neagra, grosa, iar peste aceasta avea o geaca de aceeasi culoare.Blugii sai bleumarin erau taiati in cateva locuri, prin care se putea observa zgarieturile si vanataile care le avea pe picioare. Totul din cauza ca se batuse,intr-un club cu un baiat caruia Yuka ii promisese acum cateva zile ca se va culca cu el, pentru o suma frumusica de bani.
-...mi-as dori sa fie adevarat,continua el.Dar, dupa ce am terminat scoala generala, amandoi am luat-o pe drumuri diferite. Si imi pare atat de rau ca m-am despartit de micul meu inger. Trebuia sa raman langa tine...e numai vina mea ca te-ai transformat intr-un monstru.
- Kay...ce tot spui? Mi-am schimbat infatisarea...dar nimic mai mult... cum poti spune ca am devenit un mon...
- Pe cine incerci sa pacalesti?! tipa baiatul, incat fata tresari. Yuka pe care o stiu eu nu s-ar fi drogat niciodata! Ea nu fuma, si nu umbla prin cluburi toata noaptea. Nu s-ar fi imprietenit niciodata cu niste huligani care umpla numai pentru placerile trupesti. Acea Yuka nu ar fi maltratat pe cineva, sau sa se culce cu primul baiat pe care il intalneste intr-un club!
Acele cuvinte o raneau enorm pe fata. Simtea cum inima ii este sfasiata incetul cu incetul, de baiatul care la iubit in urma cu patru ani, desi abia acum incepea sa realizese asta. Ochii sai sclipitori si veseli erau invaluiti de lacrmi.Kay se uita la cat de mult a putut sa o raneasca, dar trebuia sa-si alunge sentimentul de mila si vinovatie. Era nevoit sa-si puna masca de baiat dur, ca s-o alunge pe fata de care se indragostise.
- Ingerul meu a disparut in urma cu trei ani.Demonul l-a devorat...sau poate inca m-ai exista, spuse baiatul imbratisand-o pentru ultima oara pe fata.
Ii dadu drumul si se indeparta, iar doua lacrimi de vinovatie aparura. Yuka il privea cum se indeparteaza; tipa...dar baiatul nu se intoarse. Stia prea bine ca era adevarat ce a spus. Vechea Yuka nu ar fi facut niciodata acele lucruri, dar acum era prea tarziu sa se schimbe...
End of flashback
Fata continua sa planga in camera intunecata. Mai striga inca o data numele baiatul la care tinea atat de mult, apoi stranse cutitul ce-l tinea in mana dreapta si...
cam atat pentru moment:P...