Breaking into pieces

[Lithium-Angel]

Desi aveam la cine sa apelez cand aveam nevoie de placere si divertisment imi dadeam seama ca petrecand prea mult timp in preajma lui ar fi facut lucrurile prea grave asa ca vizitele mele s-au imputinat pe zi ce trecea. Uneori cand nu aveam pe cine sa gasesc si nici timpul necesar el era solutia dar asta se intampla destul de rar.
Mergand pe strada observam multe priviri urmarindu-ma cum merg dintre care multi erau baieti mai mult sau mai putin in varsta decat mine. Primele mele tinte erau cei inocenti care se rusinau imediat. Semanau cu Haruo dar deveneau cicalitori asa ca dupa nici o saptamana dispareau din viata mea asa cum au intrat. Apoi erau cei care aveau curaj si pe care trebuia sa ii imblanzesc. O provocare era o provocare din indiferent ce unghi priveam. Cand ma plictiseam scapam de ei dar nu ratam nici o ocazie ca sa ii fac sa se simta ca niste paraziti ce sunt. Si chiar erau paraziti pentru ca doar se interesau in bani , sex si placere.
Eu nu cautam chiar asta, veneau singuri dar in acelasi timp tot ce faceam era pentru razbunare. Pentru a le arata cat de stupizi sunt pentru ca se lasa manevrati atat de usor. Liceul l-am terminat cum stiam eu mai bine, reusind sa intru la o universitate in care una dintre sectiile principale era literatura. Aveam sa schimb ambianta cat de cat chiar daca era vorba doar despre o cladire ci nu un oras.
In jurul meu erau destule persoane destul de atragatoare dar se parea ca fiecare avea pe cineva stabil la care tinea si cu care isi impartasea viata. Haruo decise sa faca facultatea de medicina in timp ce au am dorit sa ma specializez in literatura.
Eram singur ca intotdeauna trebuind sa infrunt restul de persoane si asta era destul de dificil. Viata mi s-a schimbat complet, insa, cand din greseala am intrat in cineva in curtea universitatii.
- Hei.. misca-te! Strig la el incercand sa intorc lucrurile astfel incat eu sa fiu cel suparat si nu el ,insa o pereche de ochi de un albastru inchis m-au privit cu imensa nepasare si dispret. Nu era ascuns deloc sentimentul de neplacere fata de ceea ce se intamplase. Dupa cateva secunde in care ochii ni s-au intalnit s-a intors la conversatia cu prietenii sai fara sa ma bage in seama. Poate ca ma enervase faptul ca nu imi ceru socoteala pentru ca nu sunt atent sau poate ca ma enerva ca ma ignora. Am continuat drumul meu si de indata ce am iesit din raza vizuala am aruncat cu o cutie de suc desfacuta pe care o aveam in mana.
Cutia a aterizat direct in capul lui si sucul i se revarsa pe frunte pana in apropierea gatului. Parul lui negru era acum complet murdar iar gulerul de la camasa visinie ce o purta la fel. Surprinzator a fost cand si-a deschis nasturii de la camasa si a inceput sa se stearga pe gat si pe cap cu ea. Pe dedesubt avea un maieu alb ce ii scotea in evidenta pectoralii si corpul bine facut. Ma rodea un fel de gelozie pentru ca arata cu mult mai bine decat oricare dintre cei cu care am fost, arata mult mai bine si decat mine.
In mod ciudat miscarile lui erau excitante. Felul cum isi misca mana in timp ce isi stergea gatul pur si simplu magnetiza pe oricine din jur. Un alt baiat de langa el radea cat putea de tare dar nu era un ras batjocoritor ci doar un ras. Imediat dupa l-am surprins pentru cateva secunde si pe el razand continuand sa vorbeasca cu cei din jurul lui. Impreuna cu acel baiat , cateva fete si gentile lor s-au indreptate spre intrare insa inainte de a deschide usa si-a aruncat camasa intr-un dintre tomberoanele din fata intrarii. Am incercat dar nu am reusit sa imi mut gandul de la comportamentul ciudat al acelui baiat.
Spre surprinderea mea se afla in majoritatea claselor participand la majoritatea cursurilor la care participam si eu. Pe fiecare loc se afla un laptop al universitatii pe care lucram si de pe care nu aveam voie sa trimitem mesaje dar el nu a respectat regula din prima. Celalalt tip de mai devreme se afla cateva banci mai in spate la o distanta considerabila de el. Avea parul blond si ochii caprui , clar nu era japonez, ceva mai inalt decat brunetul si parea si mult mai matur. Pe chipurile lor se vedeau un zambet mare si de fiecare data cand ecranul licarea din nou amandoi incercau sa se abtina din a izbucni in ras.
Nu stiu exact ce anume mi se intampla insa simteam o nevoie puternica de a ii distruge distractia si a ii baga bete in roate. Simteam nevoia sa ii stric apele si sa il enervez. Am facut ceva ce in viata mea nu mai facusem si anume am parat. Profesorul s-a indreptat spre el si i-a verificat calculatorul dar nu a gasit nimic si in cele din urma eu am ajuns cel certat.
Dupa ce a vorbit cu mine m-am intors in sala unde ma astepta el , cu fundul asezat pe una dintre bancile din primul rand citind o carte. L-am ignorat si m-am indreptat spre locul meu insa cand m-am intors sa plec m-am trezit cu o palma peste ochi.
- Pentru ca esti neatent, ai aruncat cu cutia de suc in mine si pentru ca m-ai dat de gol spunandu-i profesorului ca faceam conversatie pe internet.
A fost prima oara cand i-am auzit vocea si era destul de calma si placuta la auz. Imediat dupa s-a intors cu spatele la mine si a mers spre iesire.
- Asta e tot? tip la el usor confuz. Tocmai imi daduse o palma peste ochi si in clipa urmatoare ma ignora din nou.
- Adica? Ma intreaba cu un chip mult mai confuz decat al meu. Ma privea direct in ochi si asta ma intimida putin. Era ca si cum nu as fi putut ascunde nimic si nici fugi de el pentru ca avea sa ma gaseasca cu acei ochi albastri ai lui si sa ma faca prizoner.
- Adica...ai dreptate...am facut toate alea..nu esti..enervat? furios?
- Te-am pedepsit deja pentru asta. Numai am treaba cu tine. Nu vreau sa imi pierd timpul.
- Iarta-ma ca te fac sa iti irosesti pretiosul tau timp. Ma irita, ma enerva , reusea sa ma scoata din sarite mult prea usor ca si cum era suficient doar sa apese un buton si eu reactionam imediat.
- Uite ce e . Nu te cunosc si sincer nici nu vreau. Nu imi pierd timpul cu mucosi rasfatati care stiu doar sa joace farse stupide cand sunt enervati. Orice fapta are si rasplata asa ca daca ma provoci ma gasesti. Lasa-ma in pace si te las in pace. Subiectul asta e incheiat. O zi buna.
Poate faptul ca vorbise atat de calm era ceea ce ma enerva si mai tare dar pe masura ce ma gandeam la asta mi-am dat seama ca ma enerva ca nu reuseam sa imi impun prezenta in viata lui. De regula era suficient sa zic ceva si sa ma apropii putin si gata, insa el ma dispretuia si rejecta cu o usurinta de necrezut. Ma enerva ca nu eram cineva in viata lui si ca ma putea exclude atat de usor.
Spre surprinderea mea un lucru care m-a enervat si mai tare s-a petrecut la doar cateva ore mai tarziu.
Ma plictiseam ingrozitor de tare si am decis sa ma plimb putin pe coridoarele uneia dintre sectiile inchise pentru renovari. Mergand in liniste am auzit cateva voci venind dintr-una dintre salile terminate si am intredeschis usa.
Acolo era el, pe jumatate dezbracat, mancand din priviri una dintre fetele cu care se aflase mai devreme in afara universitatii. Trupul lui atat de bine conturat se misca cu senzualitate deasupra corpului acelei fete si asta ma enerva si in acelasi timp ma fascina la culme. Incepusem sa ma intreb oare cum se simt atingerile lui, cum se simte pielea lui, cum ii miroase corpul si cat de bine m-as fi putut simti daca as fi fost in locul ei.
Faptul ca incepusem sa doresc asta ma enerva poate mai mult decat atitudinea lui. Simteam din nou nevoia sa ii stric momentul asa ca am deschis brusc usa si m-am prefacut surprins. Tipa imediat s-a rusinat , si-a acoperit sanii si a fugit in timp ce el a ramas cateva secunde privindu-ma dupa care si-a imbracat din nou bluza.
- Tu chiar nu te lasi batut, nu? Ma intreba urcandu-se pe pervazul geamului sprijinindu-se cu capul de perete , intinzandu-si picioarele pe toata intinderea de ciment , aranjandu-si parul cu mana dreapta in timp ce mana stanga o tinea in buzunar.
- Sunt aici din coincidenta. Nu am vrut sa deranjez. Ma fastacesc si ma prefac nervos pentru a il convinge ca nu mint dar esuez pentru prima oara in mod rusinos.
- Poate alti pusti ca tine te-ar crede, dar eu nu sunt nascut ieri. Acum serios, ce anume vrei de la mine? Ti-am zis ca nu imi place sa imi pierd timpul.
- De ce nu iei in considerare si faptul ca nu e necesar sa iti pierzi timpul cu mine , ba mai mult, ca ai putea sa iti placa sa iti petreci ceva timp cu mine.
Spusesem ceea ce simteam in acel moment pentru ca adevarul era ca imi doream sa imi petrec ceva timp cu el. Privirea lui surprinsa era incredibil de reala si de impresionanta. Avea un fel de confuzie amestecata cu surprindere si mai ales..nu ii venea sa creada.
- Huh? A intrebat aproape nereusind sa isi inchida la loc gura dar imediat apoi si-a scuturat capul si s-a ridicat de la locul lui venind spre mine.
- Aha...deci vrei sa fim prieteni, imi zambi exact cum o facuse si inainte. Nu era exact ceea aveam eu in minte dar era mai bine decat sa ma ignore. In momentul in care l-am cunoscut pe el am incetat sa ma mai duc la Haruo dar nu am observat asta decat mult mai tarziu.
- Nu imi mai spune pustii ,ii zic iritat. Ma cheama Kirie.
- Eu sunt Remi.
- Remi? Ce nume e ala? Doream sa aflu mai multe dar imediat a aparut tipul din clasa chemand-ul si tragand-ul de mana dupa el.
- Hei.. Yuuki... mai usor. Unde arde?
Din instinct i-am urmarit curios sa vad ce anume faceau si de ce se grabeau asa de tare. Amandoi s-au oprit in fata unei masini destul de luxoase iar el incepu sa ii explice ceva. Imediat apoi amandoi s-au urcat in masina si au plecat in viteza desi mai aveau inca doua cursuri.
A doua zi am observat ca avea doua vanatai mici pe gat si alte cateva mici pe umar dar desi eram obisnuit sa vorbesc cu oricine despre orice cand venea vorba de el lucrurile se schimbau si deveneam timid. Profesorul de literatura ne-a rugat pe amandoi sa ramanem impreuna dupa cursuri. Ne rugase pe amandoi sa lucram la un proiect. Eu din cauza ca doream sa urmaresc o cariera iar el fiindca ii placea sa citeasca destul de mult. Am ramas singuri in sala de clasa citind cateva carti si facand insemnari. Nu isi scotea ochii din carte in timp ce eu il priveam din cand in cand, din ce in ce mai des, urmarindu-l pentru a vedea ce face. Cateodata murmura ceva si buzele i se miscau usor. Eram mult mai atras de el si il doream mai mult decat pe oricare alt baiat dar ceva cu el era diferit.
- Cine ti-a facut vanataile? Iubitul gelos? Il intreb oarecum ironic lasand in cele din urma cartea jos. Isi ridica privirea si ma priveste din nou direct in ochi...de fapt...el mereu privea persoanele din jurul lui in ochi.
- Hm ? Despre cine vorbesti?
- Despre Yuuki.
- Ahahaa... incepu sa rada jucaus lasand la randul lui cartea din mana. Eu si Yuuki am trecut de mult de asta. Am fost impreuna doar o data mai demult..cam acum doi ani cred. A fost mai mult un capriciu al nostru.
Ma enerva sa aflu ca fusese ceva intre ei. Spusesem in gluma cum ca el ar fi iubitul lui dar nu ma asteptam sa si fie adevarat chiar daca deja trecuse mult timp. La 19 ani sa ai destule relatii nu e ceva ciudat dar era ciudat felul in care vorbea fara jena despre asta.
- Hm..atunci cine? Il intreb incercand sa ascund iritarea mea.
- Ah...niste Yakuza idioti de care a trebuit sa am grija ieri.
Yakuza... se luptase cu Yakuza... cu persoane ca cele cu care am avut eu de a face la doar 15 ani. Simteam cum imi scade tensiunea si cum devin mai palid , incapabil sa ma misc.
- De ce a trebuit sa ai grija de ei?
- S-au legat de mine , prietenii mei si alti colegi de clan. Erau nesuferiti.
Alti colegi de clan...clanul lor sau al lui?
- Deci si tu esti Yakuza...
- Mostenit locul de la tatal meu. Se intampla des. Ca sa nu se imprastie secretele lor, fiii sunt pastrati in clan si duc mai departe treaba antecedentului. E destul de necinstit fiindca ti se decide calea inca de la nastere dar e doar o chestie de stiut cum sa te descurci in viata.
- Cu alte cuvinte esti papusa lor si executi ordinele lor, facand orice rau doresc ei.
- Nici chiar asa. Eu ma ocup de partea inteligenta a lucrurilor.
- Ne... daca eu te calc pe nervi si sunt nesuferit....ma omori?
- Esti ingrijorat pentru fazele de acum cateva zile? Am trecut deja peste asta.
- Ok..
Eram dezamagit, speriat si trist. Nu ma asteptam ca cineva precum el sa faca parte din cei ca acei nemernici. Ma intrista enorm stiind ca fusese jucat pe degete si lasat fara alte alternative.
- Ti-am zis ca fac partea inteligenta , nu? Nu am ucis pe nimeni si nici nu intentionez sa fac asta.
- Nu pricep.
- Hm... faza cu calculatorul. Am scapat usor fiindca sunt bun la asta. Sunt ceea ce lumea numeste Hacker. Ma ocup de treburile financiare ale clanului, pastrez evidente, am grija de afaceri si planific calatorii si lucruri de genul. Cateodata mai cauzez cate o cadere de lumina sau o brusca neregularitate la lifturi dar asta mai mult din amuzament. Insa m-am batut la viata mea cu mai multi. Sunt destul de bun la asta.
Marturisirea lui ma linistea pe cat conditia in care se afla ma intrista. Eram bucuros sa stiu ca nu facuse lucruri murdare sau ca nu ranise pe vreocineva. Cat despre batut..de batut m-am batut si eu cu multi. Am luat cursuri de karate si chiar box pentru ca mi-am dat seama ca am nevoie de putere atat financiara cat si fizica. Nu era nimic in a te face respectat prin bataie cand nu era alta alternativa. Fara sa vreau mi-a scapat un zambet sincer. Vanataile le facuse in timp ce se batuse cu acei gangsteri dar nu avea multe deci puteam asigura victoria lui.
- Si Yuuki e Yakuza ca tine?
- Nu.. el e prietenul meu cel mai bun. Ma ajuta mai mereu desi isi risca pielea inutil..hm..asta poate fiindca eu sunt singurul pe care il are. Si-a pierdut o buna parte din familie inca de mic. De fapt el e in ultimul an la universitatea asta...insa inca ma insoteste la unele cursuri desi eu sunt de abia in primul an.
- Wow.. asta inseamna ca are aproape 23 de ani...nu?
- Da. Cred ca un al motiv pentru care se baga si el in batai e pentru ca vrea sa aiba un corp antrenat. Viseaza sa deschida o sala de antrenamente iar eu am sa il ajut. Insa desi pare matur si periculos e la fel de adorabil ca orice copil de 14 ani sau mai putin.
- Deci de asta il placi, huh? Ca e adorabil? Simteam o urma de gelozie. Eu eram de abia un strain cand de obicei pana acum deja treceam de pat si petreceam in oras gata de o noua runda.
- Nu. Pentru ca e sincer. La naiba..e cel mai sincer om pe care il cunosc. Uneori cred ca nici nu gandeste si spune ci doar gandeste dar cu voce tare. Hehe..ai avut dreptate.
- Hm?
- Nu prea mi se pare ca imi pierd timpul cu tine. E chiar distractiv. Esti foarte dragut si sociabil desi la prima vedere nu pari a fi asa.
Pentru prima oara in viata mea m-am simtit incredibil de fericit auzind asta. In cele din urma m-a convins sa vorbesc cu Yuuki si mi-am dat seama ca e un tip mult prea de treaba ca sa pot sa il urasc. Chiar era adorabil ca un copil desi avea trupul unui adult. Pe masura ce zilele treceau mai mult deveneam mai apropiat atat de Remi cat si de Yuuki dar tot brunetul reusea sa ma faca sa tremur de nervozitate.
Chiar daca el nu stia era o adevarata tortura placuta sa il am in preajma mea. Erau momente cand pur si simplu aparea in spatele meu si ajungea sa imi sopteasca la ureche , momente in care mainile noastre se intalneau sau cand mai intram unul in celalalt. Simteam un fior placut in intreg corpul de fiecare data cand avea loc o atingere fizica indiferent cat de mica iar felul in care ma privea ma facea sa ma simt ciudat.