30-11-2008, 12:34 AM
Capitolul 2: Culoarea mov
Mergea agale, plictisit. Avea chef de distractii, sa incerce ceva nou, ceva interesant si dramatic, ceva plin de actiune.
Ajunse in dreptul unei treceri de pietoni. Dincolo de ea se afla Liceul unde el avea sa studieze. Ce fericire pe el ... Semaforul indica culoarea rosie. Mai avea de asteptat un minut si treizeci de secunde.
_Sa astepte tata, zise el. Eu merg ! zise el cu ingamfare.
Pentru el, putea sa fie si culoarea mov la semafor. Nu-i pasa. El era Dan Itsune si avea dreptul la orice i se cuvenea ! Mai multi oameni se uitau la el ; probabil era celebru, iar el nu citise nimic despre el in reviste ! Precis in fiecare editie era cate un articol despre el.
In timp ce mergea, auzi un claxonat puternic care-i distrase atentia: se intoarse. O masina neagra, de teren, care bagase viteza, claxona. Dan nu astepta si o lua la fuga: masina frana cu putere. La volan era o femeie de vreo 25 de ani, in dreapta sa fiind o eleva.
Soferita il injura pe Dan, in timp ce acesta ii urla ca tatal sau o sa o faca sa plateasca. Rasufla usurat cand se vazu in fata Liceului : o cladire imensa, de culoare crem, inconjurata de o gradina cu cateva tufe de trandafir si cativa arbori, inconjurata de un gard. Acesta era Liceul unde 4 ani avea sa studieze el.
Incepu sa mearga tantos, netinand cont in continuare de reguli. In fond, el era seful.
Ajuns in curtea Liceului, inspira adanc si privi in jur. In fata sa isi facu aparitia o femeie in varsta de 60 de ani dupa parerea sa : avea pielea fetei ridata si zbarcita, fiind cocosata. Era foarte slaba : purta un costum grena, compus dintr-o fusta cu danteluta si o camasa. Avea parul alb prins coc la spate.
In mana dreapta tinea un carnet si un pix. Se apropie de Dan.
_Tu ce vrei ? o repezi Dan.
_Numele si prenumele, zise baba balbait, ignorandu-i impertinenta.
_Itsune Dan, celebrul fiu al celebrilor afaceristi domnul si doamna Itsune ! zise el mandru de el.
Baba nu lua in seama ultima fraza spusa de Dan ; fu suficient numele acesta. Il cauta pe lista, iar dupa un moment, zambi.
_Clasa a 9-a C ! zise ea si-i zambi larg, ca o broasca.
Dan pleca fara sa salute, considerand ca el ar fi trebuit salutat. Pentru Dumnezeu ! E o celebritate innascuta ! Si niemni nu e constient de asta ! Ofta, spunandu-si ca lumea din exteriorul cartierului sau inca nu evoluase. Parca nu auzise nimeni de numele ITSUNE.
Intra in cladire : pe jos era un parchet maroniu deschis, de-a lungul peretilor albi afisandu-se mai multe usi, in spatele carora se ascundeau mai multe sali de clasa. Intr-un colt, o femeie de servici care purta un costum albastru, matura.
_Hei, tu ! striga acesta.
Femeia il privi urat : dupa figura baiatului isi dadu seama ca e impertinent, asa ca nu-si ocupa timpul tinandu-i morala. Era clar ca ar fi vorbit la pereti.
_Unde e clasa a 9-a C ? intreba el cu aceeasi impertinenta.
_Etajul 1, prima de la stanga.
Baiatul pleca iarasi fara sa salute. Ajunse in fata unor trepte : pareau a fi vreo 30. Incepu sa urce treptele, bombanind si injurand. La el acasa era lift, el fiind invatat sa nu urce si sa coboare scarile. Lumea era atat de demodata fata de el,... Ar fi trebuit sa fie venerat pana acum ! Trebuia sa se aduca Covorul Rosu si sa treaca pe el !
Ajunse in cele din urma la Etajul 1 : facu stanga si se trezi in fata unei usi de stejar, lustruita. Manerul usii era negru si parea murdar de praf. Cu degetul aratator, atinse usor clanta.
_Praf ! sopti el scarbit.
Se resemna si intra in clasa, atingand cu toata palma clanta, dar avu grija sa se stearga de dosul tricoului inainte de a se afisa intregii clase. Spre uimirea sa, nimeni nu-l luase in seama. Grupuri de cate 3-4 elevi se afisau la cate un colt : grupuri de fete, de baieti, sau jumi-juma : cel mai grav era ca el nu se regasea in nici un grup.
Privirea ii cazu pe un grup de baieti din spatele clasei, unde patru baieti radeau cu pofta de o gluma. Dan isi spuse ca acolo era locul lui. Se indrepta spre ei, pasind tantos.
Baietii isi ridicara privirea spre el.
_Eu sunt Itsune Dan ! zise el si zambi, incercand sa faca impresie.
_Eu sunt Matsumare Claudiu ! zise un baiat blond cu parul ca spicele de grau si ochii ca muraturile. El e Matsumare Vlad, fratele meu ! zise el si zambi, facand semn cu mana spre un baiat aproape identic cu el : diferenta o facea o alunita pe care Claudiu o avea-n plus pe nas. El e Sumatse Ikuto, si facu semn spre un baiat roscat cu ochii caprui.
_Pe mine nu ma prezinti ? sari al patrulea baiat si zambi.
_Prezinta-te tu ! ii propuse Claudiu.
_Eu sunt Ronja Tatsumaki ! zise el si un zambet impertinent ii aparu pe fata.
_Fiul creatoarei de moda Ronja Renee si al Preotului Ronja Tadase ? intreba Dan entuziasmat, fiind la curent cu toate amanuntele.
_Da. Se pare ca esti bine informat, zise el si zambi.
Ur turn sis ;;)
Mergea agale, plictisit. Avea chef de distractii, sa incerce ceva nou, ceva interesant si dramatic, ceva plin de actiune.
Ajunse in dreptul unei treceri de pietoni. Dincolo de ea se afla Liceul unde el avea sa studieze. Ce fericire pe el ... Semaforul indica culoarea rosie. Mai avea de asteptat un minut si treizeci de secunde.
_Sa astepte tata, zise el. Eu merg ! zise el cu ingamfare.
Pentru el, putea sa fie si culoarea mov la semafor. Nu-i pasa. El era Dan Itsune si avea dreptul la orice i se cuvenea ! Mai multi oameni se uitau la el ; probabil era celebru, iar el nu citise nimic despre el in reviste ! Precis in fiecare editie era cate un articol despre el.
In timp ce mergea, auzi un claxonat puternic care-i distrase atentia: se intoarse. O masina neagra, de teren, care bagase viteza, claxona. Dan nu astepta si o lua la fuga: masina frana cu putere. La volan era o femeie de vreo 25 de ani, in dreapta sa fiind o eleva.
Soferita il injura pe Dan, in timp ce acesta ii urla ca tatal sau o sa o faca sa plateasca. Rasufla usurat cand se vazu in fata Liceului : o cladire imensa, de culoare crem, inconjurata de o gradina cu cateva tufe de trandafir si cativa arbori, inconjurata de un gard. Acesta era Liceul unde 4 ani avea sa studieze el.
Incepu sa mearga tantos, netinand cont in continuare de reguli. In fond, el era seful.
Ajuns in curtea Liceului, inspira adanc si privi in jur. In fata sa isi facu aparitia o femeie in varsta de 60 de ani dupa parerea sa : avea pielea fetei ridata si zbarcita, fiind cocosata. Era foarte slaba : purta un costum grena, compus dintr-o fusta cu danteluta si o camasa. Avea parul alb prins coc la spate.
In mana dreapta tinea un carnet si un pix. Se apropie de Dan.
_Tu ce vrei ? o repezi Dan.
_Numele si prenumele, zise baba balbait, ignorandu-i impertinenta.
_Itsune Dan, celebrul fiu al celebrilor afaceristi domnul si doamna Itsune ! zise el mandru de el.
Baba nu lua in seama ultima fraza spusa de Dan ; fu suficient numele acesta. Il cauta pe lista, iar dupa un moment, zambi.
_Clasa a 9-a C ! zise ea si-i zambi larg, ca o broasca.
Dan pleca fara sa salute, considerand ca el ar fi trebuit salutat. Pentru Dumnezeu ! E o celebritate innascuta ! Si niemni nu e constient de asta ! Ofta, spunandu-si ca lumea din exteriorul cartierului sau inca nu evoluase. Parca nu auzise nimeni de numele ITSUNE.
Intra in cladire : pe jos era un parchet maroniu deschis, de-a lungul peretilor albi afisandu-se mai multe usi, in spatele carora se ascundeau mai multe sali de clasa. Intr-un colt, o femeie de servici care purta un costum albastru, matura.
_Hei, tu ! striga acesta.
Femeia il privi urat : dupa figura baiatului isi dadu seama ca e impertinent, asa ca nu-si ocupa timpul tinandu-i morala. Era clar ca ar fi vorbit la pereti.
_Unde e clasa a 9-a C ? intreba el cu aceeasi impertinenta.
_Etajul 1, prima de la stanga.
Baiatul pleca iarasi fara sa salute. Ajunse in fata unor trepte : pareau a fi vreo 30. Incepu sa urce treptele, bombanind si injurand. La el acasa era lift, el fiind invatat sa nu urce si sa coboare scarile. Lumea era atat de demodata fata de el,... Ar fi trebuit sa fie venerat pana acum ! Trebuia sa se aduca Covorul Rosu si sa treaca pe el !
Ajunse in cele din urma la Etajul 1 : facu stanga si se trezi in fata unei usi de stejar, lustruita. Manerul usii era negru si parea murdar de praf. Cu degetul aratator, atinse usor clanta.
_Praf ! sopti el scarbit.
Se resemna si intra in clasa, atingand cu toata palma clanta, dar avu grija sa se stearga de dosul tricoului inainte de a se afisa intregii clase. Spre uimirea sa, nimeni nu-l luase in seama. Grupuri de cate 3-4 elevi se afisau la cate un colt : grupuri de fete, de baieti, sau jumi-juma : cel mai grav era ca el nu se regasea in nici un grup.
Privirea ii cazu pe un grup de baieti din spatele clasei, unde patru baieti radeau cu pofta de o gluma. Dan isi spuse ca acolo era locul lui. Se indrepta spre ei, pasind tantos.
Baietii isi ridicara privirea spre el.
_Eu sunt Itsune Dan ! zise el si zambi, incercand sa faca impresie.
_Eu sunt Matsumare Claudiu ! zise un baiat blond cu parul ca spicele de grau si ochii ca muraturile. El e Matsumare Vlad, fratele meu ! zise el si zambi, facand semn cu mana spre un baiat aproape identic cu el : diferenta o facea o alunita pe care Claudiu o avea-n plus pe nas. El e Sumatse Ikuto, si facu semn spre un baiat roscat cu ochii caprui.
_Pe mine nu ma prezinti ? sari al patrulea baiat si zambi.
_Prezinta-te tu ! ii propuse Claudiu.
_Eu sunt Ronja Tatsumaki ! zise el si un zambet impertinent ii aparu pe fata.
_Fiul creatoarei de moda Ronja Renee si al Preotului Ronja Tadase ? intreba Dan entuziasmat, fiind la curent cu toate amanuntele.
_Da. Se pare ca esti bine informat, zise el si zambi.
Ur turn sis ;;)