17-11-2008, 04:10 AM
Here I am guys ^^ Sorry I've made you wait, my mom is crazy in this time of month >_<" So, am venit cu o continuare si sper sa va placa ^___^
Cosmarul trecutului
Lui Ohno nu-i venea sa creada ca Ryonmaru ii gasise si acolo. Spera sa fie doar un vis urat din care s-ar fi putut trezi dar realiza ca asta era doar cruda realitate pe care trebuia sa o indure. Si-ar fi dorit sa ii spuna adevarul lui Junosuke dar ii era teama, amenintarea crunta a varului sau rasunandu-i inca in minte. Nu se indoia ca blondul ar fi fost in stare sa ii omoare, acesta ii daduse destule dovezi pana atunci care demonstrau acest fapt in totalitate. Se intreba daca Ryonmaru simtea sau, cel putin, simtise vreodata si altceva in afara de ura, indiferenta si dezgustul pe care il arata fata de tot ce il inconjura. Se intreba daca acesta stia macar cum se simte dragostea... cel mai probabil nu. Si se mai intreba daca il iubea sau nu cu adevarat pe Sho. Roscatul fusese singurul care se purtase frumos cu el, care il ajutase si ii aratase faptul ca nu era singur. Si era convins de faptul ca acesta il iubea. Dar nu era la fel de sigur de sentimentele lui proprii...
-Oare il iubesc? Este un baiat frumos, atragator, bun, inteligent... de ce nu l-as iubi? Are grija de mine, sau cel putin incearca dar... ce simt defapt pentru el? Ei haide, Ohno, gandeste! spuse brunetul tare, prinzandu-si capul in maini si incercand sa mediteze.
-Vorbesti singur? auzi o voce venind din spatele lui.
Se intoarse speriat pentru a il vedea pe Ryonmaru stand sprijinit de perete in dreptul usii si privindu-l amuzat. Ohno isi simtea inima batand sa ii sparga pieptul si il privi fara a scoate un cuvant. Il astepta pe el sa vorbeasca iar acesta o facu nu dupa mult timp.
-Stiam ca doar nebunii au acest obicei. Te numeri si tu printre oamenii cu probleme psihice? intreba blondul, venind tot mai aproape de brunet.
-Nu, domnule... Eu doar...
-Te gandeai la Sho, nu-i asa? Banuiesc ca te iubeste mult de vreme ce te-a adus in palatul asta, unde toata lumea te trateaza ca pe un printirsor si garzile lui Junosuke sunt gata sa distruga pe oricine pune mana pe tine. Pacat insa ca nu a fost suficient de destept incat sa isi dea seama ca nu ve-ti putea scapa de mine, spuse el, uitandu-se la Ohno cu o privire ce ar fi putut ingheta si pietrele. Sa tii minte un lucru, piticule. Diavolul poate sa intre si in biserica daca vrea. Esti doar al meu si asa vei fi intotdeauna si voi venii dupa tine oriunde te-ai duce.
-De ce face asta? De ce nu ma poti lasa sa fiu fericit? De ce nu incetezi o data sa-mi mai distugi viata? intreba Ohno cu lacrimi in ochi.
-Ce ai face daca ti-as spune ca fac asta pentru ca te iubesc si te vreau doar pentru mine? spuse el, inaintat catre Ohno pana cand acesta, care se tot dadea in spate, ajunse langa perete si puanandu-si mana deasupra umarului sau, oprindu-l sa plece.
-Ti-as spune ca minti, ii raspunse Ohno rece, impunandu-si punctul de vedere in fata varului sau pentru prima oara. Tu nu iubesti pe nimeni si de aceea nimeni nu te iubeste pe tine!
Si-ar fi dorit sa mai spuna ceva dar Ryonmaru la oprit brusc printr-un sarut. Nu era dur si brutal ca sarturile cu care blondul il obijnuise. Era tandru, mangaiandu-i usor parul si obrazul in acelasi timp. Lui Ohno ii amintea oarecum de saruturile lui Sho. Nu credea ca varul lui s-ar putea purta vreodata si asa si desi ura sa o recunoasca, ii placea. Dar apoi Ryo il musca tare de limba, pana cand sangele ii inunda lui Ohno gura, facandu-l sa se innece.
-Ai dreptate, piticule. Se vede ca ma cunosti, spuse Ryonmaru. Ai face bine sa te obijnuiesti cu ideea asta.
Ii intoarse varului sau spatele si pleca, trantind puternic usa. Ohno cazu in genunchi, incepand sa planga. Ajungand in camera pe care Junosuke i-o daduse, Ryonmaru dadu un pumn tare in perete, asezandu-se pe pat si punandu-si mana pe fata, acoperindu-si ochii.
-Ce dracu fac?? spuse el, vorbind cu propria lui persona. Am fost gata sa ii marturisesc totul... Trebuie sa am mai multa grija. Ohno nu trebuie sa afle!
*
Ohno nu spuse nimic restul zilei, nu vorbi nici macar cu Sho. Se simtea atat de confuz... De ce Ryo fusese atat de dulce la inceput si apoi atat de dur? Nu intelegea nimic. Era insa convins de faptul ca varul lui nu-l iubea deloc. In timpul cinei era o tacere de mormant. Ohno si Sho mancau in liniste, fara a-si ridica privirea din farfurie si parand pierduti in ganduri, Ryonmaru ii privea din cand in cand pe furis iar Junosuke parea sa ii astepte pe ei sa spuna ceva.
-S-a intamplat ceva? intreba el cand tacerea deveni mult prea apasatoare.
Se uita la Ohno iar baietelul simti asta si isi redica usor privirea spre el. Scutura din cap in semn ca nu dar nu scose nici un cuvant, dupa care se concentra din nou pe spaghetele lui pe care le rasucea intr-una absent cu furculita.
-Daca este vreo problema as vrea sa imi spui, continua Junosuke. Eu si Ryo suntem aici pentru a te ajuta sa treci peste trauma puternica pe care ai suferit-o.
Ohno stranse furculita in mana, simtind ca avea sa explodeze. Isi dorea atat de mult sa spuna totul... Dar se intreba oare ce ar fi facut Junosuke daca afla? Daca il omora pe Ryonmaru? Sa-l omoare... Cum ar fi reactionat la vestea ca varul lui e mort? Il ura oare atat de mult incat sa-si doreasa sa-l vada la 3 metri sub pamant? Nu... Cu siguranta nu...
-Sunt bine, spuse el in cele din urma. Ma simt doar putin ametit dar este in regula. Am nevoie doar de putina odihna.
-In regula. Atunci, dupa ce termini de mancat te poti duce alaturi de Sho la culcare, nu as vrea sa patesti ceva... ii spuse Junosuke.
Ohno dadu incet din cap si incerca sa zambeasca desi nu ii iesi foarte bine. Junosuke ii puse mana pe umar, strangandu-l usor si spunandu-i:
-Varul tau nu te va gasi, poti sta linistit... Esti in siguranta aici.
-Care este defapt povestea cu varul lui? intreba blondul dupa ce Junosuke il lasa pe Ohno in pace si cu toti incepusera sa manance din nou.
-S-a purtat ca un nemernic... L-a terorizat pe Ohno si nu l-a iubit niciodata, explica Junosuke.
-Nu mai spune... zise Ryo, ridicand din spranceana in timp ce Ohno il privea speriat pe sub claia de par negru. Ei bine, poate ca a avut un motiv pentru a face asta.
-Nu cred ca exista un motiv suficient de bun pentru a transforma viata unui copil intr-un cosmar viu, spuse Junosuke repede si rece. Nu exista nici o motivatie pentru asta, nici o scuza...
-Poate ca asa este, spuse Ryonmaru, parand sa vorbeasca pentru el insusi. Sa inteleg ca daca l-ai prinde pe tip l-ai omora?
-Nu cred... Probabil mi-ar fi teama de el... raspunse brunetul.
-Cum asa? intreba Ryonmaru surprins.
-Cu siguranta mi-as vedea cosmarul propriei copilarii in ochii lui... Oamenii ca el au o privire aparte... rece, lipsita de orice expresie, atat de indiferenta incat doare... Cam ca a ta... spuse Junosuke, privindu-l atent pe Ryo.
Acesta isi lasa capul in jos pentru cateva momente si apoi il privi si el zambind si spunand:
-Doar nu crezi ca eu sunt ca tipul ala, nu-i asa?
Ohno si Sho isi aruncara o privire pe furis in timp ce Junosuke se uita absent in gol, parand sa se gandeasca la ceea ce ii spusese Ryo.
-Nu... nu cred asta... spuse el intr-un final, dupa care se ridica de la masa, indreptandu-se spre usa. Scuze, mi-a pierit apetitul... Ma duc in pat, noapte buna. zise inainte sa iasa din incapere.
Cei 3 adolescenti privira impreuna usa pe care el iesise iar apoi Ryonmaru se uita la Ohno, afisand acel zambet fals atat de specific lui. Se ridica de la masa iar cei doi facura la fel, stand drepti in fata lui asemeni soldatilor din armata. Ryonmaru se indrepta spre Ohno si ii sopti la ureche:
-Cea mai buna si de apreciat calitate a cuiva este sa stie cand sa taca. Iar tu pari sa stii asta... Bravo, bun baiat. Daca continui asa nu o sa ai probleme... cel putin nu foarte mari...
Brunetul inghiti in sec speriat si nu spuse nimic, privind cu ochii mari peretele din fata lui. Ryonmaru il musca de ureche dupa ce termina de vorbit, indepartandu-se de ei si iesind pe usa pe care plecase si Junosuke. Ohno cazu in genunchi iar Sho isi puse mainile pe umerii lui, incercand sa-i dea putere si curaj desi nici el nu avea asa ceva in acel moment. Povestea asta mergea prea departe, le era extrem de teama de ce ar fi putut Ryo sa le faca. Sho isi dorea sa-l protejeze pe brunet dar cum ar fi putut face asta cand pana si el se simtea extrem de nesigur? Voia doar ca totul sa fie bine, voia sa-l faca pe Ohno fericit.... Trebuia sa gaseasca un mod sa faca asta insa...
Cam atat momentan, preia tu nee-san ^^ Astept parerile voastre minna, kiss u all and ja ne ^__^
Cosmarul trecutului
Lui Ohno nu-i venea sa creada ca Ryonmaru ii gasise si acolo. Spera sa fie doar un vis urat din care s-ar fi putut trezi dar realiza ca asta era doar cruda realitate pe care trebuia sa o indure. Si-ar fi dorit sa ii spuna adevarul lui Junosuke dar ii era teama, amenintarea crunta a varului sau rasunandu-i inca in minte. Nu se indoia ca blondul ar fi fost in stare sa ii omoare, acesta ii daduse destule dovezi pana atunci care demonstrau acest fapt in totalitate. Se intreba daca Ryonmaru simtea sau, cel putin, simtise vreodata si altceva in afara de ura, indiferenta si dezgustul pe care il arata fata de tot ce il inconjura. Se intreba daca acesta stia macar cum se simte dragostea... cel mai probabil nu. Si se mai intreba daca il iubea sau nu cu adevarat pe Sho. Roscatul fusese singurul care se purtase frumos cu el, care il ajutase si ii aratase faptul ca nu era singur. Si era convins de faptul ca acesta il iubea. Dar nu era la fel de sigur de sentimentele lui proprii...
-Oare il iubesc? Este un baiat frumos, atragator, bun, inteligent... de ce nu l-as iubi? Are grija de mine, sau cel putin incearca dar... ce simt defapt pentru el? Ei haide, Ohno, gandeste! spuse brunetul tare, prinzandu-si capul in maini si incercand sa mediteze.
-Vorbesti singur? auzi o voce venind din spatele lui.
Se intoarse speriat pentru a il vedea pe Ryonmaru stand sprijinit de perete in dreptul usii si privindu-l amuzat. Ohno isi simtea inima batand sa ii sparga pieptul si il privi fara a scoate un cuvant. Il astepta pe el sa vorbeasca iar acesta o facu nu dupa mult timp.
-Stiam ca doar nebunii au acest obicei. Te numeri si tu printre oamenii cu probleme psihice? intreba blondul, venind tot mai aproape de brunet.
-Nu, domnule... Eu doar...
-Te gandeai la Sho, nu-i asa? Banuiesc ca te iubeste mult de vreme ce te-a adus in palatul asta, unde toata lumea te trateaza ca pe un printirsor si garzile lui Junosuke sunt gata sa distruga pe oricine pune mana pe tine. Pacat insa ca nu a fost suficient de destept incat sa isi dea seama ca nu ve-ti putea scapa de mine, spuse el, uitandu-se la Ohno cu o privire ce ar fi putut ingheta si pietrele. Sa tii minte un lucru, piticule. Diavolul poate sa intre si in biserica daca vrea. Esti doar al meu si asa vei fi intotdeauna si voi venii dupa tine oriunde te-ai duce.
-De ce face asta? De ce nu ma poti lasa sa fiu fericit? De ce nu incetezi o data sa-mi mai distugi viata? intreba Ohno cu lacrimi in ochi.
-Ce ai face daca ti-as spune ca fac asta pentru ca te iubesc si te vreau doar pentru mine? spuse el, inaintat catre Ohno pana cand acesta, care se tot dadea in spate, ajunse langa perete si puanandu-si mana deasupra umarului sau, oprindu-l sa plece.
-Ti-as spune ca minti, ii raspunse Ohno rece, impunandu-si punctul de vedere in fata varului sau pentru prima oara. Tu nu iubesti pe nimeni si de aceea nimeni nu te iubeste pe tine!
Si-ar fi dorit sa mai spuna ceva dar Ryonmaru la oprit brusc printr-un sarut. Nu era dur si brutal ca sarturile cu care blondul il obijnuise. Era tandru, mangaiandu-i usor parul si obrazul in acelasi timp. Lui Ohno ii amintea oarecum de saruturile lui Sho. Nu credea ca varul lui s-ar putea purta vreodata si asa si desi ura sa o recunoasca, ii placea. Dar apoi Ryo il musca tare de limba, pana cand sangele ii inunda lui Ohno gura, facandu-l sa se innece.
-Ai dreptate, piticule. Se vede ca ma cunosti, spuse Ryonmaru. Ai face bine sa te obijnuiesti cu ideea asta.
Ii intoarse varului sau spatele si pleca, trantind puternic usa. Ohno cazu in genunchi, incepand sa planga. Ajungand in camera pe care Junosuke i-o daduse, Ryonmaru dadu un pumn tare in perete, asezandu-se pe pat si punandu-si mana pe fata, acoperindu-si ochii.
-Ce dracu fac?? spuse el, vorbind cu propria lui persona. Am fost gata sa ii marturisesc totul... Trebuie sa am mai multa grija. Ohno nu trebuie sa afle!
*
Ohno nu spuse nimic restul zilei, nu vorbi nici macar cu Sho. Se simtea atat de confuz... De ce Ryo fusese atat de dulce la inceput si apoi atat de dur? Nu intelegea nimic. Era insa convins de faptul ca varul lui nu-l iubea deloc. In timpul cinei era o tacere de mormant. Ohno si Sho mancau in liniste, fara a-si ridica privirea din farfurie si parand pierduti in ganduri, Ryonmaru ii privea din cand in cand pe furis iar Junosuke parea sa ii astepte pe ei sa spuna ceva.
-S-a intamplat ceva? intreba el cand tacerea deveni mult prea apasatoare.
Se uita la Ohno iar baietelul simti asta si isi redica usor privirea spre el. Scutura din cap in semn ca nu dar nu scose nici un cuvant, dupa care se concentra din nou pe spaghetele lui pe care le rasucea intr-una absent cu furculita.
-Daca este vreo problema as vrea sa imi spui, continua Junosuke. Eu si Ryo suntem aici pentru a te ajuta sa treci peste trauma puternica pe care ai suferit-o.
Ohno stranse furculita in mana, simtind ca avea sa explodeze. Isi dorea atat de mult sa spuna totul... Dar se intreba oare ce ar fi facut Junosuke daca afla? Daca il omora pe Ryonmaru? Sa-l omoare... Cum ar fi reactionat la vestea ca varul lui e mort? Il ura oare atat de mult incat sa-si doreasa sa-l vada la 3 metri sub pamant? Nu... Cu siguranta nu...
-Sunt bine, spuse el in cele din urma. Ma simt doar putin ametit dar este in regula. Am nevoie doar de putina odihna.
-In regula. Atunci, dupa ce termini de mancat te poti duce alaturi de Sho la culcare, nu as vrea sa patesti ceva... ii spuse Junosuke.
Ohno dadu incet din cap si incerca sa zambeasca desi nu ii iesi foarte bine. Junosuke ii puse mana pe umar, strangandu-l usor si spunandu-i:
-Varul tau nu te va gasi, poti sta linistit... Esti in siguranta aici.
-Care este defapt povestea cu varul lui? intreba blondul dupa ce Junosuke il lasa pe Ohno in pace si cu toti incepusera sa manance din nou.
-S-a purtat ca un nemernic... L-a terorizat pe Ohno si nu l-a iubit niciodata, explica Junosuke.
-Nu mai spune... zise Ryo, ridicand din spranceana in timp ce Ohno il privea speriat pe sub claia de par negru. Ei bine, poate ca a avut un motiv pentru a face asta.
-Nu cred ca exista un motiv suficient de bun pentru a transforma viata unui copil intr-un cosmar viu, spuse Junosuke repede si rece. Nu exista nici o motivatie pentru asta, nici o scuza...
-Poate ca asa este, spuse Ryonmaru, parand sa vorbeasca pentru el insusi. Sa inteleg ca daca l-ai prinde pe tip l-ai omora?
-Nu cred... Probabil mi-ar fi teama de el... raspunse brunetul.
-Cum asa? intreba Ryonmaru surprins.
-Cu siguranta mi-as vedea cosmarul propriei copilarii in ochii lui... Oamenii ca el au o privire aparte... rece, lipsita de orice expresie, atat de indiferenta incat doare... Cam ca a ta... spuse Junosuke, privindu-l atent pe Ryo.
Acesta isi lasa capul in jos pentru cateva momente si apoi il privi si el zambind si spunand:
-Doar nu crezi ca eu sunt ca tipul ala, nu-i asa?
Ohno si Sho isi aruncara o privire pe furis in timp ce Junosuke se uita absent in gol, parand sa se gandeasca la ceea ce ii spusese Ryo.
-Nu... nu cred asta... spuse el intr-un final, dupa care se ridica de la masa, indreptandu-se spre usa. Scuze, mi-a pierit apetitul... Ma duc in pat, noapte buna. zise inainte sa iasa din incapere.
Cei 3 adolescenti privira impreuna usa pe care el iesise iar apoi Ryonmaru se uita la Ohno, afisand acel zambet fals atat de specific lui. Se ridica de la masa iar cei doi facura la fel, stand drepti in fata lui asemeni soldatilor din armata. Ryonmaru se indrepta spre Ohno si ii sopti la ureche:
-Cea mai buna si de apreciat calitate a cuiva este sa stie cand sa taca. Iar tu pari sa stii asta... Bravo, bun baiat. Daca continui asa nu o sa ai probleme... cel putin nu foarte mari...
Brunetul inghiti in sec speriat si nu spuse nimic, privind cu ochii mari peretele din fata lui. Ryonmaru il musca de ureche dupa ce termina de vorbit, indepartandu-se de ei si iesind pe usa pe care plecase si Junosuke. Ohno cazu in genunchi iar Sho isi puse mainile pe umerii lui, incercand sa-i dea putere si curaj desi nici el nu avea asa ceva in acel moment. Povestea asta mergea prea departe, le era extrem de teama de ce ar fi putut Ryo sa le faca. Sho isi dorea sa-l protejeze pe brunet dar cum ar fi putut face asta cand pana si el se simtea extrem de nesigur? Voia doar ca totul sa fie bine, voia sa-l faca pe Ohno fericit.... Trebuia sa gaseasca un mod sa faca asta insa...
Cam atat momentan, preia tu nee-san ^^ Astept parerile voastre minna, kiss u all and ja ne ^__^