29-10-2008, 10:26 PM
Hei minna ^__^ Me is back ^^ So m-am intors cu o continuare ^^ So, hope you like it, e extrem de my stile deci asteptativa la tandrete si dulcegarii pana dati in diabet :))
Simte dragostea
Razele soarelui intrau incet pe fereastra, cazand pe fata neteda a brunetului ce inca dormea avand un vis ingrozitor. Spaima pe care o simtea pentru varul sau il bantuia si in vise, provocandu-i cosmaruri de nedescris. Il vedea pe Ryonmaru peste el, patrunzandu-l puternic si repede, facandu-l sa tipe si sa-l imploare sa se opreasca. Ii vedea zambetul crud si privirea rece in timp ce inainta fara sa se opreasca nici o secunda. Ohno deschise brusc ochii si sari din pat speriat, respirand greu si simtind sudoarea rece cum ii curgea pe frunte. Inima lui batea puternic si intreg corpul ii tremura involuntar. Nu voia sa-si mai aminteasca dar isi amintea de fiecare data cand il vedea pe Ryonmaru, isi amintea de fiecare data cand inchidea ochii. Nu intelegea de ce trebuia sa i se intample lui toate astea, de ce nu putea fi si el fericit. Se tot gandea la Sho... El fusese singurul care il tratase frumos si care paruse intradevar ingrijorat si preocupat de soarta lui. Se intreba daca roscatul avea sa se mai intoarca dupa incidentul ce se petrecuse cu o zi in urma. Privind ceasul si observand ca era deja ora 6:30 Ohno se dadu jos din pat, incepand sa isi schimbe hainele in graba. Trebuia sa plece cat mai repede la scoala, orele incepeau la 7. Isi imbraca repede uniforma, asezandu-si frumos cravata si parul si incaltandu-se apoi luandu-si ghiozdanul si coborand scarile. Ryo dormea cu singuranta la acea ora, nu era genul de tip matinal asa ca Ohno avu grija sa nu faca prea mult zgomot.
Avea capul plecat si mainile in buzunare in timp ce pasea usor pe strada aproape pustie. Se gandea cum avea sa le explice colegilor lui ce era cu vanataia pe care o avea pe obrazul stang, acolo unde il lovise varul sau. Putea sa foloseasca tipica scuza pe care o spunea intotdeauna. "M-am impiedicat si am cazut pe scari"... Era o scuza foarte buna si uneori folosea asta cu un fel de umor negru. "Am cazut pe scari si mi-au ramas urme de curea pe maini si pe spate" le spusese unor colegi cu ceva timp in urma dupa o bataie ingrozitoare pe care o primise de la Ryo. Nimeni nu il intrebase mai multe, nu era un baiat sociabil, plus ca celorlalti nu le pasa atat de mult de el incat sa se preocupe.
Era aproape de liceu cand auzi o voce strigandu-l si isi intoarse privirea. Cerceta putin strada pana il vazu pe Sho facandu-i semn cu mana dintr-o masina neagra. Chipul lui se lumina brusc la vederea roscatului si alerga in graba spre acesta. Sho ii deschise usa asteptandu-l sa intre si imbratisandu-l apoi dragastos. Ii mangaie usor parul, simtindu-l tremurand usor in bratele sale, dupa care ii saruta usor fruntea. Cand il privi mai bine observa vanataia de pe obrazul brunetului si inchise ochi nervos, simtindu-se mai neputincios decat niciodata.
-Ryo chiar este un animal... spuse el incet.
-Nu a fost chiar atat de rau... spuse Ohno. Ar fi putut sa ma raneasca mai mult decat a facut-o...
-Ce s-a intamplat dupa ce am plecat? Vreau sa-mi spui totul. Vreau sa stiu cine este defapt asa zisul meu prieten.
-Pai...
-Stai, nu aici. Inchide usa, vom merge undeva, spuse Sho repede.
Ohno il asculta fara sa comenteze. Nu mai lipsise niciodata de la scoala dar asa cum se spune, exista un inceput pentru orice. Oricum nu ii statea capul la ore. Isi dorea sa stea cu Sho. Langa el se simtea bine, se simtea protejat. Nu stia unde vroia roscatul sa-l duca dar nici nu ii pasa, stia ca acesta nu avea sa-l raneasca niciodata. La cererea lui, Ohno a inceput sa-i povesteasca tot ce se intamplase cu o noapte in urma, lasandu-l pe acesta fara replica. Nu ii venea sa creada ca prietenul lui cel mai bun era in stare de asa ceva. Dar dupa pumnii pe care ii primise de la el si cuvintele pe care le spusese nimic nu il mai mira. Isi lua putin privirea de la drum, ochii lui indreptandu-se spre baietelul de langa el. Acesta privea trist inainte, durerea profunda din el citindui-se pe chip. Vazand asta, Sho il prinse usor de mana, mangaiandu-i palma fina cu degetul cel mare.
-Totul va fi bine, vei vedea... ii spuse el.
Ohno incuviinta din cap, zambindu-i. Se intreba ce simtea defapt pentru roscat. Prietenie? Recunostinta? Paisune? Dragoste..? I se parea imposibil, nici macar nu il stia bine si se cunosteau de cateva zile doar. Dar de ce simtea aceasta dorinta nestapanita de a ii fi alaturi pe veci? De ce se simtea atat de entuziasmat sa fie langa el? De ce inima lui batea atat de puternic cand se afla in prezenta lui? Incerca sa nu se mai gandeasca la asta, avand in vedere ca nu era chip sa raspunda la vre una din aceste intrebari asa ca spuse, incercand sa faca conversatie:
-Si... unde mergem?
-La mine acasa. Apartamentul in care tu si Ryonmaru ati venit este al lui Nagase. Imi petrec cea mai mare din timp acolo dar am si eu casa mea, il lamuri Sho. Nu e departe de aici, vom ajunge numai decat.
Ohno nu mai spuse nimic, lasandu-l pe roscat sa se concentreze doar pe condus. Acesta avusese dreptate, in cateva minute ajunsesera. Casa lui Sho era mare si vopsita cu o tenta ciudata de mov pe dinafara. Inauntru totul era frumos aranjat si curatenia uimitoare de peste tot i se parea lui Ohno incredibila avand in vedere ca se afla in casa unui baiat. Roscatul il intreba daca doreste ceva dar acesta scutura incet din cap in semn ca nu si il urma pana in bucatarie. Sho isi aprinse o tigara si incepu sa fumeze degajat, privindu-l pe Ohno care statea langa el admirand incaperea mare si frumos decorata.
-Locuiesti singur? intreba el.
-Da, desi sora mea mai mare vine si ea uneori pe aici. Nagase nu a fost aici niciodata.
-Il iubesti? intreba Ohno, vocea lui schimbandu-se putin cand spuse asta.
-Este doar cel care mi-o trage. Nu simt nimic deosebit fata de el. Nu am acel sentiment ciudat ca si cum ceva sare si topaie in stomacul meu cand il vad. Asa cum este cu tine... spuse el.
Lasa tigarea in scrumiera si se aproprie de Ohno, atingandu-i usor chipul cu mana. Brunetul isi aseza palma peste a lui si isi misca usor capul, ca o mica pisicuta ce se alinta. Sho zambi. Nimeni nu il facea sa se simta asa. Oare cum reusise acest copil sa-l dea peste cap atat de repede? Nu se mai putut abtine si il saruta, Ohno punandu-si bratele in jurul gatului sau si incolacindu-si picioarele de talia lui. Sho il purta usor pana in dormitorul lui mare, sarutul lor ramanand neintrerupt. Il aseza usor pe pat, urcanduse peste el si sarutandu-l in continuare. Micutul era cuprins de o pasiune nebuna si isi dorea atat de mult sa ramana langa Sho pentru totdeauna. Cand sarutul se intrerupse roscatul il privi dulce, zambindu-i. Isi baga incet mana pe sub tricoul lui, impingandu-l in sus si dandui-l jos. Ohno il privi simtindu-si obrajii incepand sa se inroseasca dar nu riposta. Isi dorea asta asa ca incepu la randul lui sa-i desfaca lui Sho camasa, ridicandu-si putin capul pentru a ii saruta pieptul dezgolit. Sho isi dadu camasa jos cu totul si o arunca pe jos, incepand sa il sarute usor pe brunet pe obraji si coborand incet pe gat si pe piept. Atingerile lui erau blande, delicate, nici pe departe ca cele ale lui Ryonmaru. Nu incerca sa-l oblige ci il facea sa-i placa. Il saruta din nou, ducandu-si mana spre pantalonii lui Ohno si desfacandu-i nasturele si fermoarul, incercand apoi sa ii dea jos intr-un mod cat mai delicat. Cand si acel sarut se termina si Ohno deschise ochi realiza ca era complet dezbracat si se inrosi tot la fata, incercand sa se acopere.
-Nu te uita! spuse el.
-Dar imi place sa ma uit. Este cel mai dulce si frumos baiat pe care l-am vazut... ii spuse Sho, incepand sa ii linga usor pieptul si apoi stomacul.
-Chiar crezi asta? intreba Ohno pe o voce de copil, ducandu-si usor mana la gura.
Dar senzatia pe care o avu apoi il facu sa se opreasca. Sho se juca cu "amicul" lui, sarutandu-l usor, lingandu-l si aprape inghitindu-l, provocandu-i brunetului o placere de nedescris. Acesta isi inclesta mana de asternutul patului, incepand sa respire tot mai greu si sa scoata cateva gemete de placere. Se simtea pe punctul de a exploda si se bucura ca Sho isi retrase capul exact in momentul cand acesta se elibera. Lichidul alb si lipicios se scurgea acum pe cearceaf iar Sho ii zambi.
-Ti-a placut? intreba el.
-Da... Mai vreau... Nu te opri... Vreau sa mergem pana la capat... spuse Ohno, vocea lui implorand.
-Esti sigur ca asta iti doresti? il intreba Sho, dorind sa se asigure ca nu il ranea pe tanar.
Nu stia cum este sa fii violat dar presupunea ca este un lucru ingrozitor si era sigur ca Ohno nu vroia sa mai faca sex. Dar acesta parea atat de dornic, atat de deschis... Asa ca astepta raspunsul lui care nu intarzie sa apara.
-Da... Sunt sigur... Arata-mi cum este sa fii indradevar iubit... Vreau sa facem dragoste... spuse brunetul incet.
Sho lua asta ca pe o invitatie, incepand sa il sarute din nou si asezandu-se intr-o pozitie mai buna. Ii despartii mai mult picioarele si il prinse de mana inainte sa intre incet in el. Ohno isi inchise ochi, simtind durerea acea puternica din nou si il stranse tare pe roscat de mana. Acesta incepu sa inainteze, usor la inceput si din ce in ce mai repede apoi, creand un oarecare ritm. Brunetul realiza uimit ca durerea incepuse sa dispara, fiind inlocuita de un val puternic de caldura. Simtea o adrenalina ciudata curcand prin el, isi simtea trupul tremurand si voia tot mai mult. Sho se pricepea de minune la asta, era un baiat minunat. Ii saruta tandru buzele in timp ce intra si iesea din el, pana cand, cu un tipat puternic unison, amandoi se eliberara in acelasi moment. Roscatul se dadu jos de peste el, facandu-i loc sa isi aseze capul pe pieptul lui si prinzandu-l cu mana de umeri. Amandoi respirau greu dar erau fericiti.
-Iti multumesc... ii spuse Ohno usor.
-Pentru? intreba Sho nedumerit.
-Pentru ca m-ai facut sa imi dau seama cum se simte iubirea cu adevarat... raspunse acesta.
Sho nu mai spuse nimic, il stranse doar tare in brate pe brunet si 2 lacrimi ii cursera pe chip. Ce naiba facea? Se indragostea de el... Si era sigur ca Ohno era pe punctul de a face la fel. Daca Ryo afla i-ar fi omorat pe amandoi... Ce aveau sa faca? Cat puteau sa ascunda asta? Trebuiau sa gaseasca o solutie cat mai repede.
Scuze daca am vreo greseala pe care nu am observat-o ^^ Your turn sis ^__^ By the way, you were right about the Death Note stuff :)) Mi-e frica de ce o sa se intample in viitorul tau capitol... My poor Ohno... TT-TT But anyway, vom trai si vom vedea :)) kiss u minna si astept parerile voastre ^^ Ja ne ^^
edit : iar uitam sa pun poza cu Sho :)) so, here it is minna ^^
![[Imagine: Red_Hair_Gorgess.jpg]](http://i432.photobucket.com/albums/qq46/Naruse_Ryo/Red_Hair_Gorgess.jpg)
Simte dragostea
Razele soarelui intrau incet pe fereastra, cazand pe fata neteda a brunetului ce inca dormea avand un vis ingrozitor. Spaima pe care o simtea pentru varul sau il bantuia si in vise, provocandu-i cosmaruri de nedescris. Il vedea pe Ryonmaru peste el, patrunzandu-l puternic si repede, facandu-l sa tipe si sa-l imploare sa se opreasca. Ii vedea zambetul crud si privirea rece in timp ce inainta fara sa se opreasca nici o secunda. Ohno deschise brusc ochii si sari din pat speriat, respirand greu si simtind sudoarea rece cum ii curgea pe frunte. Inima lui batea puternic si intreg corpul ii tremura involuntar. Nu voia sa-si mai aminteasca dar isi amintea de fiecare data cand il vedea pe Ryonmaru, isi amintea de fiecare data cand inchidea ochii. Nu intelegea de ce trebuia sa i se intample lui toate astea, de ce nu putea fi si el fericit. Se tot gandea la Sho... El fusese singurul care il tratase frumos si care paruse intradevar ingrijorat si preocupat de soarta lui. Se intreba daca roscatul avea sa se mai intoarca dupa incidentul ce se petrecuse cu o zi in urma. Privind ceasul si observand ca era deja ora 6:30 Ohno se dadu jos din pat, incepand sa isi schimbe hainele in graba. Trebuia sa plece cat mai repede la scoala, orele incepeau la 7. Isi imbraca repede uniforma, asezandu-si frumos cravata si parul si incaltandu-se apoi luandu-si ghiozdanul si coborand scarile. Ryo dormea cu singuranta la acea ora, nu era genul de tip matinal asa ca Ohno avu grija sa nu faca prea mult zgomot.
Avea capul plecat si mainile in buzunare in timp ce pasea usor pe strada aproape pustie. Se gandea cum avea sa le explice colegilor lui ce era cu vanataia pe care o avea pe obrazul stang, acolo unde il lovise varul sau. Putea sa foloseasca tipica scuza pe care o spunea intotdeauna. "M-am impiedicat si am cazut pe scari"... Era o scuza foarte buna si uneori folosea asta cu un fel de umor negru. "Am cazut pe scari si mi-au ramas urme de curea pe maini si pe spate" le spusese unor colegi cu ceva timp in urma dupa o bataie ingrozitoare pe care o primise de la Ryo. Nimeni nu il intrebase mai multe, nu era un baiat sociabil, plus ca celorlalti nu le pasa atat de mult de el incat sa se preocupe.
Era aproape de liceu cand auzi o voce strigandu-l si isi intoarse privirea. Cerceta putin strada pana il vazu pe Sho facandu-i semn cu mana dintr-o masina neagra. Chipul lui se lumina brusc la vederea roscatului si alerga in graba spre acesta. Sho ii deschise usa asteptandu-l sa intre si imbratisandu-l apoi dragastos. Ii mangaie usor parul, simtindu-l tremurand usor in bratele sale, dupa care ii saruta usor fruntea. Cand il privi mai bine observa vanataia de pe obrazul brunetului si inchise ochi nervos, simtindu-se mai neputincios decat niciodata.
-Ryo chiar este un animal... spuse el incet.
-Nu a fost chiar atat de rau... spuse Ohno. Ar fi putut sa ma raneasca mai mult decat a facut-o...
-Ce s-a intamplat dupa ce am plecat? Vreau sa-mi spui totul. Vreau sa stiu cine este defapt asa zisul meu prieten.
-Pai...
-Stai, nu aici. Inchide usa, vom merge undeva, spuse Sho repede.
Ohno il asculta fara sa comenteze. Nu mai lipsise niciodata de la scoala dar asa cum se spune, exista un inceput pentru orice. Oricum nu ii statea capul la ore. Isi dorea sa stea cu Sho. Langa el se simtea bine, se simtea protejat. Nu stia unde vroia roscatul sa-l duca dar nici nu ii pasa, stia ca acesta nu avea sa-l raneasca niciodata. La cererea lui, Ohno a inceput sa-i povesteasca tot ce se intamplase cu o noapte in urma, lasandu-l pe acesta fara replica. Nu ii venea sa creada ca prietenul lui cel mai bun era in stare de asa ceva. Dar dupa pumnii pe care ii primise de la el si cuvintele pe care le spusese nimic nu il mai mira. Isi lua putin privirea de la drum, ochii lui indreptandu-se spre baietelul de langa el. Acesta privea trist inainte, durerea profunda din el citindui-se pe chip. Vazand asta, Sho il prinse usor de mana, mangaiandu-i palma fina cu degetul cel mare.
-Totul va fi bine, vei vedea... ii spuse el.
Ohno incuviinta din cap, zambindu-i. Se intreba ce simtea defapt pentru roscat. Prietenie? Recunostinta? Paisune? Dragoste..? I se parea imposibil, nici macar nu il stia bine si se cunosteau de cateva zile doar. Dar de ce simtea aceasta dorinta nestapanita de a ii fi alaturi pe veci? De ce se simtea atat de entuziasmat sa fie langa el? De ce inima lui batea atat de puternic cand se afla in prezenta lui? Incerca sa nu se mai gandeasca la asta, avand in vedere ca nu era chip sa raspunda la vre una din aceste intrebari asa ca spuse, incercand sa faca conversatie:
-Si... unde mergem?
-La mine acasa. Apartamentul in care tu si Ryonmaru ati venit este al lui Nagase. Imi petrec cea mai mare din timp acolo dar am si eu casa mea, il lamuri Sho. Nu e departe de aici, vom ajunge numai decat.
Ohno nu mai spuse nimic, lasandu-l pe roscat sa se concentreze doar pe condus. Acesta avusese dreptate, in cateva minute ajunsesera. Casa lui Sho era mare si vopsita cu o tenta ciudata de mov pe dinafara. Inauntru totul era frumos aranjat si curatenia uimitoare de peste tot i se parea lui Ohno incredibila avand in vedere ca se afla in casa unui baiat. Roscatul il intreba daca doreste ceva dar acesta scutura incet din cap in semn ca nu si il urma pana in bucatarie. Sho isi aprinse o tigara si incepu sa fumeze degajat, privindu-l pe Ohno care statea langa el admirand incaperea mare si frumos decorata.
-Locuiesti singur? intreba el.
-Da, desi sora mea mai mare vine si ea uneori pe aici. Nagase nu a fost aici niciodata.
-Il iubesti? intreba Ohno, vocea lui schimbandu-se putin cand spuse asta.
-Este doar cel care mi-o trage. Nu simt nimic deosebit fata de el. Nu am acel sentiment ciudat ca si cum ceva sare si topaie in stomacul meu cand il vad. Asa cum este cu tine... spuse el.
Lasa tigarea in scrumiera si se aproprie de Ohno, atingandu-i usor chipul cu mana. Brunetul isi aseza palma peste a lui si isi misca usor capul, ca o mica pisicuta ce se alinta. Sho zambi. Nimeni nu il facea sa se simta asa. Oare cum reusise acest copil sa-l dea peste cap atat de repede? Nu se mai putut abtine si il saruta, Ohno punandu-si bratele in jurul gatului sau si incolacindu-si picioarele de talia lui. Sho il purta usor pana in dormitorul lui mare, sarutul lor ramanand neintrerupt. Il aseza usor pe pat, urcanduse peste el si sarutandu-l in continuare. Micutul era cuprins de o pasiune nebuna si isi dorea atat de mult sa ramana langa Sho pentru totdeauna. Cand sarutul se intrerupse roscatul il privi dulce, zambindu-i. Isi baga incet mana pe sub tricoul lui, impingandu-l in sus si dandui-l jos. Ohno il privi simtindu-si obrajii incepand sa se inroseasca dar nu riposta. Isi dorea asta asa ca incepu la randul lui sa-i desfaca lui Sho camasa, ridicandu-si putin capul pentru a ii saruta pieptul dezgolit. Sho isi dadu camasa jos cu totul si o arunca pe jos, incepand sa il sarute usor pe brunet pe obraji si coborand incet pe gat si pe piept. Atingerile lui erau blande, delicate, nici pe departe ca cele ale lui Ryonmaru. Nu incerca sa-l oblige ci il facea sa-i placa. Il saruta din nou, ducandu-si mana spre pantalonii lui Ohno si desfacandu-i nasturele si fermoarul, incercand apoi sa ii dea jos intr-un mod cat mai delicat. Cand si acel sarut se termina si Ohno deschise ochi realiza ca era complet dezbracat si se inrosi tot la fata, incercand sa se acopere.
-Nu te uita! spuse el.
-Dar imi place sa ma uit. Este cel mai dulce si frumos baiat pe care l-am vazut... ii spuse Sho, incepand sa ii linga usor pieptul si apoi stomacul.
-Chiar crezi asta? intreba Ohno pe o voce de copil, ducandu-si usor mana la gura.
Dar senzatia pe care o avu apoi il facu sa se opreasca. Sho se juca cu "amicul" lui, sarutandu-l usor, lingandu-l si aprape inghitindu-l, provocandu-i brunetului o placere de nedescris. Acesta isi inclesta mana de asternutul patului, incepand sa respire tot mai greu si sa scoata cateva gemete de placere. Se simtea pe punctul de a exploda si se bucura ca Sho isi retrase capul exact in momentul cand acesta se elibera. Lichidul alb si lipicios se scurgea acum pe cearceaf iar Sho ii zambi.
-Ti-a placut? intreba el.
-Da... Mai vreau... Nu te opri... Vreau sa mergem pana la capat... spuse Ohno, vocea lui implorand.
-Esti sigur ca asta iti doresti? il intreba Sho, dorind sa se asigure ca nu il ranea pe tanar.
Nu stia cum este sa fii violat dar presupunea ca este un lucru ingrozitor si era sigur ca Ohno nu vroia sa mai faca sex. Dar acesta parea atat de dornic, atat de deschis... Asa ca astepta raspunsul lui care nu intarzie sa apara.
-Da... Sunt sigur... Arata-mi cum este sa fii indradevar iubit... Vreau sa facem dragoste... spuse brunetul incet.
Sho lua asta ca pe o invitatie, incepand sa il sarute din nou si asezandu-se intr-o pozitie mai buna. Ii despartii mai mult picioarele si il prinse de mana inainte sa intre incet in el. Ohno isi inchise ochi, simtind durerea acea puternica din nou si il stranse tare pe roscat de mana. Acesta incepu sa inainteze, usor la inceput si din ce in ce mai repede apoi, creand un oarecare ritm. Brunetul realiza uimit ca durerea incepuse sa dispara, fiind inlocuita de un val puternic de caldura. Simtea o adrenalina ciudata curcand prin el, isi simtea trupul tremurand si voia tot mai mult. Sho se pricepea de minune la asta, era un baiat minunat. Ii saruta tandru buzele in timp ce intra si iesea din el, pana cand, cu un tipat puternic unison, amandoi se eliberara in acelasi moment. Roscatul se dadu jos de peste el, facandu-i loc sa isi aseze capul pe pieptul lui si prinzandu-l cu mana de umeri. Amandoi respirau greu dar erau fericiti.
-Iti multumesc... ii spuse Ohno usor.
-Pentru? intreba Sho nedumerit.
-Pentru ca m-ai facut sa imi dau seama cum se simte iubirea cu adevarat... raspunse acesta.
Sho nu mai spuse nimic, il stranse doar tare in brate pe brunet si 2 lacrimi ii cursera pe chip. Ce naiba facea? Se indragostea de el... Si era sigur ca Ohno era pe punctul de a face la fel. Daca Ryo afla i-ar fi omorat pe amandoi... Ce aveau sa faca? Cat puteau sa ascunda asta? Trebuiau sa gaseasca o solutie cat mai repede.
Scuze daca am vreo greseala pe care nu am observat-o ^^ Your turn sis ^__^ By the way, you were right about the Death Note stuff :)) Mi-e frica de ce o sa se intample in viitorul tau capitol... My poor Ohno... TT-TT But anyway, vom trai si vom vedea :)) kiss u minna si astept parerile voastre ^^ Ja ne ^^
edit : iar uitam sa pun poza cu Sho :)) so, here it is minna ^^