23-11-2008, 06:54 PM
Cap. 1 – Amintiri
„Îmi amintesc, dragă prietenă, cum îmi spuneai acum cîţiva ani că ţie nu îţi palc poveştile monotone, cele în care un personaj are destinul bine definit, iar el reuşeşte oricum să-l schimbe. Ziceai că nu îţi place să citeşti despre personaje principale obişnuite, care de obicei nu am parinti şi ajung totuşi să facă ceva. Dar tu, tu eşti altfel. Îţi traiai propria viaţă şi dintrodată, ai ajuns mai specială decît toti cei mentionati mai sus. Tu eşti propria ta poveste...”
Un vînt cald bate dinspre miazazi în această minunată dimineaţă de septembrie. Podeaua multicoloră de frunze se ridica încet în sus spre fericiea copiilor mici. Cei mari însă, definesc bine această zi. 15 septembrie. Astazi bobocii şcolii Andrew Brawn din Germania încep o nouă zi, un alt ciclu, alte aşteptari şi în special, alte sperante.
Sus, la etajul a doilea, într-o cameră micuţă aşteptau elevii clasei a 9-a A. Erau destul de cuminti şi îşi aşteptau cu nerabdare noul diriginte. Este firesc să existe şi exceptii. În penultima bancă, un baiat înalt, cu ochi senini, verzi, ce exprimau frumusetea veseliei, a primaverii şi par castaniu-închis lumina cu un laser de jucarie toată clasa, lucru ce le enerva pe fete. Distractia îi fuse întreruptă de un domn micuţ, simpatic, cu o figură zîmbareaţă, ce intră în clasă.
-Bună ziua copii! Rosti el. Mă numesc Simon Lewis şi voi fi noul vostru diriginte şi de altfel şi profesor de romînă. Aş vrea să ştiu şi numele voastre, de asemeni.
În timp ce copii se prezentau, fiecare cum ştia mai bine, ochii profesorului erau îndreptati spre baiatul cu laserul, la care se şi opri prezentarea.
-Mă bucur să vă cunosc, şi sper să dezlegam împreună taine dintre cele mai ascunse. Pînă una alta, am o întrebare, pentru voi, ce reprezintă frumosul?
Se aşternu linişte. După vreo 2 minute, se vazu o mînă cam pe jumatate ridicată. Era mîna unei fete înalte, cu parul de culoarea soarelui cînd merge la culcare şi avea ochi de azur, care îi luceau roşiatic. Era ea, fata pentru care niciodată era un cuvînt după care se ghida în viaţă, cea care era în spatele tuturor problemelor dar care niciodată nu era vinovată, era Claire, o fată obişnuită.
-Spune, draga mea, o îndemnă dirigintele.
-Pentu mine, ei bine, pentru mine frumosul reprezintă un cerc.
Toată clasa izbucni în rîs. Nici profesorul nu se putea abtine, dar îi opri cu un gest elegant pe elevi.
-De ce?o întrebă.
-Pentu că, ştiti, pentru mine cercul e o eternitate, iar eternitatea e la rîndul ei un vis. Şi visul ni-l putem face aşa cum vrem noi, frumos, urît, e tot ce vrem să ne imaginam. Dacă stati să vă gînditi îmi veti da dreptate deoarece această sferă plană este alcatuită dintr-o linie curbă închisă dar totodată e nemarginită ceea ce pentru mine înseamnă că cercul este dincolo de normal, e la granita eternului, în luma unde totul e frumos.
Profesorul ramase şocat de raspunsul elevei, la fel şi colegii care rîdeau de ea cu vreo 20 de secunde în urmă. Ce care parcă întelegea spusele adolescentei parea să fie colegul ei, baiatul-laser.
În pauză, acesta se îndreptă spre colega sa, vazînd-o că îşi strîngea cuminte lucrurile, şi i se adresă:
-Ce pleci aşa de repede? Distractia nici nu a început.
-Crede-mă, pentru mine s-a terminat, raspunse tînara scurt şi plecă, încercînd să
nu îl privească pe colegul sau.
Şatenul o înoarse din drum şi îşi continuă vorbele:
-Ştii, mi-a placut ce ai zis acolo. Cum ziceai că te numeşti?
-Nu te priveşte! Spuse roşcata cu ochii sclipind de rautate şi plecă, lasîndu-şi colegul singur.
-Las-o! Ea e Claire, rebela clasei. Nu poti vorbi rational cu ea doar dacă eşti Tiara sau Luke. A fost odată de treabă, dar de la plecarea lui Lynn nu mai e. Dacă vrei să-i spui ceva, ar trebui să te pui bine cu printesa Tiara, spuse o voce de fată din spatele lui. Apropo, cum te cheamă?
-Alex, Muller Alex. Tu eşti....
-Taina Herr, fostă cea mai bună prietenă a lui Claire....
-Şi cei doi despre care mi-ai vorbit.....
-Tiara Sierra Milan, o bogataşă blondă, cu ochi aurii şi cu mult succes la baieti şi Luke Meitern, bodyguardul ei. Ştii, e nasol să-ţi vezi cea mai bună prietenă în mîinile unor ticaloşi, dar sper că va învăţa lectia pe propria piele, altfel....
Dar Taina nu avu suficient timp să continuie că dinspre uşă aparu o fată care se potrivea descrierilor fetei. Era îmbracată în haine de firmă, care costau o avere, şi o gentuţă mai mult de fite, decît de şcoală. Era îndeaproape urmată de un baiat ce parea să fie draguţ, cam de nouasprezece ani, blond, cu ochii acoperiti de nişte ochelari negrii, aproape de nepatruns. Cei doi erau urmati de Claire, care se dovedise mincinoasă în declartia ei că pleca acasă. Tiara se apropie de Taina şi spuse tare, ca să audă toată clasa:
-Mai, mă,i mai, cine este aici?! Micuta şi inocenta Taina se apucă să se dea la baieti? Dacă vrei nişte sfaturi, caută-mă după ore, nu îmi place să vad aşa copii nepriceputi în artele seductiei! Pînă şi Claire e mai bună la asta decît tine!
-Taci odată, porcină îndopată cu fite la cuptor şi cu sos de prostie pe deasupra! Se apară Taina. Nu eşti decît o fiinţă josnică, poate asta şi explică faptul că eu am prieteni, tu nu. Şi te mai şi lauzi că ai jucat în filme pe Broadway. Stai că îţi zic eu unul potrivit pentru tine, ce ar fi „Blondele împutesc planeta”, în rolul principal, noua vedetă de la Hollywood, Tiara Sierra Milan! Cred că ar trebui să te duci la auditii imediat! Nu eşti genul care să ratezi astfel de filme!
Blonda se rasuci pe calcîie, riscînd astfel să-şi strice pantofii ei de marcă, şi plecă furioasă de lîngă Taina. În realitate, Taina era o fetiţă mai scundă, cu o înfăţişare simplă, de copil fară fumuri. Nu se compara cu Tiara, care avea numai haine produse în magazinele Armani sau Gucci, dar şi ea avea atuurile ei. Parul ei brunet, uşor ondulat îi curgea lung pe umeri, iar ochii sai albaştrii vrajeau orice baiat.
-Eşti de treabă, Taina, apuae Alex. Dacă cineva se va lua vreodată de tine, spune-mi. Am grijă eu de ei.
-Alex, eşti chiar ok, dar nu vreau să crezi că eu nu mă pot descurca! Nu sunt o plîngaciasă!
-Nu am spus că eşti! Zîmbi şatenul cu subînteles.
*end*
Hello minna!! The crazy Miky-chan came back with her new fic!!
Ya, asta e cel mai nou fic al meu, ceva mai diferit decat stilul celorlalte doua pe care le-am postat si va asigur ca e 100% original [numele sunt nemtesti...]
Sper sa va placa si sa comentati ce am scris eu aici [obsesia mea cu posturile...ma cunoasteti deja, ne?]
Lectura placuta!! [suna ca si cum ar fi vorbit bunica....]
„Îmi amintesc, dragă prietenă, cum îmi spuneai acum cîţiva ani că ţie nu îţi palc poveştile monotone, cele în care un personaj are destinul bine definit, iar el reuşeşte oricum să-l schimbe. Ziceai că nu îţi place să citeşti despre personaje principale obişnuite, care de obicei nu am parinti şi ajung totuşi să facă ceva. Dar tu, tu eşti altfel. Îţi traiai propria viaţă şi dintrodată, ai ajuns mai specială decît toti cei mentionati mai sus. Tu eşti propria ta poveste...”
Un vînt cald bate dinspre miazazi în această minunată dimineaţă de septembrie. Podeaua multicoloră de frunze se ridica încet în sus spre fericiea copiilor mici. Cei mari însă, definesc bine această zi. 15 septembrie. Astazi bobocii şcolii Andrew Brawn din Germania încep o nouă zi, un alt ciclu, alte aşteptari şi în special, alte sperante.
Sus, la etajul a doilea, într-o cameră micuţă aşteptau elevii clasei a 9-a A. Erau destul de cuminti şi îşi aşteptau cu nerabdare noul diriginte. Este firesc să existe şi exceptii. În penultima bancă, un baiat înalt, cu ochi senini, verzi, ce exprimau frumusetea veseliei, a primaverii şi par castaniu-închis lumina cu un laser de jucarie toată clasa, lucru ce le enerva pe fete. Distractia îi fuse întreruptă de un domn micuţ, simpatic, cu o figură zîmbareaţă, ce intră în clasă.
-Bună ziua copii! Rosti el. Mă numesc Simon Lewis şi voi fi noul vostru diriginte şi de altfel şi profesor de romînă. Aş vrea să ştiu şi numele voastre, de asemeni.
În timp ce copii se prezentau, fiecare cum ştia mai bine, ochii profesorului erau îndreptati spre baiatul cu laserul, la care se şi opri prezentarea.
-Mă bucur să vă cunosc, şi sper să dezlegam împreună taine dintre cele mai ascunse. Pînă una alta, am o întrebare, pentru voi, ce reprezintă frumosul?
Se aşternu linişte. După vreo 2 minute, se vazu o mînă cam pe jumatate ridicată. Era mîna unei fete înalte, cu parul de culoarea soarelui cînd merge la culcare şi avea ochi de azur, care îi luceau roşiatic. Era ea, fata pentru care niciodată era un cuvînt după care se ghida în viaţă, cea care era în spatele tuturor problemelor dar care niciodată nu era vinovată, era Claire, o fată obişnuită.
-Spune, draga mea, o îndemnă dirigintele.
-Pentu mine, ei bine, pentru mine frumosul reprezintă un cerc.
Toată clasa izbucni în rîs. Nici profesorul nu se putea abtine, dar îi opri cu un gest elegant pe elevi.
-De ce?o întrebă.
-Pentu că, ştiti, pentru mine cercul e o eternitate, iar eternitatea e la rîndul ei un vis. Şi visul ni-l putem face aşa cum vrem noi, frumos, urît, e tot ce vrem să ne imaginam. Dacă stati să vă gînditi îmi veti da dreptate deoarece această sferă plană este alcatuită dintr-o linie curbă închisă dar totodată e nemarginită ceea ce pentru mine înseamnă că cercul este dincolo de normal, e la granita eternului, în luma unde totul e frumos.
Profesorul ramase şocat de raspunsul elevei, la fel şi colegii care rîdeau de ea cu vreo 20 de secunde în urmă. Ce care parcă întelegea spusele adolescentei parea să fie colegul ei, baiatul-laser.
În pauză, acesta se îndreptă spre colega sa, vazînd-o că îşi strîngea cuminte lucrurile, şi i se adresă:
-Ce pleci aşa de repede? Distractia nici nu a început.
-Crede-mă, pentru mine s-a terminat, raspunse tînara scurt şi plecă, încercînd să
nu îl privească pe colegul sau.
Şatenul o înoarse din drum şi îşi continuă vorbele:
-Ştii, mi-a placut ce ai zis acolo. Cum ziceai că te numeşti?
-Nu te priveşte! Spuse roşcata cu ochii sclipind de rautate şi plecă, lasîndu-şi colegul singur.
-Las-o! Ea e Claire, rebela clasei. Nu poti vorbi rational cu ea doar dacă eşti Tiara sau Luke. A fost odată de treabă, dar de la plecarea lui Lynn nu mai e. Dacă vrei să-i spui ceva, ar trebui să te pui bine cu printesa Tiara, spuse o voce de fată din spatele lui. Apropo, cum te cheamă?
-Alex, Muller Alex. Tu eşti....
-Taina Herr, fostă cea mai bună prietenă a lui Claire....
-Şi cei doi despre care mi-ai vorbit.....
-Tiara Sierra Milan, o bogataşă blondă, cu ochi aurii şi cu mult succes la baieti şi Luke Meitern, bodyguardul ei. Ştii, e nasol să-ţi vezi cea mai bună prietenă în mîinile unor ticaloşi, dar sper că va învăţa lectia pe propria piele, altfel....
Dar Taina nu avu suficient timp să continuie că dinspre uşă aparu o fată care se potrivea descrierilor fetei. Era îmbracată în haine de firmă, care costau o avere, şi o gentuţă mai mult de fite, decît de şcoală. Era îndeaproape urmată de un baiat ce parea să fie draguţ, cam de nouasprezece ani, blond, cu ochii acoperiti de nişte ochelari negrii, aproape de nepatruns. Cei doi erau urmati de Claire, care se dovedise mincinoasă în declartia ei că pleca acasă. Tiara se apropie de Taina şi spuse tare, ca să audă toată clasa:
-Mai, mă,i mai, cine este aici?! Micuta şi inocenta Taina se apucă să se dea la baieti? Dacă vrei nişte sfaturi, caută-mă după ore, nu îmi place să vad aşa copii nepriceputi în artele seductiei! Pînă şi Claire e mai bună la asta decît tine!
-Taci odată, porcină îndopată cu fite la cuptor şi cu sos de prostie pe deasupra! Se apară Taina. Nu eşti decît o fiinţă josnică, poate asta şi explică faptul că eu am prieteni, tu nu. Şi te mai şi lauzi că ai jucat în filme pe Broadway. Stai că îţi zic eu unul potrivit pentru tine, ce ar fi „Blondele împutesc planeta”, în rolul principal, noua vedetă de la Hollywood, Tiara Sierra Milan! Cred că ar trebui să te duci la auditii imediat! Nu eşti genul care să ratezi astfel de filme!
Blonda se rasuci pe calcîie, riscînd astfel să-şi strice pantofii ei de marcă, şi plecă furioasă de lîngă Taina. În realitate, Taina era o fetiţă mai scundă, cu o înfăţişare simplă, de copil fară fumuri. Nu se compara cu Tiara, care avea numai haine produse în magazinele Armani sau Gucci, dar şi ea avea atuurile ei. Parul ei brunet, uşor ondulat îi curgea lung pe umeri, iar ochii sai albaştrii vrajeau orice baiat.
-Eşti de treabă, Taina, apuae Alex. Dacă cineva se va lua vreodată de tine, spune-mi. Am grijă eu de ei.
-Alex, eşti chiar ok, dar nu vreau să crezi că eu nu mă pot descurca! Nu sunt o plîngaciasă!
-Nu am spus că eşti! Zîmbi şatenul cu subînteles.
*end*
Hello minna!! The crazy Miky-chan came back with her new fic!!
Ya, asta e cel mai nou fic al meu, ceva mai diferit decat stilul celorlalte doua pe care le-am postat si va asigur ca e 100% original [numele sunt nemtesti...]
Sper sa va placa si sa comentati ce am scris eu aici [obsesia mea cu posturile...ma cunoasteti deja, ne?]
Lectura placuta!! [suna ca si cum ar fi vorbit bunica....]
아름다운 미녀를 좋아하면 ê³ ìƒí•œë‹¤
Heart aches when you fall in love with a beauty...
![[Imagine: 127954537375290.jpg]](http://i955.photobucket.com/albums/ae33/PinkBizarretard/127954537375290.jpg)
Heart aches when you fall in love with a beauty...