Exilul iubirii

[Child Of Sunset]

Ma bucur tare mult ca va place . Eh , dupa ce te-am stresat atata Jasmine , iti dau ocazia sa te razbuni , desi sper ca nu vei avea pe ce , pun urmatorul capitol . Astept critici si pareri si sfaturi mai ales . Hope you like it !


Ma bucur tare mult ca va place . Eh , dupa ce te-am stresat atata Jasmine , iti dau ocazia sa te razbuni , desi sper ca nu vei avea pe ce , pun urmatorul capitol . Astept critici si pareri si sfaturi mai ales . Hope you like it !


Capitolul II - Un mic ,,accident’’


Noaptea plină de farmece nu-i aduse lui Ken decât insomnie . Aflându-se în pat , cu mâinile sub cap , privind visător tavanul , se tot întreba ce fusese cu fata din intersecţie , de ce oare păruse aşa de pierdută … îşi aminti însă de propriul caracter . Era în clasa a X-a de liceu şi totuşi nu avea prieteni . ,, Ce fel de viaţă este asta ? ’’ se gândi . ,, Totul trebuie să se schimbe ! Mă simt de parcă nu aş trăi cu adevărat ! ’’
S-a ridicat din pat brusc , nerăbdător chiar . A deschis larg fereastra , închizând ochii şi adulmecând mireasma nopţii . Nările îi erau gâdilate de aerul rece ce-l ajuta să-şi liniştească bătăile accelerate ale inimii . Răcoarea îi pătrundea prin piele , făcându-l să se înfioare . Prin întuneric , a zâmbit uşor , întorcându-se în pat şi punându-şi capul pe perna moale .
Dimineaţa îl găsi pe Ken în braţele ispititoare ale somnului . Fire rebele îi cădeau pe chip , gâdilându-i pleoapele şi făcându-l să strâmbe din nas . Deodată , în liniştea ce plutea în aer , se auzi alarma sâcâitoare a telefonului , întotdeauna distrugătoarea odihnei . Băiatul sări speriat şi , împiedicându-se de marginea patului , căzu pe podea .
- Grozav ! spuse el buimăcit , trântind celularul care încetă subit să mai cânte .
După ce se ridică de jos , masându-şi zona lovită , se duse direct în baie pentru a face duş , ca de obicei lăsând numai dezordine în jurul lui . Camera în care stătea , de mici dimensiuni de altfel , conţinea un birou de care era ataşat un dulap în care băiatul îşi ţinea hainele , patul ce se afla lângă fereastră , un televizor cu ecran plat şi un laptop pe care-l ţinea lângă el tot timpul . Deşi nu era mare lucru de ordonat , mama lui se plângea întruna de faptul că nu e în stare să facă nici măcar lucrul acesta . El o aproba , dar în ziua următoare o lua de la capăt . Rebel ca vântul ce adie printre frunzele verzi ale copacilor … aşa era Ken .
După ce se îmbrăcă şi după ce-o calmă pe mama lui care iar era nemulţumită de câte ceva , acesta porni încet spre liceu . Îşi aminti planurile sale de a ieşi din obscuritate şi de a se integra printre ceilalţi . Acum nu i se mai păreau importante , dar tot nu dorea să renunţe la ele . Hotărârea era una din cele mai de seamă trăsături de caracter ale lui .
Ajungând în faţa şcolii , deschise uşa şi păşi cu încredere înăuntru . Holul era plin de elevi , aşa cum era de aşteptat , elevi care-l salutau şi , spre marea lor surprindere , primeau răspunsuri însoţite de zâmbete sincere . Fiind plictisit ca de obicei şi nevăzând nimic , n-o observă pe fata ce se ivise pe neaşteptate în calea lui . Având nişte cărţi în mână , aceasta ţinea privirea în jos , concentrându-se asupra lor , astfel încât nici ea nu-l observă . În clipa următoare , cei doi se ciocniră , adolescenta scăpând manualele pe podeaua rece de lemn . Începând să bombăne , ea se aplecă să le strângă .
- Lasă-mă să te ajut ! se oferi el , luând o carte şi întinzându-i-o .
- Ai făcut destule ! De ce nu te uiţi mai bine pe unde mergi ? Aiuritule ! exclamă ea , smulgându-i cartea din mână .
- De fapt tu ai intrat în mine !
- Mincinosule !
- Am vrut să fiu politicos , dar văd că nu eşti decât o altă răsfăţată !
- Nu am nevoie de părerea ta !
Ken se ridică , privind-o nervos . Brusc , o expresie mirată îşi făcu loc pe faţa lui . Fata cu care se ciondănea semăna incredibil de bine cu cea din seara precedentă . Părul lung şi negru , ochii verzi care acum îl sfidau … Era posibil să fie ea ? Văzând ca vrea să plece , Ken o prinse de mână .
- Stai puţin … tu nu cumva eşti …
Dar fata se smuci şi o luă la fugă ca şi data trecută , fără a-i da ocazia să termine propoziţia .
- Hei , stai ! Nu pleca ! strigă el , urmând-o .
Din păcate , îi ieşi în cale un coleg care-l forţă să se oprească .
- Unde te grăbeai aşa ?
- Nicăieri , hai să mergem odată ! mârâi acesta furios , făcându-l pe cel de lângă el să se cutremure .
Între timp , fata alerga cu o viteză uluitoare pe holurile liceului Calyastra . Se opri gâfâind în dreptul unei clase şi , deschizând uşa , intră ca o vijelie înăuntru .
- Domnişoară , aşa se vine ? Şi cu întârziere pe deasupra !
- Vă rog să mă scuzaţi , nu o să se mai repete !
- Treci în banca ta ! Şi sper că va fi pentru ultima dată când faci asta ! Uite ce răvăşită eşti ! Aici nu e şcoală de nebuni !
Fata zâmbi şi trecu la locul ei , fără a mai adăuga ceva .
- Anna , unde naiba ai fost ? Ai pierdut cea mai tare fază ! Doamna Melyweter a …
- Nu acum , Kelly !
- Of , eşti aşa de plictisitoare ! exclamă revoltată colega de bancă a adolescentei .
Fiind o fire vorbăreaţă , ura momentele în care prietena ei îi închidea gura , căzând pe gânduri . Fata cu ochii albaştrii si cu părul blond ca razele soarelui o privea bosumflată pe cea cu care împărţea banca . Dar Anna nu o auzi şi nici nu observă nemulţumirea acesteia . Se uita în gol , ochii ei exprimând îngrijorare . ,, Sper că nu m-a recunoscut !’’ .
De cealaltă parte a clasei , acelaşi lucru se petrecea şi cu Ken . Nervozitatea i se putea citi pe fiecare centimetru al feţei . Mii de gânduri îi asaltau mintea . Imaginea fetei îi rămăsese întipărită pe în memorie . ,, Trebuie s-o găsesc ! Nu încape îndoială că ea e cea de aseară ! În mod sigur m-a recunoscut şi de aceea a luat-o la goană ! Dar data viitoare , lucrurile vor sta altfel ! Jur ! ’’ .
Timpul se scurgea lent , sporind starea de nelinişte a fetei şi pe cea de nervozitate a lui Ken . Ceea ce cei doi nu ştiau era faptul că cele două clase ale lor erau chiar una lângă cealaltă . Se putea spune că fusese una dintre farmecele destinului , destin care de cele mai multe ori creează încurcături .
Soarele începu să se retragă umil din calea reginei nopţii , anunţând astfel sfârşitul orelor de curs . Ken îşi aruncă ghiozdanul în spate şi rămase la coada şirului , privind încruntat podeaua . De partea cealaltă , Anna se grăbea şi rămăsese ca-ntotdeauna ultima .
- Haide odată ! Te mişti ca melcul ! o strigă prietena ei Kelly .
- Stai puţin că vin ! Aşteaptă-mă !
Cele două şiruri de elevi ieşiră unul odată cu celălalt şi se aflau acum în paralel . Ken şi Anna nu se observară până când băiatul nu ridică privirea . ,, Nu mai fugi tu ! ’’ îşi spuse , repezindu-se la ea ca uliu la pradă .
- Acum nu-mi mai scapi ! spuse el , prinzând-o de încheietură şi strângând-o . Un zâmbet răutăcios îi lumină faţa .
- Dă-mi drumul ! scânci ea . Mă doare !
Ken slăbi strânsoarea , dar n-o eliberă .
- Spune-mi de ce fugi de mine ! Ţi-e frică ?
- Nu te flata ! Nici nu am auzit măcar de tine !
- Dar atunci de ce o iei la goană de câte ori mă vezi ?
- Ce vrei să spui ?
- Aseară … tu erai cea din mijlocul străzii ! Ţi-am salvat viaţa !
- Şi ce aştepţi ? Un premiu ?
Ken vru să-i spună ceva , dar prietena ei îi întrerupse , chemând-o pe fată . Aceasta se smuci şi plecă fără a-l privi .
- Ne mai vedem noi ! spuse Ken în urma ei . Curând , Anna , foarte curând !
Spre nenorocul ei , Anna nu-l auzi şi cu siguranţă că nu-i zări privirea ce nu prevestea nimic bun . Într-o singură clipă , fata reuşise să-l scoată din sărite ceea ce nu era bine deloc .
Ajungând la Kelly , Anna răsuflă uşurată .
- Ai înnebunit ? Tu ştii cine era băiatul acela ?
- Nu , dar nici nu mă interesează !
- Ameţito , e Ken Asako ! Îţi spune ceva numele lui ?
- Nu , răspunse sincer fata .
- Tu chiar că trăieşti pe altă lume ! E cel mai periculos băiat din liceu ! Mai bine nu-l provoca !
- Nu contează ! Cu mine nu-i va merge ! Nu ştie faptul că eu sunt o învingătoare !
Însă ceea ce Anna nu cunoştea era că o pereche de ochi albaştrii o urmăreau din întuneric …