Iubire de liceu

[Lye]

Hiroshi pleaca

In camera unde Hiroshi se afla,era intuneric.Nu se auzea decat vocea lui,ce vorbea la telefon.La capatul celalalt se parea ca e managerul luptatorului,din pricina termenilor folositi.Dupa aproximativ un minut,acesta a aruncat mobilul pe pat,luand trollerul din dulap.A aprins lumina,scotand cateva camasi.Le-a asezat pe pat,luand mai apoi sase perechi de pantaloni.Pe chipul sau si-a facut loc un zambet larg.Ce ii spusese barbatul de la capatul celalalt?Unde pleca?Brusc,in incapere si-a facut aparitia Karen,ce nu prea intelegea ce se intampla.Vazand ca iubitul ei nu o asculta,aceasta s-a pus in fata lui.
-Unde crezi ca pleci?Intreaba aceasta oarecum speriata.
-Ma reintorc in Canada pentru o noua gala.Andrade s-a gandit sa ma provoace din nou.Asa ca te voi ruga sa ma lasi.Avionul meu pleaca in trei ore.
-Merg cu tine!Vine replica promta a roscatei.
Insa adolescentul a dezaprobat din cap,continuand sa isi impacheteze hainele.Era pentru prima oara cand fata nu ii era alaturi la o lupta.Ea era cea care il motiva si ii striga numele din coltul ringului.Se parea ca supararea acestuia era mai mare decat a crezut adolescenta.Nu vroia sa o ierte pentru ca l-a inselat cu Akira.Insa si el i-a platit cu aceiasi moneda,asa ca acum erau chit.Dupa aproximativ o ora,acesta era gata de plecare.O masina s-a auzit in fata vilei.Era antrenorul impreuna cu managerul si reprezentantul.Toti patru aveau sa se reintoarca in Canada impreuna cu intreaga echipa.Inainte sa paraseasca casa,Hiro a privit in spate.Karen fugea pe scari,incercand sa ajunga cat mai repede.Aceasta a deschis usa,incercand sa il opreasca.
-Stai!Nu pleca...
Insa luptatorul nu si-a luat nici macar la revedere.Acesta s-a urcat in Mercedesul negru,ce a pornit in viteza din fata resedintei.Vazand acest lucru,Karen a fugit pe alee,cazand mai apoi in genunchi pe asfaltul rece.Luna plina o lumina,evitand ca intunericul sa o cuprinda.Aceasta a inceput sa planga,in timp ce strangea in pumni firele fragede de iarba.Ochii negri erau innecati in lacrimi,ce se scurgeau usor pe obrajii rosii.Din vila a iesit Ren,care s-a indreptat spre ea,apucand-o de umeri.
-Frumoaso,ce s-a intamplat?De ce esti asa?
-A...plecat.Are o lupta in Canada,insa presimt ca nu se va mai intoarce.Si eu...nu stiu ce sa fac fara el.Timp de doi ani a fost cel care m-a incurajat.
Satenul si-a ridicat sora,intrand cu ea in casa.A asezat-o pe canapea,luand-o in brate.Aceasta continua sa planga in timp ce suvitele lungi i se lipeau de obrajii umezi.Suspina,in timp ce trupul ii tremura in mod involuntar.Inca spera ca ala sa fie un cosmar din care sa se trezeasca in curand.Privea usa,asteptand ca Hiro sa o deschida si sa ii spuna ca nu o poate parasii.Insa in zadar.Adolescentul a dus-o in camera ei,sarutand-o pe frunte.Ramasa singura,aceasta si-a strans genunchi la piept,acoperindu-si chipul cu parul.
In masina,cei trei barbati discutau despre meciul pe care campionul lor urma sa il dispute.Adversarul era unul foarte puternic si nu trebuia subestimat.Insa baiatul cu par cenusiu nu parea atent la discutie.Privea pe geam,tinandu-si barbia sprijinita de pumn.Suvite rebele ii cadeau pe chip,intrandu-i in ochi.Vazandu-l,managerul i-a pus mana pe umar.
-Campionule,s-a intamplat ceva?
-Nu...sunt bine.Raspunde acesta afisand un zambet fals.
Nu vroia sa recunoasca,insa o iubea pe Karen incredibil de mult.Dar acel orgoliu nenorocit nu il lasa sa o ierte pentru a doua tradare.Ii parea rau ca nu si-a luat la revedere de la ea,insa asa era cel mai bine.Poate timpul petrecut in Canada ii va putea schimba gandurile.
In apartamentul roscatului,era liniste.Acesta statea in pat,tinandu-si iubita in brate,care dormea.Acesta privea tavanul,tinand o mana sub cap.Daca inchidea ochii,chipul roscatei ii invada mintea.Era ceva ce nu i se mai intamplase pana in acel moment.O privea pe bruneta,constanand cu stupoare ca nu tine absolut deloc la ea.Nu il mai intereseaza nici macar ca femeie.Incerca sa adoarma,insa numele adolescentei il bantuia in timp ce privirea ei sfidatoare nu ii dadea pace.Acesta s-a ridicat din pat,intrand in baie.Si-a dat cu apa rece pe chip,privindu-se in oglinda.
-"Ce tot am?De ce nu imi iese din cap chipul ei?Akira,idiotule!E aceiasi fata pe care ai cunoscut-o in liceu si de care nu iti pasa.Ce tot ai acum?Oare m-am indragostit de ea si nu mi-am dat seama?Nu...nu se poate intampla asa ceva"
Acesta s-a reintors in pat,insa de data asta nu a mai luat-o pe Karina in brate,ci s-a intors cu spatele la ea.Era sigur ca ceva se intampla cu el.
In somptuoasa vila,mai precis intr-o camera mare,era liniste.Nu se auzeau decat suspinele adanci ale lui Karen.Aceasta continua sa stea in pat,tinand telefonul in mana.Astepta ca Hiro sa o sune,insa era in zadar.Probabil ca acesta nu mai vroia sa stie de ea.Daca nu se mai intorcea in Japonia?Gandul asta o inspaimanta.Intr-un final,s-a asezat usor in sezut.
-Te urasc,Akira!