Iubire de liceu

[Lye]

Prea multe indoieli

In mareata vila,mai precis intr-o camera,Karen statea intinsa pe pat,tinandu-si mainile pe langa trup.Ochii ei patrunzatori erau inchisi,in timp ce abdomenul i se misca lent,in acelasi ritm cu respiratia.Parea ca doarme,insa nu era asa.Se gandea tot mai mult la Akira.Ar fi vrut sa il sune si sa ii spune care sunt adevaratele ei sentimente.Insa daca facea o greseala si acesta o insela din nou?Ar fi putut sa suporte o noua lovitura?Mult prea multe intrebari ce nu aveau nici-un raspuns concret.
In hotelul in care luptatorul era cazat,linistea se asternea ca o cortina peste scena vietii.Statea pe un scaun,privind cerul ce incepea sa isi piarda din seninatate din pricina poluarii.Urma sa se reintoarca in Canada...pentru todeauna.Insa isi dorea din tot sufletul sa o mai vada o data pe Karen si sa ii sarute buzele dupa care tanjea atat de mult.Insa stia ca nu e bine.Acum,fata trebuia sa isi refaca viata cu Akira si sa il uite.Insa el nu o va uita niciodata.Pentru ca in pofida tuturor lucrurilor,sentimentele nutrite pentru ea depaseau limita imaginatiei.Acesta a auzit usa deschizandu-se.Un barbat inalt si blond si-a facut aparitia,punandu-si mainile in san.Hiroshi l-a privit lipsit de interes,continuand mai apoi sa urmareasca norisorii albi ce se lasau purtati de adierea blanda a vantului.
-Campionule,in patru ore avem avion spre Canada.Esti gata sa parasesti definitiv Japonia?
-Aha.Raspunde acesta scurt.
-Nu ai nimic de facut inainte sa pleci?Continua managerul sa il intrebe,ridicand usor din spranceana acoperita de suvite blonde.
Luptatorul l-a privit,dand mai apoi nestiutor din umeri.De ce ii punea asemenea intrebari?Stia foarte bine ca nu trebuie sa o mai vada pe Karen.Chiar daca,in adancul sau,un sentiment striga,reusind sa ii implanteze o multime de indoieli.
-Campionule,crezi ca o sa te las sa pleci fara sa iti iei "la revedere"?Nu vreau sa regreti dupa ca nu ai facut-o.Ce te costa sa ii spui ca s-a terminat tot?
Tanarul l-a privit,ridicandu-se mai apoi de pe scaun.Blondul avea dreptate.Era timpul sa incheie toata povestea dintre el si roscata.
In apartamentul sau,Akira statea pe balcon,tragand cu ardoare dintr-o tigare.Nu mai stia cum sa procedeze.Trebuia sa o convinga pe Karen ca sentimentele lui erau adevarate,nu o minciuna ca in urma cu doi ani.Era pus in fata unei situatii dificile,pe care el a creeat-o.Dca nu era Karina,poate ca totul era mai usor acum.Insa stia de obsesia pe care bruneta o are pentru el si ca ar fi facut orice sa ii indeparteze.Sub acel chip angelic se ascundea o fata ce ar fi trecut peste oricine si ar fi facut orice lucru,oricat de parsiv ar fi,doar pentru a-si atinge scopurile marsave.Roscatul a auzit usa de la apartament deschizand-se.In living a aparut Leona,ce isi tinea mainile in buzunare.
-S-a intamplat ceva?Intreaba Akira vrand sa para dezinteresat.
-Nu...cel putin nu cu mine.Cu tine e ceva.Asa ca nu plec de aici pana nu imi explici tot.
-Ce ai vrea sa iti spun?Ca ma comport ca un idiot?Ca habar nu am cum sa arat adevaratele mele sentimente?Este prima oara cand ma consider un prost.
Dandu-si seama ca fata despre care vorbea amicul ei era Karen,Leona a aparasit apartamentul,fara sa spuna ceva.Trebuia sa vorbeasca cu adolescenta.Poate pe ea o va crede.
In vila,era liniste.Roscata privea la imensul televizor prins in perete,un film.Defapt,schimba haotic posturile,incercand sa gaseasca ceva interesant de vizionat.Realizand ca nu face decat sa isi piarda timpul,aceasta a vrut sa plece.Insa a auzit soneria.Una dintre menajere a fugit pe hol,deschizand usa.Rebela a privit-o,indreptandu-se mai apoi spre patinatoare.
-Papusa,trebuie sa vorbesc ceva cu tine.
-Sigur.S-a intamplat ceva?Te vad cam ingrijorata.
-Este vorba de Kira.Trebuie sa ii dai o a doua sansa.Il cunosc de mic si stiu cand spune adevarul.Baiatul asta e indragostit nebuneste de tine.Nu stie cum sa iti arate asta.
-Din nou subiectul "sentimentele lui Akira"?Nu mai vreau sa mai am de-a face cu el.Mi-a facut prea mult rau ca sa dau acum totul uitarii.Si in plus,nu sunt sigura de sentimentele mele.
-Te auzi ce vorbesti?Spui ca nu il mai iubesti,insa ochi tai spun cu totul altceva.Ti se citeste pe chip ca ai vrea sa te duci la el si sa il imbratisezi.Daca te ingrijorezi pentru Karina,ar fi bine sa te linistesti.Eu si Ichiro vom avea grija de ea...sa nu mai stea in drumul vostru.
Spunand acest lucru,rebele a parasit casa,lasand-o pe patinatoare singura.Aceasta a cazut pe canapea,continuand sa priveasca usa.Amica ei avea dreptate.Defapt,in ciuda a ceea ce s-a intamplat,ea niciodata nu a incetat sa il iubeasca cu Akira si a trait cu speranta ca intr-o zi,vor fi impreuna.Indoielile incepeau sa dispara.Acum,tot ce trebuia sa faca era sa discute cu el.