Twice temptation [yaoi]

[mikaru]

dehe...Say-chan [pot sa iti zic asa, ne ? ^^] ...stiu ca seamana cu o fata but e baiat 100% te asigur xD..ureshi ca ti`a placut..thx xD

Ce poate face simpla curiozitate

Timpul incepu sa treaca repede, cu fiecare secunda linistea se aseza si mai mult peste apartamentul celor doi frati, ca un nor mare ce acopera cerul. Se facu tarziu, in jur de 2 dimineata. Akito statea in patul sau, invelit peste tot corpul cu patura verde. Voia sa doarma insa somnul nu il fura deloc. Din cinci in cinci mai dadea patura la o parte, mutandu-si privirea spre cifrele ceasului ce straluceau prin intuneric. Si tot din cinci in cinci minute ofta usor cand afla cat de tarziu este. Nici un semn de viata de la fratele sau. Probabil uitase deja ce se intamplase, si acum se rasfata cu iubitele sale carti de care nu putea fi despartit. Dupa cateva minute de gandit, se ridica din pat si parasii incaperea in liniste. Era prea multa liniste, cu cat era mai mare cu atat se putea distruge mai usor. Pasii usor pe holul intunecat, plimbandu-si mana pe peretele de langa el. Fara sa observe, deja ajunse in fata unei usi,care facea legatura dintre hol si biroul lui Shimizu. Nu stia ce sa faca. Sa intre sau sa se intoarca inapoi ? Mai avea cativa milimetrii si degetele sale atingeau clanta rece. Insa se oprii cand isi dadu seama ce se poate intampla daca fratele sau il descopera. Probabil alt chin fizic ? Sau poate alt gest neplacut ? Acesta se gandi sa nu intre, pentru siguranta sa.
-Stau aici...stau aici....dar..ah !
Secat de atata curiozitate, isi lipi urechea de usa, ramanand asa minute bune. Linistea era de partea sa, deoarece putea sa auda bine sunetul provocat de taste si click-urile mouse-ului. Chiar si sunetul foilor trecute prin mana lui, si al cartilor asezate pe mobilierul rece. Era exact cum crezuse. Probabil deja uitase, sau incerca sa faca acest lucru lasandu-se purtat de o carte buna. Voia asa de mult sa ii vada expresia fetei. Daca era amuzat..sau daca era serios..daca era fericit..sau daca era trist. Isi lasa corpul mai jos, privind prin gaura cheii. Datorita luminii leptopului, Akito ii putea distinge chipul. Parea asa nostalgic. Exprima tristete amestecata cu regrete, nici vorba de vreo bucurie. Ochii goi de un albastru sters cercetau cateva foi, iar din cand in cand isi nota idei pe alta foaie alba.
Baiatul cu par verde se lasa mult mai jos, pana ce atinse podeaua. Ramasese sprijinit cu tot corpul de usa, lasandu-se rapit pana la urma de somnul ce incepuse sa nu ii dea pace. Dupa vreo jumatate de ora, cand in sfarsit isi termina treaba, roscatul inchise leptopul apoi aranja foile frumos pe marginea biroului. Isi imagina ca fratele sau deja adormise dar in pat si nu unde era acum. Cand vru sa deschida usa, mai avea putin si se impiedica de baiatul adormit ce ii cazuse la picioare.
-Ce naiba...cauta aici ?
Shimizu se apleca putin, asigurandu-se ca nu e vorba de vreun lesin sau ceva de genu. "E doar adormit...ce poate sa ma sperie.." Il ridica pe sus ca pe-o printesa, deschizand usa de la dormitor cu piciorul. Il aseza pe lenjeria verde apoi se uita la ceas. Stia ca e tarziu, dar poate de data asta exagerase cu lucratul la birou. In timp ce isi dadea bluza jos, il privi pe Akito cu coada ochiului. Semana cu un ingeras asezat pe un strat moale, in timp ce frumusetea sa radia cu fiecare secunda. Roscatul se stapani, amintindu-si ce se intamplase in bucatarie, un lucru care nu il va uita niciodata. Dupa ce isi lua pantalonii se aseza langa tanarul adormit. Ochii sai nu puteau sa ramana inchisi, tinta lor erau buzele lui Akito. Fiind sigur si hotarat pe ceea ce face, se apleca peste fratele sau, prinzandu-i buzele intr-ale sale, foarte incet sa nu-l trezeasca. Le savura timp de 5 minute, apoi cu greu se retrase in partea cealalta a patului, indepartandu-si dorinta de a face aceasi greseala la care deja se formasera multe regrete. Intr-un final, adormi si el in toate gandurile sale.
Dimineata sosi cu sfiala, imprastiindu-si mireasma peste tot. Razele soarelui patrundeau incet in camera, cu gandul de a distruge somnul. Roscatul simti caldura provocata de lumina ce facea forme pe obrazul sau, asa ca isi deschise ochii. Se afla in acelasi loc unde adormise insa cand vru sa isi miste corpul, simti cum doua brate incrucisate la pieptul sau nu ii dadeau drumul. Ramasese ca la masini straine cand il vazu pe Akito aproape lipit de el, si incepu sa se inroseasca cand ii simti respiratia calda in ceafa. Cu miscari usoare ii descatusa degetele, reusind sa iasa din stransoarea puternica. Nu mai dormise de foarte mult timp cu el in acelasi pat, dar chiar si cand o facea nu se intampla acest lucru. Se ridica repede din pat, facand pasi cu spatele pana ce se izbi de sifonier.
-Au....asta a durut...
Datorita sunetului provocat, Akito se trezi, dandu-si la o parte suvitele de pe chip. Inca era adormit, asa ca nu prea realiza ce e prin jurul sau.
-Ce....ce s-a intamplat? ...Eh...Shimizu?
Repede privi perna, dandu-si seama ca fratele sau a dormit cu el in pat.
-Iesi din camera asta! Perversule...cine te pune sa dormi cu mine?! tipa el indignat cand se pregati sa arunce cu ceva in roscat.
Shimizu ii prinse rapid mana ca sa il opreasca de la vreo "crima". Cu o usoara urma de roseala in obraji, Akito incepu sa vorbeasca pe un ton aprins:
-Iti bati joc de corpul meu apoi te comporti de parca nimic nu s-ar fi intamplat! Stai inchis in biroul ala nenorocit cu nasul in carti si foi! Sunt asa de importante? Care e cel mai important lucru pentru tine? Cartile! Am dreptate? Normal ca am...apoi mai ai si curajul sa dormi in acelasi pat cu mine! Nu iti ajunge deja? Nu m-ai amarat destul? De ce..continui..
Incet, vocea baiatului o luase in bazait pentru ca ii dadura lacrimile. Chiar si asa continua sa vorbeasca si sa-l critice pe fratele sau cum reusea, stergandu-si lacrimile cu o mana. Shimizu ramasese perplex. Nu stia cum sa actioneze si nici nu ii placea sa auda acele cuvinte care ii erau adresate. Intr-un fel, nu era adevarat, tot ce spunea erau numai si numai bazaconii. Akito parca era bagat in priza, greu de scos din starea aceea. Ca sa-l poata opri, roscatul facu primul lucru ce ii veni in minte. Ii ridica chipul, cuprinzandu-i buzele intr-un sarut suav si lung, ce treptat il linisti pe baiat si ii taie respiratia. Cu miscari lente, ii sterse lacrimile de pe obraji, nedezlipindu-si buzele de ale lui. Dupa cateva minute, care parca au durat o vesnicie, roscatul ii dadu voie sa respire. Akito il privi putin mirat si nu mai scoase nici un sunet.
-Acum te-ai linistit....in sfarsit...credeam ca ma vei ucide cu acele cuvinte..., ii sopti tanarul respirand adanc.
------------------------------------------------------------------