Twice temptation [yaoi]

[mikaru]

Sentiment incurabil

Ramas pe canapeaua din sufragerie, Shimizu privea aiurea podeaua, in timp ce mintea sa era adancita printre ganduri. Comportamentul lui Akito era mult mai diferit decat cel de dinainte. Parca sufletul i se deschise lui, cat si sentimentele se exprimau, chiar si asa nu in totalitate. Cele intamplate mai devreme dovedeau multe lucruri. Insa acest lucru il facuse pe baiat sa isi dea seama ca fratele sau poate detinea in suflet macar o mica parte din iubirea ce i-o poarta el. Si asta l-ar face tare fericit, ar fi radiat de bucurie.
-Macar...
Sunetul cheilor de la usa il trezi pe tanar din visare. Se parea ca Akito voia sa paraseasca apartamentul. Nu il putea lasa sa plece exact cand mai avea putin si putea sa ajunga in sufletul sau. Repede, alergase catre hol, prinzandu-l pe baiat de mana exact cand voia sa iasa pe usa.
-Nu pleci nicaieri..
Akito il privi ciudat, incercand sa isi ia mana inapoi.
-Serios acum…fac ce vreau..nu esti mama ! Da-mi drumul..
-Nu…nu pleci.., continua el sa sopteasca, lipindu-l de usa semi-deschisa, incat o inchise total. Akito incepuse sa se sperie, mana care il strangea nu voia sa dea drumul, dar nici sa slabeasca stransoarea. Chiar cand ar fi vrut sa scape de atmosfera din apartament si mai mult de la rusinea ce il cuprinse, acum ideile se pierdusera si garda incepea sa se lase din ce in ce mai jos.
-Nu sunt mama ta…sunt fratele tau. Si daca sunt fratele tau putin mai mare, trebuie sa ma asculti. Pe mine, persoana care spre socul tuturor si al meu, m-am indragostit de tine, acelasi sange ca si al meu. Chiar si asa, nu imi pasa ce ar spune lumea, pentru ca te iubesc si asta e singurul sentiment caruia ii ofer o mare atentie. Insa…se pare ca intr-un final..tot eu voi fi cel ce sufera daca tu fugi…fugi..si fugi. Poti sa simti ceva pentru mine, pentru un romantic incurabil ?
Vorbele sale fusesera pline de sinceritate si caldura, incat il facu pe tanarul din fata sa sa se inroseasc grozav. Vazandu-l ca nici nu mai stie cum il cheama, roscatul isi dadu seama ca intentionat, nu i se va oferii nici un raspuns la intrebare. Insa se inselase, deoarece Akito incerca din rasputeri sa isi caute cuvinte ce pur si simplu nu voiau sa iasa din gura.
-Eu…cred…vreau sa zic...
Buzele tremurate nu-si duceau fraza pana la capat. Era pierdut total, arata mai rau decat daca ar fi fost in fata unui public imens si ar fi trebuit sa interpreteze un rol. Roscatul il privea curios, asteptand vorbele care nu aveau sa mai fie spuse. Timp de cinci minute, Akito inghitea doar in sec, pierzandu-si banda ideilor. Ar fi vrut sa spuna ce simte si el, sa-i raspunda la intrebare cu aceasi sinceritate, dar nu putea. Shimizu ar fi asteptat o vesnicie, dar observandu-l atat de tacut, parca ar fi vrut sa renunte de a-l mai tortura psihic. Isi inchise ochii, in timp ce suvitele rosii ii acoperea fruntea si privirea neexpresiva.
Akito il privi lung, stia ca fusese vina “curajului” sau esuat. Hotarat si inca putin euforic, se ridica incet pe varfuri, apropiindu-si chipul de al baiatului ce nu observase acest lucru, deoarece ochii sai albastrii erau inchisi. Cu o usoara ezitare la inceput, din cauza batailor inimii ce accelerasera, reusi sa ii acapareze buzele intr-un sarut, trezindu-l din gandire. Ii era teama ca agitatia din pieptul sau putea fii auzita. Si de respirat in preajma lui, ii era frica. Atata spaima incat isi dadu seama singur cat de indragostit devenise cu atata usurinta. Mana roscatului trecuse sub barbia lui, prelungind sarutul incat ii taiase respiratia. Saruturile continuara, unul mai pasional decat altul, iar fermuarul de la hanoracul tanarului se lasa cat mai jos, aproape dezgolindu-i umerii firavi. Roscatul isi puse o mana la spatele lui, luandu-l in brate pe sus.
-Hei…da-mi…da-mi drumul...
-Nici gand. Spuse el intinzandu-l pe canapeaua din sufragerie, printre pernele mici colorate. Shimizu ramases uimit cand simti cureaua de la pantaloni cum era desfacuta de mainile fratelui sau. Il privi mirat, iar acesta cu ochii semi-deschisi, lasa hanoracul sa alunece de pe canapea.
-Pentru asta..te voi trata ca pe un baiat..nu ca pe o fata cum imi propusesem…, spuse tanarul incepandu-si jocul cu corpul fratelui sau care nu il oprea, dimpotriva, ii fura saruturi cand reusea sa se apropie de chipul sau si ii musca buzele cu dorinta. Insa se lasase mai moale cand simti mana baiatului prin pantalonii sai, explorand acea zona sensibila. Il implora sa se opreasca, prea tarziu insa, se trezi fara haine pe el. Fiecare particica a corpului sau fusese mangaiata cu saruturi, pe bust si in zona gatului se observau usoare urme de la ele, fapt ce dovedea ca era marcat. In totalitate satisfacut, isi lipi mana cu a sa, strangand-o puternic cand se simti inauntru lui. Akito scapa un sunet de placere, ce il acoperi repede cu una din perne, iar lacrimile de la durere isi facura aparitia. Ii ridica privirea, stergandu-i lacrimile cu saruturi mici, apoi il cuprinse in bratele sale, lasandu-l sa se linisteasca. Hotarase sa se opreasca, dupa un ultim sarut lung.
-Ai fost dragut…dragut Akito dragut..
Akito nu putea nega, ii placea sa isi lase corpul pe mana lui Shimizu, chiar daca inca i se parea putin ciudat. Nu ii raspunsese nici acum la intrebare, totusi uneori un singur gest poate dovedi mult mai mult decat simple cuvinte.
-----------------------------------

traditionalul si traditionalul -> scuzati greselile de tastare [nu m-am uitat daca sunt T.T]--[si ca e scurt ><]