26-11-2008, 10:38 PM
Anit`e De Mai`re �
Parcul era intunecat. Cu greu mergeam pe acea alee ingusta. Amintirile ma infrigurau , si calcam pe frunzele umezi de tei. Numai puteam face nici un pas. Plecasem de acasa cu adevarat neavand curajul de a ma intoarce si de a infrunta realitatea.
Un strain m`a vazut. Se apropie de mine rece:
-Cred ca tu ar trebui sa fii acasa. Ploua,nu ai umbrella si esti imbracata intr`o rochie. E toamna! Tu ar trebui sa stii asta mai bine ca mine.
-Multumesc! Dar..nu ma deranjeaza ploaia si frigul,i-am spus eu. Ceva straniu se ascundea in privirile acestui barbat.Ceva de care ma temeam. Apucandu-ma de mana imi spune cu un glas amenintator :
-Ar trebui sa mergi acasa! Sau mai bine vino cu mine!
-Nu!!!...Nu stii nimic despre mine,am strigat. Cazusem din picioare si el ma prinse. Intunericul ma invalui . Incepeam sa imi revin. Am deschis ochii ma uitam in jur, indurerata de adevar. Eram singura. Langa mine nu se mai afla nimeni. Dar imediat mi`am amintit:�Unde era barbatul cu care ma intalnisem? �..si fara raspuns.
Eram in padure. Noaptea se lasa din ce in ce mai tare. � Dar ce cautam eu aici? � �ultima data ma plimbam in parc pe aleea cunoscuta de mine. Numai ploua,insa,eram uda din cap pana`n picioare. Cautam un loc de refugiu,cautam adapost, dar cel mai important cautam un raspuns. Nu eram sigura ca il voi gasi, dar am mers mai departe.
Urletul lupilor imi dadeau fiori,luna plina stralucind si luminand padurea printre frunzele copacilor. De spaima am inceput sa alerg. Simteam ca privirea cuiva s-a atintit asupra mea urmarindu-ma la fiecare pas.
Ma oprisem pentru un moment sa ma uit la in jur. Era liniste. Cam prea liniste. Dar a fost deranjata de fosnetul unor pasi lini pe frunzele uscate.
- Ne intalnim din nou, deci�� sic and m`am intors l-am vazut. Acelasi barbat din
parc. Credeam ca sunt iluzii, fiind obosita probabil mintea mea juca feste dar..�
- Tacerea ta spune totul!...ciudat sa te gasesc aici in mijlocul noptii..
- Crezi ca faptul intalnirii noastre este doar o coincidenta sau..se intampla pentru ca asa vrei tu? Ultima data cand te-am vazut ram in parc. Iar cand m-am trezit am observat ca ma aflu aici. Ce vrei defapt?
Nu ma asteptam sa primesc un raspuns concret dar, l`am lasat sa vorbeasca.
- Nu cred ca ar trebui sa-ti explic prezenta mea aici. Tu trebuie doar sa vii cu mine.
m-am dat inapoi,el facand pasi repezi spre mine.
- A fost o greseala san e intalnim. Nu te cunosc, i-am replicat speriata. Ochii lui straluceau in lumina palida a lunii. Am inceput sa ma indepartez de el fugind intr-un suflet nestiind unde sa ma ascund. Din urma mea se auzeau pasi repezi indepartand orice urma de liniste.
Amestecandu-ma printre copaci in speranta ca imi va pierde urma m-am lipit de trunchiul unui arbore gros care imi acoperea trupul fara a mai putea fi vazut. Dar deodata simt cum o mana rece ma cuprinde cautand sa-si duca gandurile pana la capat. Ma zbateam sa scap tipand si trezind groaza in miezul adanc al padurii cand ceasul bate ora 00:00 miezul noptii. Din ce in ce mai tare ceasul suna , si trezindu-ma am vazut adevarata realitate sin u halucinatiile din capul meu. Uitandu-ma la ceas si realizand ca totul a fost defapt un cosmar vazusem ca era ora 00:00. Soneria m-a trezit am gandit eu. Nu as fi avut id�e la ceea ce s-ar fi intamplat daca nu ma trezeam.
Gandul meu zbura la teroarea acelui cosmar avut. Poate ca totusi as fi vrut ca acel vis sa continue. Poate ca as fi dorit sa-I aflu continuarea. Erau multe in mintea mea. Dar o voce din interior a adaugat :
- POATE!...[posturi unite]
am..sincer nush ce s zic..sunt incepatoare..:)dar astept parerile voastre:P[posturi unite]
continuare o fac dup ce va dati cu parerea..:-" See yaa..!!
Sloth edit: Ce cauta un fan fiction la sectiunea Drama? O_o Mutat la Fan-fiction. o_O
Parcul era intunecat. Cu greu mergeam pe acea alee ingusta. Amintirile ma infrigurau , si calcam pe frunzele umezi de tei. Numai puteam face nici un pas. Plecasem de acasa cu adevarat neavand curajul de a ma intoarce si de a infrunta realitatea.
Un strain m`a vazut. Se apropie de mine rece:
-Cred ca tu ar trebui sa fii acasa. Ploua,nu ai umbrella si esti imbracata intr`o rochie. E toamna! Tu ar trebui sa stii asta mai bine ca mine.
-Multumesc! Dar..nu ma deranjeaza ploaia si frigul,i-am spus eu. Ceva straniu se ascundea in privirile acestui barbat.Ceva de care ma temeam. Apucandu-ma de mana imi spune cu un glas amenintator :
-Ar trebui sa mergi acasa! Sau mai bine vino cu mine!
-Nu!!!...Nu stii nimic despre mine,am strigat. Cazusem din picioare si el ma prinse. Intunericul ma invalui . Incepeam sa imi revin. Am deschis ochii ma uitam in jur, indurerata de adevar. Eram singura. Langa mine nu se mai afla nimeni. Dar imediat mi`am amintit:�Unde era barbatul cu care ma intalnisem? �..si fara raspuns.
Eram in padure. Noaptea se lasa din ce in ce mai tare. � Dar ce cautam eu aici? � �ultima data ma plimbam in parc pe aleea cunoscuta de mine. Numai ploua,insa,eram uda din cap pana`n picioare. Cautam un loc de refugiu,cautam adapost, dar cel mai important cautam un raspuns. Nu eram sigura ca il voi gasi, dar am mers mai departe.
Urletul lupilor imi dadeau fiori,luna plina stralucind si luminand padurea printre frunzele copacilor. De spaima am inceput sa alerg. Simteam ca privirea cuiva s-a atintit asupra mea urmarindu-ma la fiecare pas.
Ma oprisem pentru un moment sa ma uit la in jur. Era liniste. Cam prea liniste. Dar a fost deranjata de fosnetul unor pasi lini pe frunzele uscate.
- Ne intalnim din nou, deci�� sic and m`am intors l-am vazut. Acelasi barbat din
parc. Credeam ca sunt iluzii, fiind obosita probabil mintea mea juca feste dar..�
- Tacerea ta spune totul!...ciudat sa te gasesc aici in mijlocul noptii..
- Crezi ca faptul intalnirii noastre este doar o coincidenta sau..se intampla pentru ca asa vrei tu? Ultima data cand te-am vazut ram in parc. Iar cand m-am trezit am observat ca ma aflu aici. Ce vrei defapt?
Nu ma asteptam sa primesc un raspuns concret dar, l`am lasat sa vorbeasca.
- Nu cred ca ar trebui sa-ti explic prezenta mea aici. Tu trebuie doar sa vii cu mine.
m-am dat inapoi,el facand pasi repezi spre mine.
- A fost o greseala san e intalnim. Nu te cunosc, i-am replicat speriata. Ochii lui straluceau in lumina palida a lunii. Am inceput sa ma indepartez de el fugind intr-un suflet nestiind unde sa ma ascund. Din urma mea se auzeau pasi repezi indepartand orice urma de liniste.
Amestecandu-ma printre copaci in speranta ca imi va pierde urma m-am lipit de trunchiul unui arbore gros care imi acoperea trupul fara a mai putea fi vazut. Dar deodata simt cum o mana rece ma cuprinde cautand sa-si duca gandurile pana la capat. Ma zbateam sa scap tipand si trezind groaza in miezul adanc al padurii cand ceasul bate ora 00:00 miezul noptii. Din ce in ce mai tare ceasul suna , si trezindu-ma am vazut adevarata realitate sin u halucinatiile din capul meu. Uitandu-ma la ceas si realizand ca totul a fost defapt un cosmar vazusem ca era ora 00:00. Soneria m-a trezit am gandit eu. Nu as fi avut id�e la ceea ce s-ar fi intamplat daca nu ma trezeam.
Gandul meu zbura la teroarea acelui cosmar avut. Poate ca totusi as fi vrut ca acel vis sa continue. Poate ca as fi dorit sa-I aflu continuarea. Erau multe in mintea mea. Dar o voce din interior a adaugat :
- POATE!...[posturi unite]
am..sincer nush ce s zic..sunt incepatoare..:)dar astept parerile voastre:P[posturi unite]
continuare o fac dup ce va dati cu parerea..:-" See yaa..!!
Sloth edit: Ce cauta un fan fiction la sectiunea Drama? O_o Mutat la Fan-fiction. o_O
(\_/)
(-.-)
(")(")
SMILE
(-.-)
(")(")
SMILE
Darkness does not always equate to evil, just as light does not always bring good.