13-12-2008, 11:08 PM
multumesc...ma bucur ca va place chiar nu credeam ca va mai posta cineva pe aici...
well va pun continuarea ^^
Capitolul 3: Apoi...
Ceea ce a urmat a fost ingrozitor... mama a venit si ma vazut cazuta pe pamant. Nu stiu cum a putut ajunge acolo , insa cand mi-am deschis ochii statea in fata mea ingrijorata.
- Ce sa intamplat draga mea? esti bine?
Nu am putut vorbi , inca ma uitam spre copac sa vad daca tata mai e acolo . Mama imi urmarea privirea iar cand s-a intors l-a vazut...pe tata.
A urmat un tipat , un tipat puternic de sperietura , iar mama a cazut la pamant.
Zgomotul a fost atat de tare incat au venit oamenii de la magazinul in care a cumparat mama cafeaua . Au sunat la politie , salvare si iata-ne din nou acasa.
A doua zi.....
-Ethel! Te asteapta scoala!
Striga mama de jos.. E deja 7:30 , trebuie sa ma duc la scoala.
Cobor scarile si ma opresc in bucatarie ... mama statea pe scaun si citea revista ei... '' Frumusete eterna ''
- Trebuie sa mananci mai intai , nu poti pleca cu stomacul gol.
Ma asez la masa si imi torn intr-un castron lapte imi pun putin din cereale si incep sa mananc linistita cand deodata mama ma intrerupe:
- Azi te duc eu la scoala , trec pe la mama.
- Nu pot , imi pare rau . Ma intalnesc cu Ammy si merg cu ea.
Mama inchide revista si il pune pe masa. Se uita la mine insistent si isi aprinde o tigara .
- Ethel ... ce sa intamplat atunci cand tatal tau a fost...?
Urmeaza un moment de tacere ... se uita la mine ...
- Scuze mami trebuie sa plec , trebuie sa ajung la scoala.
Ma ridic de pe scaun ii dau un pupic pe obraz si fug . Am lasat-o nemiscata iar dupa o secunda ii mai aud vocea.
- Ethel!
Am iesit din casa intampinata de un vant rece ce ma facea sa ma cutremur.
Imi patrundea incet in oase si imi dadea impresia ca retraiesc din nou acele momente de cosmar.
Cerul era negru si ciudat,la ora aceea nu circulau multe masini,poate ca era mai tarziu decat credeam.Am inchis ochii imbarbatandu-ma in sine si incepand sa merg cu pasii mei impleticiti.Trebuia sa ma intalnesc cu Ammy insa mai mult ca sigur plecase.Speram sa ma insel si sa am o companie in drumul meu catre scoala.Peisajul era fantomatic si in ciuda faptului ca nu ma speriam usor si trecusem prin multe in viata teama ma cuprindea acum.
In scurt timp temerile mi se adeverisera: Ammy plecase
well va pun continuarea ^^
Capitolul 3: Apoi...
Ceea ce a urmat a fost ingrozitor... mama a venit si ma vazut cazuta pe pamant. Nu stiu cum a putut ajunge acolo , insa cand mi-am deschis ochii statea in fata mea ingrijorata.
- Ce sa intamplat draga mea? esti bine?
Nu am putut vorbi , inca ma uitam spre copac sa vad daca tata mai e acolo . Mama imi urmarea privirea iar cand s-a intors l-a vazut...pe tata.
A urmat un tipat , un tipat puternic de sperietura , iar mama a cazut la pamant.
Zgomotul a fost atat de tare incat au venit oamenii de la magazinul in care a cumparat mama cafeaua . Au sunat la politie , salvare si iata-ne din nou acasa.
A doua zi.....
-Ethel! Te asteapta scoala!
Striga mama de jos.. E deja 7:30 , trebuie sa ma duc la scoala.
Cobor scarile si ma opresc in bucatarie ... mama statea pe scaun si citea revista ei... '' Frumusete eterna ''
- Trebuie sa mananci mai intai , nu poti pleca cu stomacul gol.
Ma asez la masa si imi torn intr-un castron lapte imi pun putin din cereale si incep sa mananc linistita cand deodata mama ma intrerupe:
- Azi te duc eu la scoala , trec pe la mama.
- Nu pot , imi pare rau . Ma intalnesc cu Ammy si merg cu ea.
Mama inchide revista si il pune pe masa. Se uita la mine insistent si isi aprinde o tigara .
- Ethel ... ce sa intamplat atunci cand tatal tau a fost...?
Urmeaza un moment de tacere ... se uita la mine ...
- Scuze mami trebuie sa plec , trebuie sa ajung la scoala.
Ma ridic de pe scaun ii dau un pupic pe obraz si fug . Am lasat-o nemiscata iar dupa o secunda ii mai aud vocea.
- Ethel!
Am iesit din casa intampinata de un vant rece ce ma facea sa ma cutremur.
Imi patrundea incet in oase si imi dadea impresia ca retraiesc din nou acele momente de cosmar.
Cerul era negru si ciudat,la ora aceea nu circulau multe masini,poate ca era mai tarziu decat credeam.Am inchis ochii imbarbatandu-ma in sine si incepand sa merg cu pasii mei impleticiti.Trebuia sa ma intalnesc cu Ammy insa mai mult ca sigur plecase.Speram sa ma insel si sa am o companie in drumul meu catre scoala.Peisajul era fantomatic si in ciuda faptului ca nu ma speriam usor si trecusem prin multe in viata teama ma cuprindea acum.
In scurt timp temerile mi se adeverisera: Ammy plecase
†â€
You define The line beetwen human and divine
In this empty place intrinsic GRACE, SO necesary...
†Aoiâ€
you define
![[Imagine: df.jpg]](http://i481.photobucket.com/albums/rr179/LapisLazuli_photo/df.jpg)
There are times, {Aoi}, I wish I had never set eyes on you,
Because every look makes me fall in love with you more,
And make it so i cannot live without you.
You define The line beetwen human and divine
In this empty place intrinsic GRACE, SO necesary...
†Aoiâ€
you define
There are times, {Aoi}, I wish I had never set eyes on you,
Because every look makes me fall in love with you more,
And make it so i cannot live without you.