18-11-2008, 10:18 PM
* imi pare rau ca este un capitol atat de scurt,insanu prea mai am timp deloc sa scriu...but...enjoy! *
Nimic din tot ce-a fost inainte...
**
Sakura continua sa mearga...spre ceva...spre ce??Nimic altceva decat inainta in nestiinta.Singuratea si deprimarea o apasau,gandindu-se cum ar fi fost sa duca o viata normala,insa plina de neplaceri,cazand in depravare,spre nimicul care inghite totul,spre ceva ....care nici macar ea nu stia ce este.Mintea nu mai asculta de vocile din-nauntrul ei,care,cea buna,ii spunea sa mearga inainte,sa treaca si peste asta,deoarece este su putinta.Insa partea cealalta,emisfera ce impartea locul cu raul,ii spunea sa isi inceapa o viata noua,in nestiinta,plina de durerea de care,nici nu era constienta.
Incerca sa se gandeasca la ce i-ar fi de folos ca sa nu se mai gandeasca la viata si la tot ce s-a intamplat mai inainte cu o clipa.Defapt...gandindu-se mai bine,avea nevoie de o noua viata,de o noua inima...de un nou trup.Ii trecura prin minte tot felul de ganduri insa,tocmai cel mai rau si mai intunecat plan o facu sa cugete o vreme.
Se gandi ca,foarte bine,putea sa nu se mai lupte atata cu ninja si tot felul de aliati ai raului care,pana acuma ii dadeau batai de cap si o faceau sa-i piarda clipele,timpul,viata,gandindu-se cum sa iasa din ele,cand,mai simplu,putea sa fie ea una dintre ele...astfel,nemailuptandu-se cu nimeni pentru altii,ci pentru ea insasi si pentru ceea vroia.Dar...Ce vroia defapt?
Nimic din ceea ce se chinauise pana acum sa isi explice nu o facea sa se simta mai bine.Incerca sa nu se mai gandeasca la faptul ca ar putea incepe o viata noua,de partea raului sau nu.
Cel mai simplu era sa puna capat unei vieti care,si asa,nu simtise ca o traise.
-Da! ... Asta este! Nimic mai mult sau mai putin decat gandul ca am trait pana acum ca o particula de praf in plus,care,nu facea pe nimeni sa se simta mai bine,care,nu facea pe nimeni sa se uite la ea cu patima si sa simta ceva inauntru.Nimic din toate astea nu se intamplasera.Asa ca,simtea ca mai bine ar fi fost sa termine o data cu toate aceste ganduri,pagini din cartea care ii derula viata traita pana atunci.
Era cel mai bine pentru ea...Oare? ... Ea asa gandea.Defapt,era singurul lucru pe care il mai gandea.Fara a mai zabovi,scoase un kunai ce statea agatat undeva,in kimonoul ei,si,il indrepta spre locul in spatele caruia,se afla inima.Kunaiul ii tremura in mainile fine,reusind sa-l scape in pamantul reavan,prabusindu-se zgomotos.
Acum era chiar in ceata.Mintea ei nu mai judeca normal,se simtea doborata pana si de vantul care abea adia,luand unele frunze uscate pe sus.Corpul ii tremura involuntar,din ochi siroindu-i randuri de valuri ce se ravarsau pe obrajii albi si reci.Incercand sa se stapaneasca,se chinui sa-si aminteasca,sa-si deruleze in minte imaginile care defineau clipele minunate traite pana atunci:acum cativa ani,devenise membru in Academia din Konoha.Acolo trecu peste multe teste pentru a-si descoperi abilitatile si pentru a lupta,pentru a apara oameni.
Printre altele,isi facu si prieteni aici,dar se pare ca Sasuke ii cazu cu tronc.Inauntrul ei,inima ii ardea mai ceva ca focul,de furie, cand il vedea ca o respinge,ca nu ii da nicio data importanta...Mai pe scurt,ca o trateaza ca pe un nimic.Mai urmara si alte momente,nu chiar notabile,dupa care,dragostea pentru acesta prinse radacini adanci.
Impreuna,ei doi petrecusera multe clipe,care mai de care cu continut fierbinte,sau,unele dintre ele,destul de reci si distante.Acele clipe o facura sa creada ca pe ei doi chiar ii leaga ceva,insa isi facuse iluzii.Mai era si...
Dar gandul ii fu strapuns de vocea grava a nui baiat.
-Hei...Sakura!Ce ti s-a intamplat?o intreba curioas pe aceasta,Naruto.
-Ei..Nimic...Interesant! De ce intrebi?ii raspunse ea,incercand sa-si ascunda durerea ce-i apasa sufletul.
-Haide!Zi-mi.Stiu ca e ceva destul de grav,de esti asa..abatuta.Ii raspunse Naruto.
-Nu.Nu este chiar nimic care sa te ingrijoreze,Naruto!Defapt...cred ca nu ingrijoreaza pe nimeni,cu atat mai putin pe cel care a facut sa se intample...asta!
-Ce?Ce s-a intamplat? ... Haide,sakura,te rog,spune-mi!Promit sa nu mai spun la nimeni,promit sa nu spun nimic,promit sa...
-Nu! Nu iti voi spune.Si oricum,nu o sa fii tu primul care o sa afle!Clar? ... Acum lasa-ma! ... Sunt nervoasa.Incheie rozalia,fara niciun alt raspuns.
Se ridica de pe banca pe care statuse,dcandu-se sa faca o plimbare prin jurul Academiei.Nu stia de ce,dar,oarecum,acum se simtea mai libera... Nu-si mai simtea constiinta incarcata,nu mai simtea o povara pe suflet,se simtea ca si cum ar fi inceput o viata noua.Ca si cum nu avea un trecut.
-Poate ca am incetat sa-l iubesc! ... Poate ca nu mai simt nimic pentru el... se gandi rozalia,vorbind incet,cu capul plecat in pamant.
Dar nu era asta motivul.Sigul nu era asta.Nu avea cum.Era imposibil sa iubesti pe cineva o gramada de timp* ca in cazul Sakurei* si mai apoi sa-l uiti in nici cateva zile.Era imposibil.Dar tot exista ceva care o facu sa se simta altfel.
Inceta sa se mai gandeasca pentru un moment la asta,cand,deodata,auzi niste pasi in spatele ei.Ca si cum cineva alerga.O urmarea!Vru sa intoarca capul,sa se uite in spate,insa cineva ii puse mana la gura,apoi acoperindu-i fata zu ceva.Dar cine?
Nimic din tot ce-a fost inainte...
**
Sakura continua sa mearga...spre ceva...spre ce??Nimic altceva decat inainta in nestiinta.Singuratea si deprimarea o apasau,gandindu-se cum ar fi fost sa duca o viata normala,insa plina de neplaceri,cazand in depravare,spre nimicul care inghite totul,spre ceva ....care nici macar ea nu stia ce este.Mintea nu mai asculta de vocile din-nauntrul ei,care,cea buna,ii spunea sa mearga inainte,sa treaca si peste asta,deoarece este su putinta.Insa partea cealalta,emisfera ce impartea locul cu raul,ii spunea sa isi inceapa o viata noua,in nestiinta,plina de durerea de care,nici nu era constienta.
Incerca sa se gandeasca la ce i-ar fi de folos ca sa nu se mai gandeasca la viata si la tot ce s-a intamplat mai inainte cu o clipa.Defapt...gandindu-se mai bine,avea nevoie de o noua viata,de o noua inima...de un nou trup.Ii trecura prin minte tot felul de ganduri insa,tocmai cel mai rau si mai intunecat plan o facu sa cugete o vreme.
Se gandi ca,foarte bine,putea sa nu se mai lupte atata cu ninja si tot felul de aliati ai raului care,pana acuma ii dadeau batai de cap si o faceau sa-i piarda clipele,timpul,viata,gandindu-se cum sa iasa din ele,cand,mai simplu,putea sa fie ea una dintre ele...astfel,nemailuptandu-se cu nimeni pentru altii,ci pentru ea insasi si pentru ceea vroia.Dar...Ce vroia defapt?
Nimic din ceea ce se chinauise pana acum sa isi explice nu o facea sa se simta mai bine.Incerca sa nu se mai gandeasca la faptul ca ar putea incepe o viata noua,de partea raului sau nu.
Cel mai simplu era sa puna capat unei vieti care,si asa,nu simtise ca o traise.
-Da! ... Asta este! Nimic mai mult sau mai putin decat gandul ca am trait pana acum ca o particula de praf in plus,care,nu facea pe nimeni sa se simta mai bine,care,nu facea pe nimeni sa se uite la ea cu patima si sa simta ceva inauntru.Nimic din toate astea nu se intamplasera.Asa ca,simtea ca mai bine ar fi fost sa termine o data cu toate aceste ganduri,pagini din cartea care ii derula viata traita pana atunci.
Era cel mai bine pentru ea...Oare? ... Ea asa gandea.Defapt,era singurul lucru pe care il mai gandea.Fara a mai zabovi,scoase un kunai ce statea agatat undeva,in kimonoul ei,si,il indrepta spre locul in spatele caruia,se afla inima.Kunaiul ii tremura in mainile fine,reusind sa-l scape in pamantul reavan,prabusindu-se zgomotos.
Acum era chiar in ceata.Mintea ei nu mai judeca normal,se simtea doborata pana si de vantul care abea adia,luand unele frunze uscate pe sus.Corpul ii tremura involuntar,din ochi siroindu-i randuri de valuri ce se ravarsau pe obrajii albi si reci.Incercand sa se stapaneasca,se chinui sa-si aminteasca,sa-si deruleze in minte imaginile care defineau clipele minunate traite pana atunci:acum cativa ani,devenise membru in Academia din Konoha.Acolo trecu peste multe teste pentru a-si descoperi abilitatile si pentru a lupta,pentru a apara oameni.
Printre altele,isi facu si prieteni aici,dar se pare ca Sasuke ii cazu cu tronc.Inauntrul ei,inima ii ardea mai ceva ca focul,de furie, cand il vedea ca o respinge,ca nu ii da nicio data importanta...Mai pe scurt,ca o trateaza ca pe un nimic.Mai urmara si alte momente,nu chiar notabile,dupa care,dragostea pentru acesta prinse radacini adanci.
Impreuna,ei doi petrecusera multe clipe,care mai de care cu continut fierbinte,sau,unele dintre ele,destul de reci si distante.Acele clipe o facura sa creada ca pe ei doi chiar ii leaga ceva,insa isi facuse iluzii.Mai era si...
Dar gandul ii fu strapuns de vocea grava a nui baiat.
-Hei...Sakura!Ce ti s-a intamplat?o intreba curioas pe aceasta,Naruto.
-Ei..Nimic...Interesant! De ce intrebi?ii raspunse ea,incercand sa-si ascunda durerea ce-i apasa sufletul.
-Haide!Zi-mi.Stiu ca e ceva destul de grav,de esti asa..abatuta.Ii raspunse Naruto.
-Nu.Nu este chiar nimic care sa te ingrijoreze,Naruto!Defapt...cred ca nu ingrijoreaza pe nimeni,cu atat mai putin pe cel care a facut sa se intample...asta!
-Ce?Ce s-a intamplat? ... Haide,sakura,te rog,spune-mi!Promit sa nu mai spun la nimeni,promit sa nu spun nimic,promit sa...
-Nu! Nu iti voi spune.Si oricum,nu o sa fii tu primul care o sa afle!Clar? ... Acum lasa-ma! ... Sunt nervoasa.Incheie rozalia,fara niciun alt raspuns.
Se ridica de pe banca pe care statuse,dcandu-se sa faca o plimbare prin jurul Academiei.Nu stia de ce,dar,oarecum,acum se simtea mai libera... Nu-si mai simtea constiinta incarcata,nu mai simtea o povara pe suflet,se simtea ca si cum ar fi inceput o viata noua.Ca si cum nu avea un trecut.
-Poate ca am incetat sa-l iubesc! ... Poate ca nu mai simt nimic pentru el... se gandi rozalia,vorbind incet,cu capul plecat in pamant.
Dar nu era asta motivul.Sigul nu era asta.Nu avea cum.Era imposibil sa iubesti pe cineva o gramada de timp* ca in cazul Sakurei* si mai apoi sa-l uiti in nici cateva zile.Era imposibil.Dar tot exista ceva care o facu sa se simta altfel.
Inceta sa se mai gandeasca pentru un moment la asta,cand,deodata,auzi niste pasi in spatele ei.Ca si cum cineva alerga.O urmarea!Vru sa intoarca capul,sa se uite in spate,insa cineva ii puse mana la gura,apoi acoperindu-i fata zu ceva.Dar cine?
2 squirrels: one english, one romanian. Each squirrel in her tree . E. squirrel was fucking a nut. R. squirrel ask: - Are you fucking crazy? E. squirrel answer: - No, I`m fucking nuts .