Trecutul nu moare

[Jigoku]

Prezentul isi gaseste in trecut masura

Dupa ce toata agitatia a disparut, au intrat in casa,incercand sa-si explice fenomenul. In ciuda faptului ca se simtea distrusa, Lina nu a varsat nici o lacrima, si-a pastrat calmul si duritatea, insa nu intelegea motivele fratelui ei de a se sinucide. Avea tot ce-si putea dori vreo-data cineva, dragostea il inconjura, el fiind singurul baiat al batranului.Dupa ce a pregatit un ceai si a avut grija ca Dl Anatsu sa adoarma, pana ii mai trece supararea,sau pana se obisnuieste cu ideea, a iesit in gradina,in ploaie.
S-a aruncat pur si simplu sub copacul unde a primit vestea si a simtit nevoia de a se elibera.Lacrimile curgeau fara incetare, nu le putea stapani oricat ar fi incercat.
Desi la inceputul zilei credea ca-l uraste pentru ca nu este fratele ei, acum si-a dat seama ca pierderea lui e la fel de dureroasa ca a unui frate.
S-a oprit brusc, gandindu-se la tot ce i-a spus, gandindu-se ca probabil e vina ei. Ii strigase de atatea ori ca-l uraste,il lovise de atatea ori fara sa-i faca mare lucru, sentimentul vinovatiei a cuprins-o si a ramas nemiscata, in iarba uda, cu lacrimile curgand incontrolabil.
O mana calda ii atinse umarul facand-o sa tresara ca dintr-un cosmar.Uitandu-se cu atentie, a deslusit in intuneric silueta unui tanar brunet,cu ochii rosiatici, ce aveau o sclipire care strapungea intunericul.
-Esti bine ? intreba tanarul. Vocea lui era calda, plina de intentii bune,a oprit intentia fetei de a-l lua la bataie.
Pentru prima data in viata ei, a imbratisat un strain, continuand sa planga.In aceasta secunda, nici un pic de duritate nu se citea in atitudinea ei, privirea-i indurerata nu exprima pic de raceala, parul ud ii era ravasit si murdar de noroi, insa tanarul a continuat s-o tina la piept, ca pe un copilas fara aparare,soptindu-i o poveste care-a mai calmat-o.
-Cine esti… ? sopti Lina, ridicandu-si privirea.
-Spune-mi Alex. Ii raspunse managaind-o pe frunte.Tu trebuie sa fii Lina,nu?
-Ma cunosti ? fata se retrase si incepu sa devina sceptica.
-Mark mi-a spus multe despre tine,foarte multe,desi nu te potrivesti tiparului. Continua el , ridicandu-i o suvita de pe fata.
-Mark… s-a sinucis…
Sclipirea rosiatica din ochii tanarului devenise o flacara veritabila. Era la fel de socat ca Lina,cand primise vestea.
-Deci n-a glumit… spuse sec
-Poftim? Stiai? Fata il lua de guler si-l tranti pe pamant.
-Am crezut ca glumeste, nu ma intelege gresit…incerca sa-si ia apararea Alex
-Spune-mi tot ce stii,acum. Ii porunci ea,eliberandu-l.
-In timp ce discutam,intr-o seara,mi-a spus ca ar fi curios cum ai reactiona daca ai afla ca e mort, se intreba daca te va afecta cu ceva.Tot atunci mi-a dat si o cutie de lemn,mi-a spus sa ti-o dau daca el nu va mai fi, dar nu l-am luat in serios,am crezut ca glumeste.
-Era un prost. Cum adica ‘daca ma va afecta ‘? Si unde e cutia ?
-Cred ca e prin masina, am aruncat-o acolo ultima data.
Alex parea oarecum acaparat de supararea si curiozitatea Linei, cat si de energia negativa pe care-o simtea fara sa se apropie.
-Arata-mi-o ! veni si porunca ei.
S-au ridicat si au alergat pana la masina, unde au gasit cutia dupa adanci cautari,sub scaunul soferului.
Era din lemn, avea un lacat micut si un tradnafir sculptat pe capac. In interior era captusita cu matase neagra si un suport pe care era asezata o bratara cu o inscriptie.
Lina a luat-o si a descifrat mesajul destul de greu, pentru ca era codul din copilarie, prin care vorbeau cand erau suparati unul pe altul :
« Poate mort ma vei iubi mai mult »

Alex
http://i160.photobucket.com/albums/t165/...odness.jpg