25-10-2008, 02:13 PM
Me is back minna! ^__^ Scuze ca v-am facut sa asteptati atat, nu se va mai intampla, pe cuvant de cercetasi! ^__^ So, aveti aici un nou capitol, hope you like it!
Doar prieteni...?
Ohno nu se mai simtise atat de ingrozitor niciodata pana atunci. Trupul lui tremura intr-una si nu se putea concentra la nimic. Simtea ca se scufunda intr-un abis intunecat si tot ce isi dorea era sa moara o data pentru totdeauna. De fiecare data cand inchidea ochii il vedea pe Ryonmaru peste el si simtea din nou durerea aceea puternica. Stia ca varul lui ar fi putut sa ii mai faca asta din nou daca dorea si ar fi preferat sa fie ucis decat sa pateasca acelasi lucru si a doua oara. In dimineata ce urmase acesta se purtase normal, asa cum o facea de obicei, dandu-i ordine si continuand sa il jigneasca si sa il trateze urat. Brunetul nu comentase deloc, doar ii indeplinise comenzile fara sa scoata nici un sunet. Nu voia sa vorbeasca cu nimeni, cu el cu atat mai putin. Nici sa-l priveasca nu mai era in stare, se teama pana si de simpla lui prezenta. Si-ar fi dorit sa plece dar nu avea unde sa se duca si strada nu era o obtiune in Tokyo. Orasul ala era mai periculos decat o jungla, in special seara. Nu avea alta obtiune, trebuia sa ramana acolo si sa incerce sa nu ii dea motive blondului sa "il pedepseasca" din nou.
-Ai amutit? il intreba Ryonmaru cand Ohno ii aduse mancarea pe care i-o ceruse cu doar cateva minute in urma.
Baiatul nu ii raspunse iar varul lui il privi ciudat, ridicand din spranceana si zambind rece. Ohno ar fi dat orice sa poata afla ceea ce gandea in acel moment, desi probabil asta l-ar fi infricosat prea mult.
-Nu poti sa taci pentru totdeauna, piticule. O data si o data tot vei vorbi din nou, ii spuse el nepasator.
Adolescentul isi lasa doar capul in jos, fara sa spuna ceva. Daca ar fi deschis gura in acel moment i-ar fi iesit doar vorbe urate si reprosuri asa ca a preferat sa o tina inchisa. Nu voia sa zica ceva ce ar fi putut regreta, asa ca a preferat sa-l asculte doar pe varul lui fara a fi nevoit sa mai spuna ceva. Dupa ce acesta termina de mancat se duse in camera lui, trantind puternic usa si iesi dupa cateva minute imbracat cu o pereche de blugi negri si un tricou rosu ce statea frumos pe trupul lui atletic.
-Ma duc sa ma intalnesc cu niste baieti, tu stai aici, nu am chef sa strici tot cheful din nou. Sa faci curat si sa te duci la cumparaturi, ti-am facut o lista cu tot ce trebuie, se afla pe masa. Si poate pana ma intorc iti recuperezi si tu limba de la pisica aia care ti-a mancat-o. spuse el tare inainte sa iasa pe usa de la intrare.
Ohno cazu in genunchi, lacrimi mari incepand sa ii curga pe chip. Se abtinuse cat timp Ryonmaru fusese acolo, nu isi dorea ca acesta sa il faca plangacios si sa il i-a la palme, dar acum ca era singur tot ce isi voia era sa planga, sa se descarce. Simtea cum durerea dinauntrul lui se scurgea incet cu fiecare lacrimi ce cadea usor de pe obrajii lui pe podeaua alba. Era o linistete de mormant in toata casa, singurul zgomot fiind provocat de suspinele lui constante. Se ridica in picioare si se duse usor spre perete, sprijinindu-si fruntea de zidul rece si incercand sa se calmeze. Apoi, il lovi puternic cu pumnul, unul dintre tablourile ce se afla agatat putin mai sus prabusinduse la podea. Mana lui sangera iar tabloul era distrus. Se duse spre baie, cautand ceva pentru a se bandaja, dar o bataie in usa il opri din cautari. Lua repede un prosop si isi acoperi mana cu el, grabindu-se sa ii deschida celui ce batea atat de insistent in usa. Credea ca era Ryonmaru care uitase ceva acasa dar ramase foarte surprins cand il vazu pe Sho stand in fata casei lui si privindu-l.
-Buna... Ryo este aici? intreba el.
Ohno scutura din cap in semn ca "nu" iar Sho isi lasa incet capul in jos, uitandu-se apoi la prosopul acum murdar de sange pe care brunetul il avea peste mana.
-Ce ai patit? intreba el repede, facand un pas inainte si intrand in casa. Esti bine?
Ohno ii facu semn din nou, de data aceasta indicand faptul ca era bine si ca nu trebuia sa-si faca griji. Roscatul il privea ciudat, intrebandu-se probabil de ce baiatul nu vorbea. Insista sa-l ajute sa isi panseze mana, dorind defapt sa afle ce se intamplase cu Ryonmaru.
-Stii, defapt, am venit sa te vad pe tine nu pe Ryo... Chiar ma bucur ca nu e aici... spuse Sho, dupa ce totul se rezolvase si stateau amandoi pe canapea.
Brunetul nu ii raspunse, privind doar in jos si ascultandu-l pe baiatul de langa el. Nu intelegea de ce venise defapt... Sa il vada de ce? Ar fi vrut sa poata intelege ce voiau cu totii de la el...
-De ce nu vrei sa vorbesti? il intreba, parand oarecum enervat de situatie dar si ingrijorat in acelasi timp.
Il prinse de barbie pe Ohno pentru a il face sa il priveasca dar acesta isi inchise ochii speriat, incepand sa tremure din toate incheieturile. Sho se uita la el cu o oarecare mila in privire. Ii parea rau pentru micutul pusti ce tremura la o simpla atigere, se vedea ca suferea. Ar fi vrut sa afle ce se intampla cu el si era hotarat sa-l faca sa vorbeasca.
-Hei, calmeaza-te, ii spuse usor. Nu am de gand sa iti fac rau. Stiu ca Nagase a fost dur cu tine dar eu nu sunt ca el... As vrea sa te ajut...
-Nu ma poti ajuta... spuse Ohno in cele din urma, intorcandu-si privirea spre peretele din stanga lui.
-Nici macar nu ma lasi sa incerc... ii raspunse Sho. Spune-mi ce ti sa intamplat, poate as putea face ceva pentru tine. Ai nevoie de ceva?
-Nu...
-Ryo se poarta urat cu tine, nu-i asa? Il stiu de cand eram copii, am fost la acelasi liceu... Niciodata nu a fost un tip simpatic dar...
-Ma violat... il intrerupse Ohno pe roscat.
-Poftim?!? tresari Sho uimit. Dar... cum? De ce? Cand?
-Ieri, dupa ce am ajuns acasa... Era foarte suparat, a spus ceva cum ca l-am facut de ras si... a fost... a fost atat de ingrozitor... spuse Ohno incepand din nou sa planga.
Nu stia de ce ii spunea toate astea acelui baiat pe care nici nu-l cunostea. Avea un sentiment ciudat ca putea avea incredere in el, ca el l-ar putea intradevar ajuta. Nu spusese niciodata nimanui tot ce ii facea varul sau dar de data asta nu mai se putea abtine, simtea nevoia sa spuna cuiva. Daca nu ar fi facut-o ar fi explodat. Nu stia cum avea sa reactioneze Sho dar fu placut surprins cand acesta il lua in brate, mangaiandu-i usor parul si strangandu-l cu putere. Nimenu nu se mai purtase asa cu el de cand murisera parintii lui iar Ohno se simtea bine pentru prima oara in ultimii 7 ani. Sho nu ii mai ceru detalii despre cele intamplate, intelesese esentialul. Stia ca prietenul lui nu era cel mai simpatic tip din Japonia dar acum i se parea un adevarat monstru. Nu putea sa creada ca indraznise sa ii faca asa ceva varului sau, i se parea de-a dreptul dezgustator si revoltator. Incerca sa il calmeze pe Ohno, asigurandu-l ca totul va fi bine si ca nu se va mai repeta.
-E duminica, cum se face ca nu esti cu prietenii tai? intreba el, incercand sa schimbe subiectul dupa ce baietelul se mai calmase.
-Eu nu am prieteni... ii raspunse acesta scurt.
-Pot sa fiu eu prietenul tau...
Dupa ce spuse asta Sho se aproprie usor de el, buzele lui fiind incet intredeschise iar ochii lui inchisi. Ohno il privii uimit pentru cateva secunde dar apoi inchise si el ochii si il saruta. Isi prinse bratele de gatul lui, simtindu-i limba dansand parca impreuna cu a lui. Saruturile lui Sho erau atat de diferite de ale lui Ryonmaru... Roscatul era tandru, pasional... Nu disperat si infometat ca varul sau. Genul asta de tandrete il incanta pe brunet, chiar daca era din partea unui baiat. Dupa ce sarutul se termina Sho ii atinse usor cu buzele fruntea, spunandu-i ca va avea grija de el. Cuvintele lui il faceau pe adolescent sa se simta mai bine, redandu-i speranta si increderea in sine. Dar, chiar atunci Ryo intra in casa, privindu-i uimit cum se tineau de mana si erau atat de apropriati.
-Ce naiba se intampla? Tu ce dracu cauti aici Sho? spuse el pe un ton dur.
-Chiar voiam sa te vad, Ryo, am ceva de discutat cu tine. ii raspunse roscatul, ridicandu-se de pe canapea si privindu-l pe blond.
Cam atat momentan, preia tu nee-chan ^__^ Sper sa va placa si astept parerile voastre ^^ Kiss u all minna si ja ne ^_^
Doar prieteni...?
Ohno nu se mai simtise atat de ingrozitor niciodata pana atunci. Trupul lui tremura intr-una si nu se putea concentra la nimic. Simtea ca se scufunda intr-un abis intunecat si tot ce isi dorea era sa moara o data pentru totdeauna. De fiecare data cand inchidea ochii il vedea pe Ryonmaru peste el si simtea din nou durerea aceea puternica. Stia ca varul lui ar fi putut sa ii mai faca asta din nou daca dorea si ar fi preferat sa fie ucis decat sa pateasca acelasi lucru si a doua oara. In dimineata ce urmase acesta se purtase normal, asa cum o facea de obicei, dandu-i ordine si continuand sa il jigneasca si sa il trateze urat. Brunetul nu comentase deloc, doar ii indeplinise comenzile fara sa scoata nici un sunet. Nu voia sa vorbeasca cu nimeni, cu el cu atat mai putin. Nici sa-l priveasca nu mai era in stare, se teama pana si de simpla lui prezenta. Si-ar fi dorit sa plece dar nu avea unde sa se duca si strada nu era o obtiune in Tokyo. Orasul ala era mai periculos decat o jungla, in special seara. Nu avea alta obtiune, trebuia sa ramana acolo si sa incerce sa nu ii dea motive blondului sa "il pedepseasca" din nou.
-Ai amutit? il intreba Ryonmaru cand Ohno ii aduse mancarea pe care i-o ceruse cu doar cateva minute in urma.
Baiatul nu ii raspunse iar varul lui il privi ciudat, ridicand din spranceana si zambind rece. Ohno ar fi dat orice sa poata afla ceea ce gandea in acel moment, desi probabil asta l-ar fi infricosat prea mult.
-Nu poti sa taci pentru totdeauna, piticule. O data si o data tot vei vorbi din nou, ii spuse el nepasator.
Adolescentul isi lasa doar capul in jos, fara sa spuna ceva. Daca ar fi deschis gura in acel moment i-ar fi iesit doar vorbe urate si reprosuri asa ca a preferat sa o tina inchisa. Nu voia sa zica ceva ce ar fi putut regreta, asa ca a preferat sa-l asculte doar pe varul lui fara a fi nevoit sa mai spuna ceva. Dupa ce acesta termina de mancat se duse in camera lui, trantind puternic usa si iesi dupa cateva minute imbracat cu o pereche de blugi negri si un tricou rosu ce statea frumos pe trupul lui atletic.
-Ma duc sa ma intalnesc cu niste baieti, tu stai aici, nu am chef sa strici tot cheful din nou. Sa faci curat si sa te duci la cumparaturi, ti-am facut o lista cu tot ce trebuie, se afla pe masa. Si poate pana ma intorc iti recuperezi si tu limba de la pisica aia care ti-a mancat-o. spuse el tare inainte sa iasa pe usa de la intrare.
Ohno cazu in genunchi, lacrimi mari incepand sa ii curga pe chip. Se abtinuse cat timp Ryonmaru fusese acolo, nu isi dorea ca acesta sa il faca plangacios si sa il i-a la palme, dar acum ca era singur tot ce isi voia era sa planga, sa se descarce. Simtea cum durerea dinauntrul lui se scurgea incet cu fiecare lacrimi ce cadea usor de pe obrajii lui pe podeaua alba. Era o linistete de mormant in toata casa, singurul zgomot fiind provocat de suspinele lui constante. Se ridica in picioare si se duse usor spre perete, sprijinindu-si fruntea de zidul rece si incercand sa se calmeze. Apoi, il lovi puternic cu pumnul, unul dintre tablourile ce se afla agatat putin mai sus prabusinduse la podea. Mana lui sangera iar tabloul era distrus. Se duse spre baie, cautand ceva pentru a se bandaja, dar o bataie in usa il opri din cautari. Lua repede un prosop si isi acoperi mana cu el, grabindu-se sa ii deschida celui ce batea atat de insistent in usa. Credea ca era Ryonmaru care uitase ceva acasa dar ramase foarte surprins cand il vazu pe Sho stand in fata casei lui si privindu-l.
-Buna... Ryo este aici? intreba el.
Ohno scutura din cap in semn ca "nu" iar Sho isi lasa incet capul in jos, uitandu-se apoi la prosopul acum murdar de sange pe care brunetul il avea peste mana.
-Ce ai patit? intreba el repede, facand un pas inainte si intrand in casa. Esti bine?
Ohno ii facu semn din nou, de data aceasta indicand faptul ca era bine si ca nu trebuia sa-si faca griji. Roscatul il privea ciudat, intrebandu-se probabil de ce baiatul nu vorbea. Insista sa-l ajute sa isi panseze mana, dorind defapt sa afle ce se intamplase cu Ryonmaru.
-Stii, defapt, am venit sa te vad pe tine nu pe Ryo... Chiar ma bucur ca nu e aici... spuse Sho, dupa ce totul se rezolvase si stateau amandoi pe canapea.
Brunetul nu ii raspunse, privind doar in jos si ascultandu-l pe baiatul de langa el. Nu intelegea de ce venise defapt... Sa il vada de ce? Ar fi vrut sa poata intelege ce voiau cu totii de la el...
-De ce nu vrei sa vorbesti? il intreba, parand oarecum enervat de situatie dar si ingrijorat in acelasi timp.
Il prinse de barbie pe Ohno pentru a il face sa il priveasca dar acesta isi inchise ochii speriat, incepand sa tremure din toate incheieturile. Sho se uita la el cu o oarecare mila in privire. Ii parea rau pentru micutul pusti ce tremura la o simpla atigere, se vedea ca suferea. Ar fi vrut sa afle ce se intampla cu el si era hotarat sa-l faca sa vorbeasca.
-Hei, calmeaza-te, ii spuse usor. Nu am de gand sa iti fac rau. Stiu ca Nagase a fost dur cu tine dar eu nu sunt ca el... As vrea sa te ajut...
-Nu ma poti ajuta... spuse Ohno in cele din urma, intorcandu-si privirea spre peretele din stanga lui.
-Nici macar nu ma lasi sa incerc... ii raspunse Sho. Spune-mi ce ti sa intamplat, poate as putea face ceva pentru tine. Ai nevoie de ceva?
-Nu...
-Ryo se poarta urat cu tine, nu-i asa? Il stiu de cand eram copii, am fost la acelasi liceu... Niciodata nu a fost un tip simpatic dar...
-Ma violat... il intrerupse Ohno pe roscat.
-Poftim?!? tresari Sho uimit. Dar... cum? De ce? Cand?
-Ieri, dupa ce am ajuns acasa... Era foarte suparat, a spus ceva cum ca l-am facut de ras si... a fost... a fost atat de ingrozitor... spuse Ohno incepand din nou sa planga.
Nu stia de ce ii spunea toate astea acelui baiat pe care nici nu-l cunostea. Avea un sentiment ciudat ca putea avea incredere in el, ca el l-ar putea intradevar ajuta. Nu spusese niciodata nimanui tot ce ii facea varul sau dar de data asta nu mai se putea abtine, simtea nevoia sa spuna cuiva. Daca nu ar fi facut-o ar fi explodat. Nu stia cum avea sa reactioneze Sho dar fu placut surprins cand acesta il lua in brate, mangaiandu-i usor parul si strangandu-l cu putere. Nimenu nu se mai purtase asa cu el de cand murisera parintii lui iar Ohno se simtea bine pentru prima oara in ultimii 7 ani. Sho nu ii mai ceru detalii despre cele intamplate, intelesese esentialul. Stia ca prietenul lui nu era cel mai simpatic tip din Japonia dar acum i se parea un adevarat monstru. Nu putea sa creada ca indraznise sa ii faca asa ceva varului sau, i se parea de-a dreptul dezgustator si revoltator. Incerca sa il calmeze pe Ohno, asigurandu-l ca totul va fi bine si ca nu se va mai repeta.
-E duminica, cum se face ca nu esti cu prietenii tai? intreba el, incercand sa schimbe subiectul dupa ce baietelul se mai calmase.
-Eu nu am prieteni... ii raspunse acesta scurt.
-Pot sa fiu eu prietenul tau...
Dupa ce spuse asta Sho se aproprie usor de el, buzele lui fiind incet intredeschise iar ochii lui inchisi. Ohno il privii uimit pentru cateva secunde dar apoi inchise si el ochii si il saruta. Isi prinse bratele de gatul lui, simtindu-i limba dansand parca impreuna cu a lui. Saruturile lui Sho erau atat de diferite de ale lui Ryonmaru... Roscatul era tandru, pasional... Nu disperat si infometat ca varul sau. Genul asta de tandrete il incanta pe brunet, chiar daca era din partea unui baiat. Dupa ce sarutul se termina Sho ii atinse usor cu buzele fruntea, spunandu-i ca va avea grija de el. Cuvintele lui il faceau pe adolescent sa se simta mai bine, redandu-i speranta si increderea in sine. Dar, chiar atunci Ryo intra in casa, privindu-i uimit cum se tineau de mana si erau atat de apropriati.
-Ce naiba se intampla? Tu ce dracu cauti aici Sho? spuse el pe un ton dur.
-Chiar voiam sa te vad, Ryo, am ceva de discutat cu tine. ii raspunse roscatul, ridicandu-se de pe canapea si privindu-l pe blond.
Cam atat momentan, preia tu nee-chan ^__^ Sper sa va placa si astept parerile voastre ^^ Kiss u all minna si ja ne ^_^