The girl from the dark

[Kali?!]

Era 10 seara.
Kotoko statea in camera sa, in pat, gandindu-se la tot ce s-a intamplat intr-o singura zi: existau persoane care nu aveau astfel de surprize decat o data la cativa ani, iar ei i se intampla zilnic.
Sora sa inca mai discuta cu acel baiat. Ii auzea. Discutau despre ea, despre faptul ca e frumoasa,... Sora sa exagera. Lui Kotoko i-ar fi placut mai mult o sora rece, care sa n-o bage-n seama, decat una care zilnic sa spuna tuturor cat de draguta e.
_Pareri personale, mormai ea, si se dadu jos din pat.
Isi lua in picioare o pereche de papuci albastrii cu viermisori si se indrepta spre dulapul cu haine. Il deschise.
Analiza hainele de la stanga la dreapta, care era mai eleganta si care mai sport. In cele din urma se decise: o pereche de egari negrii, o fusta neagra si un tricou in dungi roz cu gri. Isi prinse parul in doua codite sus. Avea de gand sa ia o pereche de adidasi care sa se asorteze cu tricoul.
Iesi din camera sa. Nu ii lua decat vreo patru pasi holul care despartea sufrageria de camera sa; se trezi in centrul atentiei, atragand doua perechi de ochi.
_Eu plec, Suruhu.
Kotoko incepu sa mearga agale spre hol, unde incepu sa se incalte.
_Nu v-am facut prezentarile, incepu Suruhu, dar Kotoko o intrerupse:
_Altadata. Ma grabesc.
Cand Kotoko vru sa paraseasca apartamentul, Suruhu ii aminti sa ia telefonul cu ea. Kotoko a trebuit sa-i promita surorii sale ca nu va umbla cu baieti mai mari decat ea, ca nu va face prostii, ca va avea grija de ea, si alte lucruri care Kotoko nu reusi sa le retina.
Ceasul era unsprezece si jumatate, iar Kotoko statea in fata scarii. Nu stia: sa mearga la usa Dirigintelui, sa sune, sau sa astepte pur si simplu?
Afara se lasa o briza racoroasa. Kotoko se aseza pe o bancuta in apropierea scarii.
_Brrr, ce frig e! constata ea, dupa 5 minute de stat in frig.
Incepu sa tremure; de ce nu isi luase un hanorac pe ea? Mare greseala, dar daca s-ar fi intors, Suruhu n-ar mai fi lasat-o sa plece a doua oara.
In timp ce se gandea la Diriginte, Kotoko isi muta privirea pe cer. Era intunecat, avand pe ici pe colo stele, care mai de care mai stralucitoare. Era sub o " vraja " a noptii, dar o intrerupse telefonul, care incepu sa sune.
Fly
Open up the part of you that wants to hide away
You can shine
Forget about the reasons why you can't in life
And start to try
Cause it's your time
Time to fly
La inceput, se gandi sa nu raspunda. Dar facu un efort imens si-si desprinse ochii de pe cer. Era sunata cu numar ascuns.
Dupa inca doua clipe de gandire, raspunse.
_Alo?
_Buna, Kotoko.
Vocea aceea i se parea cunoscuta. Dar nu stia de unde... Era o voce de baiat, o voce calma, rece, linistitoare, care iti dadea incredere si siguranta in acelasi timp.
_Cine e la telefon? intreba Kotoko, incercand sa nu para tematoare sau speriata.
Pauza: nu se mai auzea nimic. Afara vantul nu mai batea.
_Nu-ti pot spune.
Kotoko banui ca cineva-si batea joc de ea. Dupa parerea ei, era posibil ca cel cu care ea conversa in acea clipa sa fie Dirigintele.
_Ne vedem in 10 minute in fata Liceului. Sa nu intarzii, incheie acea persoana si ii inchise.
Kotoko arunca o ultima privire spre scara blocului; probabil ca avea sa-si dezamageasca Dirigintele, dar asta era. Avea sa gaseasca ea o scuza pentru toate. Cel putin, asa spera...
Ofta, dupa care porni la drum. N-avea buzunare la fusta, asa ca fu nevoita sa mearga cu telefonul in mana. Nu ii era teama.
_Mie nu mi-e teama de nimic, se incuraja ea. De nimic, repeta ea, a doua oara.
Era pe Strada Margelelor; la doua treceri de pietoni de-acolo, se putea zari Liceul Beethirk. Rasufla usurata cand vazu ca nu intarziase.
Dupa cateva ezitari, neavand incotro, se opri in fata Liceului. Portile erau deschise, desi paznicii lipseau.
_Probabil sunt prin scoala,... sopti ea.
Se rezema de gard si astepta. Astepta,... dar nimic. In timp ce statea, auzi din nou telefonul sunand. Era Suruhu, dar nu-i raspunse. Probabil ar fi obligat-o sa vina acasa, sub pretextul ca noaptea pe strazi umbla tot felul de nebuni, care mai de care mai socat.
Dupa inca 5 minute de asteptare, Kotoko se pregatea sa plece.
_Sigur cineva si-a batut joc de mine. Poate ar fi mai bine sa plec acasa, zise ea oftand.
_Sau,... poate nu! se auzi o voce.