The life of an Uchiha

[angeliqueVampire]

Cap. 17 – Never

-Nu va fi nevoie! Spuse Sanosuke. Doar ca să fim siguri, membrii unei găşti să se protejeze mai intens ca niciodată. Ren, tu vei dormi la mine în seara asta, la fel şi Leon.
Brunetul încuviinţă scurt, apoi îi şopti ceva la ureche partenerei sale şi amîndoi se ridicară de pe betonul rece ca gheata.
-Îmi faci o mare onoare, Sanosuke, şi onycşii te vor rasplati pentru toate eforturile tale, spuse el. Din momentul acesta, noi vom intra în rivalitate cu toate găştile care se îndoiesc de această decizie şi care ne bîrfesc pentru ea.
-Şi se poate spune, completă Yuri, că noi nu suntem tocmai cuminti aşa că aveti grijă de blana voastră!
Cei doi îşi luară la revedere de la aliatii lor şi plecară spre strada lor, strada pe care ei se întîlneau de secole, cea care le era ca o mamă onycşilor. Vîntul se întetea pe masură ce ei înaintau prin ceata deasă care se lasa încet, încet. Nu semana cu vremea de după şcoală. Dar ei ignorau semnele şi continuau să înainteze...
Un ţipat îi trezi la realitate pe cei doi tineri care se avîntară spre locul de unde se auzea zgomotul. Era chiar acolo, pe strada lor, iar ei fuseră martori la un spectacol de groază. Aproape jumatate din membrii găştii Onyx erau macelariti şi cereau ajutorul conducatorului lor care, însă, nu se putea mişca.
După cîteva momente de repaus, Yuri azvîrli ea prima un kunai şi îi dadu semn colegului ei că trebuia să se mişte. Acesta prinse cutitul înainte să ajungă la ţintă şi îl lovi din plin pe cel care îi atacase prietenii şi îi omorîse cu atîta batjocură. Îl nimerise, dar nu suficient pentru a-l ucide. Se retrase deci repede.
Brunetul şi bruneta erau ambii în genunchi. Fata plîngea pe umarul lui Ren care nu mai reactiona, statea doar în batata ploii ce se pornise şi se uita la cele ce au fost odată trupurile prietenilor şi fratilor lui de cruce. Acum ramase din ei doar oase şi mult sînge. Unul din ei parea să îl strige în continuare. Celalalt se uita spre el. Al treilea se uita în gol. Iar cel de-al patrulea, şi ultimul, era cel cu care Ren şi-a împartăşit toate secretele, toate iubirile secrete, tot ce ţinea de toate şi care îi fusese cel mai apropiat frate, Leon. Cînd ochii îl vazură pe Leon stînd aşa, neînsufletit şi plin de sînge, trupul îi cazu pe beton şi ramase acolo preţ de cîteva ore.
Bruneta se uita dezorientată. Nu ştia. Blondul se parea că nu e mort încă. Zîmbea. El a fost primul de care s-a apropiat fata. Yuri se uita la el cu staruinţă, îl scuturase de cîteva ori iar blondul îşi deschise putin ochii. Putin, o fractiune de secună, dar bruneta observă. Îşi încleştă mîinile pe pieptul baiatului şi aparu o sclipire verzuie. Fata închise ochii.
Razele calde ale soarelui patrunseră adînc prin perdeaua fină şi subtire şi o facu pe Yuri să tresară. Fata se ridică uşor. Statea într-un pat facut din ceva tare, peste care erau aşezate nişte cearşafuri de un alb superb. Lîngă ea se afla de altfel o masuţă cu nişte chestii ciudat, înfăşurate într-o bucată de material alb, curat. Nu reuşi să se dezmeticească bine că şi vazu pe uşa de lemn intrînd o persoană cu halat alb şi nişte pantofi cu toc, lucru care îl decise după zgomotul pe care îl faceau, şi cu parul roz, prins în coc cu două şuvite rebele care îi stateau de-o parte şi de alta a fruntii. O recunoscu. Era Sakura.
-Mama, ce s-a întîmplat? Unde sunt? Spuse ea cu o urmă de oboseală în glas.
-Eşti la spital draga mea. După eforul depus alaltaieri, ai fost secată de puteri. Mikoto te-a gasit pe stradă cînd a venit să te caute. Erai alaturi de onycşi.
-Îmi amintesc...dar....Leon?! Ce s-a întîmplat cu el?! Spuse fata după ce îşi mai reveni.
-Va mai dormi putin, dar datorită ţie e bine. Nu pot spune acelaşi lucru şi despre Ren....
-Ren?!se sperie bruneta.
-Ei bine, el a fost lovit în inimă, acolo unde doare cel mai tare. Dar nu de un cutit, ci de amintiri. Pur şi simplu nu suporta să vă vadă pe amîndoi cazuti. L-au doborît amintirile.
-Dar el, traieşte, nu?
-Da, dar pentru cît? Diseară va sustine un fel de concert pentru Hokage, alaturi de o elevă nouă, Kikyo. Se pare că va cînta o piesă tristă. Are cea mai bună voce din şcoală....
Bruneta zîmbi. Îi placea cînd brunetul îi cînta tot felul de cîntece şi trebuia să recunoască că şi ei îi placea să cînte dar....
Deodată pe uşă au intrat membrii Onyx, cei care au mai ramas.
-Tu vi cu noi! Spuseră aceştia.
Seara, toată lumea se adună în fata cladirii unde Lord Hokage îşi petrecea activitatea, nerabdatori să îi vadă pe cei doi cîntînd. Multi ştiau de drama din gaşca Onyx şi veniseră doar ca să îl sustină pe Ren.
Brunetul se uita din culise deyorientat la scenă şi parea să nu-şi accepte soarta. Era indiferent la faţă, dar în sufletul lui se ducea o mare batalie. Îşi amintea cum muriseră toti cei dragi lui. Mama, tata, fratii, surorile, matutile, unchii iar acum, singurii oameni în care îşi mai puse încrederea şi pe care îi iubea ca pe nişte frati. Au murit. Şi Leon, şi baieti şi a murit şi ea... Toti s-au dus. Cu toate aceste probleme, avuse încrederea şi curajul minim pentru a urca pe scenă alaturi de pianistă care începu să cînte. El rosti versurile melodiei în amintirea prietenilor lui...

Once in a lifetime
means there’s no second chance
so I believe that you and me
should grab it while we can

Melodia îi înspira o nefericire, un abis în care se afla. Tacu pentru o secundă. Din public se auzi o voce feminină, foarte cunoscută lui, care îi continuă melodia.

Make it last forever
and never give it back

Continuă deci, şi el, pentru a o putea demasca pe cea care îi întrerupse amintirile de groază

It’s our turn, and I’m loving’ where we’re at

O vazu atunci clar pe Yuri, prietena sa, care se îndrepta spre el cu microfonul şi continuă să cînte. El cînta de data asta împreună cu ea.

Because this moment’s really all we have

Ren coborî uşor de pe scenă şi rosti versurile refrenului..

Everyday
of our lives,

Bruneta îl completă repede.

wanna find you there, wanna hold on tight

Continuară deci melodia tristă, tot mai tristă pînă cei doi se apropieră unul de celalalt. În una dintre pauzele melodiei, Ren o îmbrăţişă pe Yuri. Pe fata lui se citea acum altceva. Încredere, fericire, uitare. Toate acestea i le daduse bruneta iar cîntecul devenise vesel.
La sfîrşit, toti ţinură să ia parte le refrenul de final, toti, pînă şi Kikyo care de fapt fusese ţinută de onycşi să nu intre pe scenă.
Petrecerea se termină repede, Hokage fuse multumit de prestatia tinerilor, iar Yuri şi Ren, ei bine, Yuri şi Ren se aflau pe un deal şi se uitau la stele.
-Ştii, Yuri, spunea brunetul. Am crezut că ai murit, şi de atunci mi s-a spulberat ultima sclipire de viaţă. M-am speriat rau şi abia apoi am realizat că viata merge înainte, deşi cu un mic ajutor din partea ta.
-Ok, gata cu vorbitu serios că mă sperii! Deci, eu traiesc, Leon traieşte, vei sta la mine toată saptamîna, ce mai vrei??
-Leon?! Traieşte?! Scorpie mică! De ce nu mi-ai zis???
-Să nu fie cu suparare, îl tachină bruneta, ai întrebat?
-Termină cu chestia asta că imediat mă duc şi-l omor pe Sano şi apoi să vezi tu ce ţi-or zbura fulgii de suparare!
-Vezi să nu....
-Ah, apropo, spuse Ren. Asta e pentru tine.
Brunetul îi întinse un lantişor cu un medalion din argint cu diamante care se deschidea. Bruneta îl deschise şi vazu o poză cu ea şi Ren stînd în spatele ei. Citi ce se afla scris pe cealaltă parte.
-Forever. Like our friendship.
Era un mesaj scurt, dar care le spunea totul. Brunetul vazu ochii fetei scaldati în lacrimi sincere, dar nu de durere, nici de fericire, ci de uimire şi prietenie. Ştia că trebuia să o liniştească, dar o lasă să se descarce, apoi îi şopti uşor:
-Haide! Ai tai te aşteaptă!

Deci, am plans la capitolul asta de am dat pe-afara. Nu mai zic nimic, doar va trimit melodia sa simtit si voi ce am simtit eu.

http://www.youtube.com/watch?v=OkRQ7yXtRGQ

deci, prezentarile:
Gabriela (Vanessa Hudgens) - Yuri
Troy (Zac Efron) - Ren

atat azi....dar as vrea ca chapterul asta sa fie cel cu cele mai multe critici/pareri/chesti d-astea....
va roooooog muuuult

ah....uitasem....asta e medalionul