The life of an Uchiha

[angeliqueVampire]

Cap. 16 – Life...again

-Hiro-kun?! Exclamă blonda imediat ce îi vazu fata mascatului.
Blondul îşi lasă în jos capul. Nu putea să se uite la colega şi prietena sa. O ranise. Pe de altă parte, Sanosuke nu era atît de milos iar Hiro se trezi imediat cu un pumn în maxilar, ce îl facu să plîngă uşor.
După cam vreo saptamînă, toate lucrurile reveniră la normal. Sanosuke nu mai era nevoit să îşi ascundă ţigarile, Mikoto putea în sfîrşit să aibă un prieten iar Yuri, ei bine, Yuri ramase încă la statutul de „copil mic” şi nu era suparată pentru asta. Sincer, îi cam placea să-şi vadă surioara tradată în dragoste caci se distra copios pe seama ei.
Găştile de prin zonă treceau în raiduri pe lîngă locurile cu fete frumoase, pentru a face ceea ce numeau ei „agăţatul de toamnă”. Yuri era singura care îşi însotea gaşca pretutindeni şi uneori chiar le dadea sfaturi, dar ramînea în continuare un copil cuminte.
Într-o zi frumoasă, chiar după şcoală, toti membrii găştilor şi ajutoarele lor se întîlneau pentru a pune la punct situatia. Dacă nu ştiti despre ce e vorba, amintiti-vă că Saikon a fost omoît, iar gaşca pe care a lasat-o în urmă vroia cu orice preţ să ucidă tot. Bineînteles, Ren a fost acolo cu Yuri.
Într-un colţ statea pitit un baietandru destul de mare, cu o ţigară în mîna dreaptă şi lîngă el un baiat emo, cu parul prins, negru care îi şoptea ceva. Nu era altul decît Sanosuke, cel care conducea cea mai veche şi mai respectată gaşcă din sat, Rykers. Rykerii erau o gaşcă veche, întemeiată încî de pe vremea celui de-al cincelea Hokage de el, Sasuke Uchiha, astfel încît numai un Uchiha putea să fie conducator. Rykerii aveau nişte relatii bine legate şi splendide cu Onycşii, iar ei între ei erau ca nişte frati, în special Ren şi Sano care se întelegeau de minune. Brunetul era singurul din sat (mă refer din găşti) care vorbea cu Sanosuke cu „tu” şi nu cu „dumneavoastră”.
-Vă multumesc că ati raspuns pozitiv invitatiei mele şi aş vrea să ştiti că apreciez acest lucru! Spuse Sano, cel care parea să fi initiat toate astea. După cum ştiti, Suitonii ne caută în continuare, nu doar pe cel care l-a omorît pe Saikon, ci pe toate găştile din sat, iar eu unul şi toată gaşca mea nu ne temem. Dar ar fi bine să prevenim un eventual atac ce ar putea dce la victime. Pareri?
-Pai, domnule, se adresă un baiat cu par albastru, Să ştim cine l-a omorît pe Saikon şi să se predea, caci nu mai vrem alte necazuri. Deci, cine a fost?
-Eu! Spuse tare Yuri şi toti baietii îşi întoarseră capul spre ea.
Din spate se auzeau şuşoteli : „Ah, e o onyxsă!” sau „Nu mă aşteptam la aşa ceva! Nu onycşii!”
-Eu, întari ea, şi nu îmi e ruşine de ce am facut! Viata mea şi a prietenilor mei e mai importantă decît cea a unui tîmpit! Şi mie nu mi-e frică, şi nici vouă nu ar trebui să vă fie. Înteleg grija voastră, dar eu nu am de gînd să mă predau aşa, pur şi simplu, doar ca să fiti voi în siguranţă. Nu cred că em facut ceva greşit, astfel nu aveti dreptul să mă trimiteti. Dacă voi tremurati, atunci îi voi liniştii eu pe proştii ăia!
-Sunt de acord cu colega mea! Spuse Ren. Nu am fost de faţă, dar am aflat că inclusiv Sanosuke era să-i cadă în plasă, ceea ce ar fi fost o pierdere imensă. Lasati, aşadar, pe onycşii să se ocupe, că nouă nu ne e frică!

*end*

yoo!! miky-chan here!!
nu mai postez pana luni, marti deoarece ma duc la un turneu de handbal...[nasoool, ne?]
sper sa va placa chapterul si am adus si poze pentru voi!!!