Breaking into pieces

[Lithium-Angel]

adyna_45..ma bucur ca iti place
Kvasir.... cine te pune sa citesti asa de mult de o data??
aici si continuarea...with yaoi like you like it.

enjoy guys



In seara aceea am ramas peste noapte la Remi si a doua zi nu am mai mers la universitate. Seara am petrecut-o imbratisati in pat conversand, ciugulind cate ceva din ce mai ramasese si uitandu-ne la televizor. Remi nu rata nici o ocazie de a ma atinge si de a ma saruta, uneori chiar ma provoca stiind ca nu aveam sa resist, tachinandu-ma si oprindu-se inainte de a ajunge la ceva mai mult.
Uitasem complet ca planuisem impreuna cu Remi si Yuuki o iesire la aer liber la care Remi il invitase si pe Haruo. Dupa ce s-au terminat orele el a venit la facultate pentru a ne cauta dar nu a reusit sa ne gaseasca. Afland ca am lipsit toata ziua realiza de unul singur ca eram impreuna si numai intreba nimic. Unul dintre studenti i-a spus insa sa vorbeasca cu Yuuki pentru ca el era prieten cu noi.
Timp de cateva minute bune Haruo a cautat pe cineva inalt, blond, bine facut si mai matur dar nu reusea sa dea de nimeni cu descrierea aceea. In cele din urma asezandu-se pe o banca din parc vazu de la etajul doi un baiat ce se asemana cu cel descrie care sarea vesel de la geam aterizand aproape perfect pe iarba.
- Ah..asta a fost tare!! Tipa Yuuki aranjandu-si hainele. Jeansii de pe el erau usor murdari de praf dar camasa neagra se rupsese putin in dreapta.
- Esti bine??? Se alarma ca intotdeauna Haruo crezand ca cine stie ce a patit baiatul.
- Huh? Privirea lui Yuuki cand il vazuse pe saten brusc se luminasera si pur si simplu sari in picioare ,prinzand-ul de maini , foarte vesel. Tu esti Haruo, nu?? Intreba foarte bucuros pur si simplu imbratisand-ul fara sa se mai abtina.
- Uhm..de unde...stii cum ma cheama?
- Am auzit despre tine de la Remi. Mi-a vorbit mult despre tine. Esti exact cum mi te-a descris. Ambianta era oarecum ciudata mai ales pentru tanarul ce venise pentru a doua oara la universitate.
- Uhm...Remi..si ...Kirie....sunt impreuna , nu?
Privirea lui Yuuki se schimba si de aceasta data il stranse in brate mai tandru ca si cum ar fi dorit sa il ocroteasca de pericolele ce ii puteau aparea in cale.
- Imi pare rau...dar cred ca si tu iti dadeai seama ca mai devreme sau mai tarziu Kirie se va indragosti. Problema e ca nu s-a indragostit de tine.
Ii vorbea incet, rar si foarte atent stiind ca a avea sa se simta ranit.
- E in regula. Stiam ca intr-o zi nu va mai veni sa ma caute. Insa tot ma simt rau.
Yuuki il trase de mana si il aseza pe banca dupa care se aseza si el cu picioarele de o parte si de alta sprijinindu-se cu mainile pe banca. Haruo era trist dar nu isi putea da seama de ce simtea ca avea sa ii lipseasca doar trupul celui ce il cauta mereu , atat si numai mult. Senzatia din inima lui era ciudata.
- Remi mi-a spus ca tu erai partenerul de pat a lui Kirie inainte sa il cunoasca pe el. Pari atat de plapand...probabil el era mereu cel ce facea totul.
- Nu chiar...adevarul e ca numai eu l-am putut simti pe el in interiorul meu...dar ma lasa mereu sa ..
- Ah..pricep... ii faceai serviciul ala... si totusi ...de tine si nevoile tale cine avea grija? Intreba blondinul atingand cu aratatorul zona sensibila dintre picioarele lui Haruo. Chiar daca era imbracat resimtea atingerea si a tresarit brusc inrosindu-se putin la fata.
- Si tu.... tie nu iti place sa fii la conducere exact ca si Kirie?
- Cred ca asta depinde. Sunt unii carora le place sa o primeasca si altora sa o dea. Probabil iti place enorm de mult senzatia pe care ti-o da... dar corpul tau mai include si alte parti ce nu ar trebui neglijate. E pacat, avand in vedere felul tau de a fi.
- Da...
- Daca simti vreodata nevoia ca intreg corpul tau sa se simta bine da-mi un telefon. As fi mai mult decat incantat sa te ajut. Zambi Yuuki oferindu-i cartea sa de vizita. Ii mai spusese ca excursia pentru picnic era amanata asa ca Haruo s-a intors la el acasa.
Pe scarile ce dadeau la apartamentul lui il asteptam eu.L-am vazut venind cu o hartie in mana pe care a bagat-o repede in buzunar cand m-a vazut. Nu mi-a mai zambit ci doar mi-a deschis usa invitandu-ma inauntru.
- Haruo...trebuie sa vorbesc cu tine si sa..
- E in regula..am stiut mereu ca nu ma iubesti. Ar fi stupid din partea mea sa cred ca ai venit aici ca sa fii cu mine, nu?
- Imi pare rau...pentru felul in care te-am folosit. Stiu ca nu e de ajuns doar o scuza...dar chiar imi pare rau...imi dau seama acum...cand...m-am indragostit. Haruo...vreau sa gasesti si tu pe cineva care sa te iubeasca si sa te pretuiasca cu adevarat. Sper doar...sa putem incepe sa fim prieteni de acum...pentru ca niciodata nu te-am tratat mai mult decat ca pe un obiect vreau sa incep sa te cunosc.
- Kirie... Remi e intradevar special si mereu dragut cu cei din jurul lui. Chiar daca te iubea a tacut din gura si m-a lasat sa ii vorbesc despre noi iar la sfarsit chiar m-a si consolat zicandu-mi ca e intradevar greu sa fii tratat ca o jucarie de cel pe care il iubesti ca si cum ar fi trecut si el prin asta. Pentru mine te iert...dar nu il face pe el sa sufere. Bine?
- Promit!! Multumesc , Haruo!!
Eu eram incredibil de fericit si ma simteam mai relaxat acum ca spusesem ceea ce aveam pe inima. Singur in apartamentul sau ,Haruo se uita ciudat la mana lui si scoase din nou cartea de vizita privind-o incurcat. Se simtea abandonat..da... dar cumva in mintea lui se invartea idea ca nu imi va mai simti mie corpul... ca nu se va mai putea culca cu mine. Simtea ca ar fi trebuit sa fie mai sentimental , sa planga, sa nu vrea sa ma lase sa plec, ca trebuia sa tipa la mine pentru ca ma iubea...in schimb privea hartia din mana lui de parca putea sa ii ofere acelasi lucru sau poate chiar mai mult. Inainte sa isi dea seama deja forma numarul de telefon de pe cartea de vizita.
Isi zicea in minte ca daca nu raspunde atunci e bine dar nici nu spera sa nu raspunda. Inima ii batea in mod ciudat, mult prea puternic asteptand sa vada daca raspunde sau nu. In cele din urma o voce somnoroasa ii raspunse.
- Uhm....Yuuki-san..
- Eh!!!! Haruo!!! Striga Yuuki puternic dupa care se auzi cateva zgomote puternice, un vaitat si din nou vocea lui Yuuki. Fara sa vrea Haruo se trezi razand usor amuzat si fericit in ciudat faptului ca tocmai fusese abandonat.
- Uhm..stiu ca nu e ora potrivita dar....
- E in regula! Cu ce pot sa te ajut?
- Kirie..a venit ...mi-a cerut scuze si mi-a spus ca e indragostit de Remi.
- Haruo... unde locuiesti? Daca vrei vin imediat.
- Yuuki-san...te-ar deranja sa ...vreau sa stau departe de locul asta ...
Blondul imediat a venit cu aceeasi masina pe care o vazusem la universitate atunci si l-a luat pe Haruo cu el. Locuinta lui arata ceva mai in genul unui burlac. O casa din lemn , cu doua etaje si decorata in stil traditional japonez. In camera in care s-au oprit era un televizor mare cu ecran plat, o masa joasa si cateva dulapioare joase.
- Cu ce pot sa te ajut? Mancare, bautura, tutun...ce faci cand esti deprimat ?
- Yuuki-san...
- Yuuki! Spune-mi Yuuki!
- Mi-ai spus ca daca vreau sa ma simt in totalitate bine sa te sun.
In acel moment Yuuki s-a inecat cu ceea ce bea si s-a udat un pic pe camasa si il privea cu o o privire tampa de parca tocmai fusese lovit cu un ciocan si lasat fara minte. Era imbujorat tot la fata si lui Haruo nu ii venea sa creada.
- Hm..in regula. Spune-mi ce anume vrei sa iti fac mai exact... si ... o fac cat pot eu mai bine .
- Vreau sa ma saruti, sa ma atingi...in principiu sa te culci cu mine. Asta daca nu stii alta metoda la fel de eficienta de a ma face sa ma simt bine.
- Haruo...eu am 23 de ani. Sunt un adult. Sa fac asta fara sa fii pregatit...ar insemna sa te supun unui oarecare soc. Corpul meu nu e nicidecum ca a lui Kirie...si nici sexul nu va fi la fel.
- Uhm..credeam ca ai varsta lor..adica..
Yuuki isi desfacu camasa si isi revela corpul care intradevar arata mult mai adult decat a unui baiat de 19 ani. Chiar si numai 4 ani de diferenta isi spunea cuvantul, iar trupul lui era si mai dezvoltat din cauza antrenamentelor zilnice.
- Bineinteles nu as face nimic sa te ranesc. Iti pot indeplini dorinta...insa nu va fi la fel de rapid ca o partida cu Kirie. Te pot face sa te simti bine...dar va fi dureros in acelasi timp.
- Imi asum riscul.
Trebuia sa recunoasca ca era ceva mai mult decat atat. Simtise mereu placere cand se culcase cu cel ce putea avea pe oricine dar de data asta simtea o atractie diferita. Dorea sa cunoasca acel trup si sa descopere ce se ascundea in spatele lui, sa simta atingerile acelei persoane ce era asa de adorabile pentru ca era sigur ca erau placute.
Yuuki s-a ridicat de pe podea si s-a asezat exact in fata lui Haruo. A inceput incetisor sa ii desfaca nasturii si sa ii scoata hainele de pe el dupa care practic l-a ridicat in brate si l-a dus intr-o camera care nu aducea de loc a traditionalism japonez. Arata ca un bungalow pentru persoane singure si era oarecum dezordonat dar nu asta era important atunci.
Intins pe patul lui Yuuki , Haruo se simtea oarecum adormit din cauza mirosului placut de iasomie. De fiecare data cand blondul ii saruta corpul simtea varful limbii lui cum ii uda pielea in acel loc si apoi cobora putin si putin mai jos. Senzatia era incredibila pentru el si numai patise asa ceva dar cumva simtea ca nu se mai putea abtine, dorea mai mult. Cand buzele moi ale blondului incepusera sa se joace pe materialul pantalonului si in cele din urma ii acaparau acel loc, sarutand-ul, lingand-ul.... Nu era strain de ce anume i se facea si i se parea o senzatie minunata care trebuia sa continue. Fiecare miscare ,fiecare atingere il facea sa isi piarda calmul, lucrurile mergeau mult prea incet.
- Yuuki..
- Hm...? murmura printre saruturi privindu-i in cele din urma din nou chipul.
- Lasa..pregatitul...te rog... vreau...te vreau.... stii tu... se balbaia pentru prima oara in timp ce gafaia si gemea.
- Spune exact ce vrei.. zambi sadic blondul muscand-ul de ureche.
- Te vreau pe tine inauntrul meu... spuse rapid devenind total rosu la fata baiatul cu parul castaniu strangand-ul puternic in brate pentru a ii oblige corpul sa se lipeasca de al lui.
- Vrei sa ma vezi in timp ce o fac...sau sa fac totul pe la spate?
In mod normal ar fi fost a doua varianta insa de data aceea chiar dorea sa ii vada chipul.
Simtea ca era mai mult decat un simplu contact de carne, mai mult decat atingere de piele. Dorea sa ii vada chipul pentru a vedea expresiile de pe parcursul fiecarei miscari. Dorea sa vada ce sentimente putea sa se regaseasca pe chipul unei persoane de abia cunoscut dar care se comporta minunat cu el.
Credea ca stie ce inseamna sa se culce cu un baiat...dar de abia atunci realiza ca nu stia nimic despre ce inseamna sa fii cu un barbat. Simtea o durere ingrozitoare de parca era sfasiat pe dinauntru si rupt in doua parti. Era rapid, adanc, tare si sfasiitor si nu mai experimentase asta. Yuuki se misca mult prea rapid si intra mult prea adanc, pe chipul lui se vedeau obrajii rosii si cateva picaturi de transpiratie curgand, intregul sau trup transpira , ochii ii straluceau. Haruo nu putea sa nu se intrebe cum anume arata el in acel moment. Inainte de a isi da drumul Yuuki injura dupa care deveni ceva mai temperamental. Forta lui corporala era mult mai puternica decat a baiatului cu par castaniu insa nu simtea durere din puternicile strangeri.
In cele din urma Yuuki s-a lasat pe spate si la ridicat pe Haruo deasupra lui de aceasta data miscandu-l pe el pentru a putea sa intre in el. Expresia de uimire de pe chipul celui tanar era nepretuita... era o pozitie total noua.
- Asa....poti sa alegi tu viteza si durata...si.. si..adancimea.... misca-te pe placul tau... eu te voi sustine.
Dorea sa faca asta, sa incerce asta ..dar se simtea brusc foarte timid si incapabil sa vorbeasca. Dorea sa il roage sa ii faca atatea lucruri dar pur si simplu nu putea . Incepu timid sa se miste sprijinindu-se cu mainile de pieptul lui Yuuki dar erau momente cand pur si simplu simtea ca avea sa sara din cauza placerii. Era atins in locuri intime, pielea lui era tachinata de atingeri rapide si degetele blondului faceau numai ce doreau ele.
Intinzandu-si corpul peste al lui Yuuki simti pentru prima oare liniste interioara de parca era suficient doar sa se cuibareasca la pieptul lui si restul lumii disparea. Haruo nu era la fel de inalt ci mai mic de statura, insa intregul corp al blondului avea dimensiuni mai mari decat al lui. Gandea ca era prima oara cand simtea caldura interioara venind de la pielea cuiva si ii placea la nebunie numai sa stea intins peste el. Asta era suficient.
Haruo s-a trezit invelit cu o patura ,singur in pat. Coborand isi lua hainele pe el si incepu sa il caute pe Yuuki. In cele din urma il gasi intr-o incapere destul de mare ce aducea a birou. Desi vorbea la telefon, si-a indreptat imediat privirea spre tanarul ce abia se trezi si ii zambi. Dupa ce termina conversatia telefonica ii propuse sa mearga in bucatarie pentru a manca ceva. Afara era inca intuneric dar luminile din interior erau destul de puternice.
- Ai dormit bine?
- Da...m-am mirat sa nu te gasesc in camera dupa... recunoscu Haruo usor timid.
- Nu cred ca e asa de ciudat. Cel putin eu nu am plecat din casa cum facea Kirie.
- Da..de obicei el pleca..
- Sper ca am reusit sa te fac sa te simti bine..desi nu cred ca am reusit sa il intrec la capitolul asta. esti mai obisnuit cu el.
- Nu...a fost mult mai bine.. serios...
- Chiar? Hehe... ma bucur sa aud asta. Macar o data sa te razbuni si tu pe el.
- De ce...il tot pomenesti? Nestind de ce ,Haruo se simtea iritat tot amintindu-i-se de cel ce il parasise. Simtea ca nu avea nici o legatura cu situatia prezenta si ca nu era necesar sa fie pomenit. Ceea ce se intamplase avuse loc intre el si Yuuki si ii privea doar pe ei doi. Amintindu-i-se de asta se simtea usor tradat.
- Nu din cauza lui m-ai sunat?
- Pai...da..te-am sunat dupa ce am vorbit cu el..
- Il iubesti, nu? E normal sa vorbesti despre persoana iubita
Persoana iubita. Ii suna mult prea necunoscut. Inca de cand sunase nu se mai gandise nici macar o data la persoana pe care se presupunea ca o iubea. Cat timp au fost impreuna nu s-a gandit la asta..ci la corp. A comparat persoana lipita de trupul lui si senzatiile oferite de aceasta cu un al trup si nu o persoana. Brusc in mintea lui ceva s-a clarificat. Cand venea vorba de