14-11-2008, 10:03 AM
In camera unde cantaretul era cufundat intr-un somn adanc.Langa el, Yuki ii aseza perna stand si il privea cum doarme.Isi dorea sa nu-l lase singur....
Shuichi era intins pe suprafata moale a patului, in timp ce Yuki il tinea de mana pe rozaliu.Langa cei doi, doua asistente se fastaceau pe langa patul rozaliului, cu scopul de a-l ajuta sa il desfaca de bandajele deja murdare.Lui Shu ii provoca o usturime destul de urata, astfel scancea din dintii.
<Si dupa atata timp de stat impreuna, eu am ramas nefolositor si degeaba ma stradui sa-i fac pe plac lui Yuki, daca el se refugiaza in romanele lui, astfel deloc nu se uita atunci cand intr-adevar am probleme.>
Parea sa gandeasca rozaliul in timp ce Yuki il privea suspect.
Dupa ce asistentele isi facura treaba, cei doi ramasera singuri la ordinul blondului:
-Spune-mi cinstit: Ma iubesti? intreba rozaliul in timp ce sppranceana ridicata de blond il deranja pe cantaret.
-De ce spui asta? pe un ton dur -ca intodeauna-Yuki raspunse.
-Spun asta fiindca tu niciodata nu esti....
-Acolo pentru tine! intrerupse ferm blondul -facu o pauza- si ma rog stii de ce eu niciodata nu sunt acolo pentru tine?
-Fiindca todeauna te cufunzi in romanele tale si uiti de mine! Rozaliul il privea dur, in timp ce Yuki era adancit intr-o continua tacere. Vorbeste! tipa in cele din urma rozaliul.
-Taci! ii intoarse vorba blondul.
-De ce..nu tii macar un pic la mine?
-Tin nenorocitule dar nu intelegi ca eu nu pot...pur si simplu nu pot!
Lacrimile izvorau din ochii rozaliului in timp ce Yuki incerca sa-si ceara scuze, cantaretul se forta sa plece.Cazu pe suprafata rece a gresiei proaspat curatate -blondul vru sa-l ajute- se smuci din bratele lui, plecand din incapere, lasandu-l pe scriitor singur intre cei patru pereti neutri din punc de vedere al culorilor.
-Shuichi...
Pleca si de langa Thoma, care de abia aparuse si de langa Mika.Roscata vru sa mearga dupa el, dar blondul o opri.Se stia ca daca rozaliul era suparat sau trist era de preferat sa stea singur.
Kiro incerca sa-l opreasca dar fara sperante.Roscatul pleca spre Yuki, pentru a-l lua la intrebari in privinta pustiului, dar Fujisaki il opri, luandu-l cu el.
Shuichi era extrem de suparat si parca lumea cea roz se prabusi odata cu el, astfel luandu-i toate sperantele si visurile odata cu ea.Nu isi inchipuia niciodata ca cineva ca Yuki reusi sa-l faca sa ''sangereze'' -la figurat vorbind- el niciodata nu se asteptase ca cineva sa-l faca sa sufere asa ingrozitor.
Pleca spre parc, locul de meditat unde mereu acea atmosfera placuta si neincarcata de enrgii negative, il faceau sa reziste cu brio undei noi zile fericite.
SE aseza pe o banca, unde langa aceasta o tufa impresionanta de trandafiri il facea sa nu reziste a rupe minunata floare.
<Ma intreb daca eu voi fi ca aceasta mirifica floare care isi deschide petalele la soare si mereu va fi inconjurata de ispite!
Viata este o lunga mare de dezamagiri, dar poate fi si ol unga calatorie catre drama si suferinta.>
Mirosi floarea apoi incepu sa rupa din petalele frumos parfumate si incredibil de catifelate.
<Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste, nu ma iubeste, ma...>
Dar fu brusc itrerupt de un barbat care tocmai poposi pe banca rozaliului.
Era imbracat destul de sumar pentru varsta lui.Purta o camasa rosie ca focul, descheiata la toti nasturii.Muschii ii era bine definiti, iar parul rosu ca trandafirul din mana lui Shuichi, ii era fluturat de vantul de afara.
Ochii lui precum smaraldul spunea multe iar accentul lui de european ii dadea rozaliului senzatii stranii.
-Salut! Ma pot aseza aici?
-Sigur! fara prea multe comentarii, rozaliul il pofti sa ia loc.
-De unde esti? il intreba rozaliul.
-Din Spania, sunt european si ma numesc Alfonso Guevara.
-Incantat de cunostinta, eu sunt Shuichi Shido.
-Incantat de asemenea.Frumos pe la voi prin Japonia, fiindca am auzit multe.
-Intr-adevar, spre ca te vei acomoda cu felurile de mancare si cu acadelele -ultimul cuvant rosi-
-Nu manac acadele.Doar sora mea Angela manaca asa ceva.Eu trebuie sa fiu perfect.
-De ce? curios din fire, rozaliul intreba.
-Sunt fotomodel, iar sora mea a venit cu mine.
Shuichi aproba din cap, apoi incepu iar a discuta cu baiatul in varsta de 20 de ani.Era o companie placuta....
gomen ptr greseli. voi continua maine sau poimaine. nicio problema.
el este Alfonso.
![[Imagine: kaitv2.jpg]](http://img143.imageshack.us/img143/2062/kaitv2.jpg)
Shuichi era intins pe suprafata moale a patului, in timp ce Yuki il tinea de mana pe rozaliu.Langa cei doi, doua asistente se fastaceau pe langa patul rozaliului, cu scopul de a-l ajuta sa il desfaca de bandajele deja murdare.Lui Shu ii provoca o usturime destul de urata, astfel scancea din dintii.
<Si dupa atata timp de stat impreuna, eu am ramas nefolositor si degeaba ma stradui sa-i fac pe plac lui Yuki, daca el se refugiaza in romanele lui, astfel deloc nu se uita atunci cand intr-adevar am probleme.>
Parea sa gandeasca rozaliul in timp ce Yuki il privea suspect.
Dupa ce asistentele isi facura treaba, cei doi ramasera singuri la ordinul blondului:
-Spune-mi cinstit: Ma iubesti? intreba rozaliul in timp ce sppranceana ridicata de blond il deranja pe cantaret.
-De ce spui asta? pe un ton dur -ca intodeauna-Yuki raspunse.
-Spun asta fiindca tu niciodata nu esti....
-Acolo pentru tine! intrerupse ferm blondul -facu o pauza- si ma rog stii de ce eu niciodata nu sunt acolo pentru tine?
-Fiindca todeauna te cufunzi in romanele tale si uiti de mine! Rozaliul il privea dur, in timp ce Yuki era adancit intr-o continua tacere. Vorbeste! tipa in cele din urma rozaliul.
-Taci! ii intoarse vorba blondul.
-De ce..nu tii macar un pic la mine?
-Tin nenorocitule dar nu intelegi ca eu nu pot...pur si simplu nu pot!
Lacrimile izvorau din ochii rozaliului in timp ce Yuki incerca sa-si ceara scuze, cantaretul se forta sa plece.Cazu pe suprafata rece a gresiei proaspat curatate -blondul vru sa-l ajute- se smuci din bratele lui, plecand din incapere, lasandu-l pe scriitor singur intre cei patru pereti neutri din punc de vedere al culorilor.
-Shuichi...
Pleca si de langa Thoma, care de abia aparuse si de langa Mika.Roscata vru sa mearga dupa el, dar blondul o opri.Se stia ca daca rozaliul era suparat sau trist era de preferat sa stea singur.
Kiro incerca sa-l opreasca dar fara sperante.Roscatul pleca spre Yuki, pentru a-l lua la intrebari in privinta pustiului, dar Fujisaki il opri, luandu-l cu el.
Shuichi era extrem de suparat si parca lumea cea roz se prabusi odata cu el, astfel luandu-i toate sperantele si visurile odata cu ea.Nu isi inchipuia niciodata ca cineva ca Yuki reusi sa-l faca sa ''sangereze'' -la figurat vorbind- el niciodata nu se asteptase ca cineva sa-l faca sa sufere asa ingrozitor.
Pleca spre parc, locul de meditat unde mereu acea atmosfera placuta si neincarcata de enrgii negative, il faceau sa reziste cu brio undei noi zile fericite.
SE aseza pe o banca, unde langa aceasta o tufa impresionanta de trandafiri il facea sa nu reziste a rupe minunata floare.
<Ma intreb daca eu voi fi ca aceasta mirifica floare care isi deschide petalele la soare si mereu va fi inconjurata de ispite!
Viata este o lunga mare de dezamagiri, dar poate fi si ol unga calatorie catre drama si suferinta.>
Mirosi floarea apoi incepu sa rupa din petalele frumos parfumate si incredibil de catifelate.
<Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste, nu ma iubeste, ma...>
Dar fu brusc itrerupt de un barbat care tocmai poposi pe banca rozaliului.
Era imbracat destul de sumar pentru varsta lui.Purta o camasa rosie ca focul, descheiata la toti nasturii.Muschii ii era bine definiti, iar parul rosu ca trandafirul din mana lui Shuichi, ii era fluturat de vantul de afara.
Ochii lui precum smaraldul spunea multe iar accentul lui de european ii dadea rozaliului senzatii stranii.
-Salut! Ma pot aseza aici?
-Sigur! fara prea multe comentarii, rozaliul il pofti sa ia loc.
-De unde esti? il intreba rozaliul.
-Din Spania, sunt european si ma numesc Alfonso Guevara.
-Incantat de cunostinta, eu sunt Shuichi Shido.
-Incantat de asemenea.Frumos pe la voi prin Japonia, fiindca am auzit multe.
-Intr-adevar, spre ca te vei acomoda cu felurile de mancare si cu acadelele -ultimul cuvant rosi-
-Nu manac acadele.Doar sora mea Angela manaca asa ceva.Eu trebuie sa fiu perfect.
-De ce? curios din fire, rozaliul intreba.
-Sunt fotomodel, iar sora mea a venit cu mine.
Shuichi aproba din cap, apoi incepu iar a discuta cu baiatul in varsta de 20 de ani.Era o companie placuta....
gomen ptr greseli. voi continua maine sau poimaine. nicio problema.
el este Alfonso.
-