Aledonia

[Lina Inverse]

da...a iesit cam sucit capitolu asta...(compus in ora de engleza)
desi intru din ani in paste pe-aci ca n-am timp mai de nimic...o sa continui povestea asta:
next chapter, (sper ca ceva mai bun)

CAP.2- DRAGONUL

A doua zi ceasul sparse linistea pe la 7 dimineata. Shany il opri in graba si, bombanindu-l, cu toate ca stia ca era doar un obiect nevinovat, se dadu jos din pat. Incet, pentru a nu-i trezi pe Elavia si Lucky, fata se duse la baie, apoi se imbraca, observand cate un ochi albastru al Viromului atintit asupra ei de pe covorasul unde dormea. Apoi, fara veste, animalul iesi afara din camera si, probabil, din casa. Ca orice elev care se respecta, nici Shany nu lua micul dejun. Isi facu repede doua sandvisuri, isi lua ghiozdanul si iesi afara, fiind imediat inconjurata de o haita de gaini flamande si, spre bucuria ei, de Lucky, care o conduse pana la poarta. Era foarte agitat, sarind de colo-colo, scotand maraieli si scormonind pamantul cu ghearele.
Drumul de dincolo de gard era pustiu, parca mohorat din cauza cerului innorat. Pret de o clipa, disparu si fu inlocuit de un altul. De o parte si de alta casele ardeau, oamenii tipau, iar ceva ca niste pasari coborau din cerul negru ca smoala si atacau fara veste. Shany clipi si totul reveni la normal. Imediat, un sentiment de neliniste o cuprinse. Ce fusese imaginea aceea? Dupa un timp in care ramasese nemiscata cu mana pe poarta, Lucky o imbranci usor cu botul, amintindu-i ca se sunase de 5 minute. Din fericire, si profesoara de matematica intarziase. Incercand din rasputeri sa obtina atentia unor elevi care dormeau pe ei, puse pe tabla o lectie deosebit de grea, pe care n-o pricepu nimeni, desi toti o asigurara ca intelesesera perfect, doar doar o pleca.
Totusi, ora de matematica se dovedi interesanta pe langa cea de istorie. Lui Shany ii placea istoria, dar azi somnul era la el acasa. Multi elevi nu aveau note si, cat timp profesorul ii asculta, ea putea dormi pe banca in voie. Chiar cand visa la patul de acasa, unde vremea rece n-o afecta in niciun fel, o imbrancitura familiara o trezi. Deschise ochii si intalni privirea agitata a lui Lucky.
-Ce cauti aici? sopti ea ingrijorata. Daca te vede cineva am necazuri! Dute acasa.
Prima data crezu ca izbutise sa-l faca sa plece, dar incremenise cand vazu cum Viromul sari drept pe catedra. Profesoara scapa un tipat, apoi il privi cu admiratie.
-N-am crezut sa mai apuc sa vad vreodata asa ceva, zise ea fascinata, plimbandu-si mana pe capul animalului si uitand de 2-ul pe care era pe cale sa i-l ofere unuia dintre elevi. Al cui e?
Shany ridica mana, tremurand, cu gandul la tot felul de nenorociri.
-Al meu, dar nu stiu cum si de ce a venit.
Lucky incepu chiar atunci sa scoata niste sunete de zanganira geamurile. Profesoara se incrunta putin, dar lipsa privirii fioroase ii uimi pe toti, apoi i se adresa Viromului:
-Ce treburi ai pe-aici? Sau ai venit doar sa-ti vezi stapana?
Animalul clatina din cap, scancind, apoi se aseza intr-un colt si nu se mai misca de-acolo. Ora decurse normal si, dupa ce toti cei fara nota primira cate una, cam jalnica ce-i drept, incepu lectia, dar starea de somnolenta a lui Shany fu inlocuita cu una de agitatie, ca si cum ar fi trebuit sa se intample ceva. Nelinistea din sufletul ei crestea si tremuratul reveni.
-Ma scuzati..., zise ea cu o voce mica. Pot sa ma duc la baie?
Profesoara incuviinta din cap, fara sa-si intrerupa lectia. Fata se ridica si iesi afara, cand niste colti i se inclestara in jurul incheieturii. Lucky o tragea dupa el. Stiind ce-ar spune bunica sa daca ar vedea scena, Shany se lasa condusa afara din scoala si apoi din sat, ajungand intr-o padure nu prea deasa langa malul unui lac. Dupa o privire aruncata spre soarele care incepuse sa invinga norii, Viromul isi desfacu coltii si se indeparta putin, apoi se intoarse cu fata spre stapana sa.
-De ce m-ai adus aici? intreba ea, privindu-l in ochi.
Desi stia legenda Viromilor, nu putea sa ramana calma. Tocmai plecase de la scoala fara permisiunea nimanui si se dusese singura intr-o padure unde se puteau intampla atatea. Mereu se simtise in siguranta cu Lucky si avea incredere in el, insa niciodata nu-l mai vazuse comportandu-se asa. Se uita fix in ochii lui albastri si zari imaginea unor ochi galbeni.
Lucky clipi si se dadu inapoi, insa nu fugi. Shany intra in panica. Nu stia ce se intampla, cu toate ca banuia ca trebuia sa fie iar o perioada in care isi schimba infatisarea. Simti un fel de furnicaturi, iar un lant de spini ii aparu pe spate, terminandu-se in capatul unei cozi lungi. Ii aparura gheare, mainile si picioarele devenisera labe, corpul ii fu acoperit cu solzi si urehile i se alungisera. Cazu pe o parte, speriata. Astepta asa o vreme, cu ochii inchisi, pana cand transformarea incetase. Nesigura, se ridica, dar imediat isi pierdu echilibrul, cazand pe cele patru picioare. Vedea lumea de la o alta inaltime, ajungand cu capul la cele mai de sus crengi ale copacilor atunci cand isi intindea gatul, apoi privirea ii ramasese atintita asupra lacului si se apropie. Jucand rolul unei oglinzi, apa ii arata imaginea unei reptile cu gatul lung, capul bot alungit, doua urechi micute deasupra carora se aflau doua coarne aurii. Pe spatele strabatut de spini se gaseau doua aripi enorme, a caror membrana aducea cu cauciucul, in timp ce solzii albi aruncau lumini orbitoare in locurile unde erau atinsi de vreo raza a soarelui.
Era un dragon! Se transformase in dragon. Lucky paru chiar amuzat de uimirea ei. Shany tocmai amuzata nu era. Pe langa faptul ca-i placea oarecum aceasta noua experienta, se simtea exact ca un animal salbatic din padure. Din padure! Mai multe ganduri ii trecura prin minte, care de care mai urate. Cum urma sa se intoarca in sat asa? Cu sigurant oamenii aveau sa intre in panica la vederea unui dragon si poate chiar ar fi pus mana pe arme. Un alt ghimpe dureros era Elavia. Ce-ar fi spus bunica sa in momentul in care ar fi aflat ca nepoata ei tocmai devenise o fiara salbatica?
Ochii i se umplura de lacrimi, desi i se parea cam ridicol ca un dragon sa planga. Lucky hotari ca n-o mai putea lasa asa. Scotand un fel de marait linistitor, Viromul atinse pamantul cu botul, apoi se pierdu printre copaci.-Nu pleca! scanci Shany. Lucky!
Acum se simtea cu adevarat parasita. Nestiind incotro s-o apuce si fiindu-i teama sa intre in sat, urma ordinul inteles sin gestul lui Lucky, adica ramase pe loc. Se facu covrig si incepu sa se uite in jur, sperand sa nu dea de vreun calator singuratic sau de vreun vanator.