[Terminat] Obsession [+16] [yaoi]

[Lye]

Apropierea

Pe culmea inalta a muntelui,unde pamantul parea ca se uneste cu cerul,Yuri statea intins pe neaua rece.Din pricina unei probleme,Hiroyuki a fost nevoit sa plece,lasandu-l singur.Ochii lui verzi priveau cerul,ce parea sa ii rada in fata.In acel loc,nu se auzea decat zgomotul facut de zapada grea ce cadea de pe crengile brazilor,miscate de vant.Urmele ude avute pe obraji erau acoperite de o pelicula alba,asemanatoare cu gheata.In cele din urma,pustiul s-a ridicat,scuturandu-si hainele.A inceput sa fuga,insa fara sa isi dea seama,a prins o viteza atat de mare incat ii era aproape imposibil sa se mai opreasca.Insa din pricina unei radacini scoase din pamant,satenul s-a impiedicat,rostogolindu-se,pana jos.Voia sa ajunga cat mai repde la hotel,la Shinsuke.Daca stia acea parte intunecata a vietii lui,poate ca nu se comporta atat de rece cu el.Cine ar fi stiut ca acesta,in copilarie,a fost ignorat si tratat cu indiferenta de proprii parinti.In cele din urma,copilul a ajuns in cladire.Fugea pe scari,in ciuda faptului ca abea mai putea sa respira.Nu isi mai putea misca picioarele din pricina oboselii,insa nu vroia sa renunte.Ajungand in fata usii,acesta a cazut,pe mocheta rosie.Gafaia,in timp ce picaturi de sudoare ii alunecau pe frunte.Dupa ce a reusit sa isi traga sufletul cateva secunde,a intrat in camera.Pe pat,Shinsuke statea intins,avand un pahar cu wisky in mana.Yuri a ezitat un moment,insa in cele din urma a aparut in fata lui.Vazandu-l,roscatul s-a intors cu spatele,sorbind din lichidul rosiatic.
-De ce bei?Nu ti se pare ca sticla de mai devreme a fost deajuns?
Shin s-a intors,strapungandu-l cu privirea pe saten.Acesta s-a ridicat din pat,indreptandu-se spre el.Se tinea de pereti,fiind incapabil sa isi mentina echilibrul.
-De cand imi ti tu mie contul ce si cum fac?Esti mama cumva?Cred ca daca as avea-o in fata ochilor pe nenorocita aia,i-as smulge inima cu propria mea mana.Acum dispari ca nu am chef de tine.
Roscatul l-a impins pe pusti,indreptandu-se spre balcon.Satenul a lasat capul in jos,in timp ce lacrimile ii alunecau pe obraji.Cu vocea stinsa,acesta a reusit sa spuna:
-De ce ma urasti atat de tare?
In acel moment,Shinsuke s-a oprit din drum.A lasat paharul de wisky pe masuta,privind cerul.
-Nu te urasc.Dar nici nu te iubesc.Pur si simplu nu reprezinti nimic pentru mine.
Satenul nu a mai spus nimic.Si-a dat seama ca in inima roscatului nu era loc de dragoste sau sentimente curate.Sufletul lui era cuprins de ura,ranchiuna si frustrare.Realizand ca nu mai are ce face,adolescentul s-a asezat pe pat,strangandu-si picioarele la piept.In fata lui,Shin continua sa se uite pe geam.Era pentru prima oara cand cineva ii vorbea cu atata caldura.Yuri trebuia sa fie prost sa nu il urasca.Insa de ce simtea ca vocea ii era cuprinsa de atata bunatate,in ciuda ororilor pe care le-a intampinat?Daca inchidea ochii,isi amintea noptile care le-a dormit singur,avand alaturi de el doar un ursulet.Isi amintea momentele in care a plans si nimeni nu a venit sa il impace,spunandu-i cuvinte de alinare,mangaindu-l si imbratisandu-l.Nu era obisnuit ca cineva sa se comporte asa cu el.
-Pustiule,te mai ustura zgarieturile?Intreaba acesta tinandu-si mainile in buzunare.
-Nu...sunt bine.Raspunde satenul suspinand.
-La dracu...de ce imi vorbesti atat de frumos?Trebuie sa ma urasti pentru ce ti-am facut!Striga cat de tare ma detesti!
-Cum sa fac asta daca te iubesc?Replica satenul izbucnind in lacrimi.
-Taci!Nu vreau sa te aud!Nu e adevarat.Spune roscatul acoperindu-si urechile.
Vazandu-l in acea situatie,Yuri s-a apropiat usor de el,in momentul in care l-a atins,Shinsuke s-a retras.Adolescentul a putut vedea lacrima care a cazut grea pe mocheta.Parea un copil ce tanjea dupa dragoste si afectiune.Pustiul i-a cuprins talia,strangandu-l in brate.Strangea bluza in pumni,inghitind in sec.Shin a cazut in genunchi,acoperindu-si chipul cu palmele.Tanarul il mangaia pe cap,strangandu-l cu putere la piept.Cine era cel care incerca sa isi impiedice lacrimile sa curga?Barbia ii tremura,in timp ce ochii umezi,refuzau sa se deschida.
-Stiu ca undeva,ascuns,in interiorul rau,inca exista acel Shinsuke capabil sa iubeasca.Nu ma izgonii de langa tine.
-Cum poti sa fi asa?De ce spui ca ma iubesti?Mi-am batut joc de tine,te-am violat pe tine si pe prietena ta,te-am tratat ca pe un gunoi.Care este motivul pentru care te comporti asa?
-Nu stiu.Poate ca sunt prea prost,insa asta simt.Ma doare sa vad cum te distrugi,facand toate acele lucruri oribile.Inceteaza acum.Spune Yuri plangand.
Shinsuke nu stia cum sa reactioneze.Simtea cum inima ii batea atat de tare incat ar fi putut sa ii iasa din piept.Acesta s-a ridicat de la podea,iesind din camera.Ramas singur,satenul a dat cu pumnul in masa,in timp ce lacrimile grele ramaneau pe mocheta grena.Pe holurile lungi,roscatul fugea,fara o tinta anume.Pentru prima oara,vroia sa fie singur,sa mediteze asupra propriilor ganduri.In cele din urma,s-a oprit pe un balcon.Ii era frig,insa se simtea bine.Tot ce a spus pustiul era adevarat?Il iubea cu adevarat sau toate acestea faceau parte doar dintr-un joc?