[Terminat] Obsession [+16] [yaoi]

[Lye]

Suferinta in tacere

Dupa ce tortura s-a sfarsit,Shinsuke s-a ridicat usor de pe podeaua rece,dandu-si parul rosu ca focul de pe chipul rece,ce purta un zambet satisfacut.Nu avea pic de regret pentru durerea ce o provoca in jurul sau.Parea un demon ce a venit din strafundurile infernului pentru a se bucura de deliciile vietii.Si-a luat camasa de pe jos,acoperindu-si trupul atletic si ud din cauza picaturilor de transpiratie ce se scurgeau pe abdomenul lui.Pe jos,intr-un colt,Yuri isi tinea genunchi stransi la piept,privind in jos.Nu se mai simtea om.Avea impresia ca este doar o marioneta de care Shinsuke se foloseste atunci cand vrea.Nu mai avea putere sa se opuna sau dorinta sa scape din acel iad.Ce rezolva daca ii spunea lui Sousuke?Poate ca acesta nu l-ar fi crezut si nu ar fi facut nimic sa il ajute.Insa roscatul ar fi aflat cu siguranta de nesabuinta copilului,punandu-si astfel in aplicare crunta amenintare.Nu avea mila sau parere de rau.Ochii lui ar fi putut sa inghete focurile infernului.Inainte sa plece,Shin l-a apucat pe pusti de barbie,privindu-l.Acelasi zambet satisfacut si crud,aceiasi privire nepasatoare.Ramas singur,satenul si-a prins parul in pumni,tragandu-l cu putere.Era satul de ce i se intampla,insa cui i-ar fi putut spune chinul prin care trecea?Avea vre-o sansa de salvare?Sau era condamnat sa sufere in tacere?Din cauza stransorii puternice,incheieturile bratelor aveau o culoare vinetie,in timp ce zgarieturile facute in timp ce se zbatea,de mocheta cu mici fire intepatoare,inca sangerau.Acesta s-a ridicat de la pamant,tinandu-se de dulapul din metal pe care stateau cateva solutii de curatat.Privea in jurul sau,incercand sa isi gaseasca hainele.Acestea erau mototolite si aruncate in diferite locuri.Cu miscari mici,s-a imbracat,acoperindu-si spatele rosu cu bluza.Ranile il usturau,insa ii facea bine acea senzatie.Macar nu se mai gandea la ororile prin care a trecut.Insa cum ii putea iesii din cap acele intamplari?Era a patra oara cand Shinsuke se folosea de el,gandindu-se doar la propria placere.Acesta a parasit sinistra incapere,iesind pe un hol gol si linistit.Nu era decat o singura camera,de unde se auzeau niste zgomote.Yuri a privit pret de cateva secunde usa,trecand mai departe.Daca in acel loc,alta persoana patea acelasi lucru ca el?Realizase un lucru,ca lumea este impartita in doua categorii:cei care se bucura de fiecare moment si cei care sunt folositi pentru bucuria altora.Nu avea nici-un chef sa il vada pe Sousuke.Nu ar fi putut sa il priveasca in ochi si ascunda ce i se intampla.Cum putea sa ramana calm cand isi vedea fratele cum il ridica in slavi pe roscat,adresandu-i numai cuvinte de lauda?Acesta a vrut sa iasa din hotel,insa la intrare l-a vazut pe Hiroyuki.Nu vroia sa vorbeasca cu nimeni,asa ca s-a gandit sa foloseasca usa din spatele cladirii.Cei doi erau frati,insa diferentele dintre ei erau imense.Pareau a fi doua personalitati ale aceluiasi om.
-Hah...viata.Un cuvant cu asa multe intelesuri.Pana acum ceva timp,ma bucuram de fiecare moment si faceam greseala sa spun:mie nu mi se va intampla ceva.Sunt prea fericit.Insa intodeauna trebuie sa apara un nor,care sa acopere soarele.Ce rost mai are sa traiesti in aceste conditii?Spune copilul inaintand prin zapada mare si neatinsa.
Vroia sa fie singur,undeva unde sa isi auda doar propriile ganduri.Brusc,a ridicat capul,vazand muntele.Tot ce isi dorea era sa ajunga sus,cat mai aproape de acel soare care disparuse din viata lui.Urca,imbratisandu-si trupul pangarit.Nu mai avea putere sa planga,insa cu toate astea,o lacrima i-a izvorat din ochi,prelingandu-se pe obrazul rosu din cauza vantului rece si taios.Satenul nu vroia sa o stearga.Gustul ei era atat de amar.Intr-un final,acesta a obosit,cazand pe zapada de un alb atat de inocent si pur.Era liniste.Nu se auzea decat vuietul vantului ce se strecura printre crengile brazilor,scuturand neaua ce ii ingreuna.Yuri statea intins pe zapada,privind cerul albastru.
-Iti place sa razi de mine,nu?Probabil ca te distrezi vazandu-ma in aceasta situatie.Striga acesta strangand in pumni zapada.
Insa nu primea nici-un raspuns.Mainile ii erau rosii si inghetate,insa nu ii pasa.Macar nu simtea.Brusc,in fata lui si-a facut aparitia roscatul,ce gafaia din cauza oboselii.Vazandu-l,satenul a vrut sa se ridice speriat,insa a cazut in zapada.
-Care esti tu?Intreaba acesta inghitind in sec.
Baiatul din fata lui a ridicat capul.O pereche de ochi verzi precum smaraldul il priveau,in timp ce un zambet usor i-a aparut pe chip.Dandu-si seama ca cel din fata lui este Hiroyuki,pustiul si-a acoperit chipul cu palmele inghetate,strangand suvitele de par ce cadeau rebele.Tanarul s-a apropiat de el,luandu-i mainile si strangandu-le la piept.Le saruta,incercand sa le incalzeasca cu propria suflare.
-Te-am vazut cand ai plecat,asa ca am venit dupa tine.Ce se intampla?De ce esti atat de abatut?
-Nu pot...sa iti spun.Raspunde acesta continuand sa priveasca zapada ce stralucea.
Yuki i-a mangaiat obrazul rosu,trecandu-si degetul aratator peste buzele uscate.Atingerile lui erau atat de blande si retinute,parca se temea sa nu ii provoace vre-o durere.Nemaiputand sa se abtina,Yuri a inceput sa planga.Vazandu-l,roscatul l-a strans la piept,incercand sa ii acopere tot trupul.
-Cred ca ti se pare foarte ciudat ce se intampla aici.Vei zice "De ce oare se ingrijoreaza pentru mine,daca nu ma cunoaste?".Asa e...insa ochii tai tristi m-au impresionat.Daca nu vrei sa imi zici ce se intampla,este bine.Dar te rog sa nu plangi.
-Nu mai pot sa tin in mine.Nu te cunosc decat de cateva ore,insa simt ca pot sa am incredere in tine.Totul a inceput acum apropximativ o luna,cand intr-o noapte ploioasa,am fost prins si violat de un ticalos.Chestia asta s-a tot repetat,fara ca eu sa pot spune ceva.Imi era si inca imi este teama de ce ar putea sa mi se intample.
-De ce nu i-ai spus fratelui tau?Sau lui Shinsuke!Striga acesta revoltat.
-Cum ai fi vrut sa spun daca cel care si-a batut joc de mine a fost propriul tau frate?Raspun de Yuri izbucnind in lacrimi.
Auzind acest lucru,Hiro a ramas la fel de fix ca o statuie.Era ingrozit de marturisirea care i s-a facut.Stia ca roscatul nu a fost niciodata un baiat model,insa asta depasea orice imaginatie.Cat de pervers si nemernic trebuia sa fi ca sa iti satisfaci propriile dorinte prin durerea altora?
-Partea mai proasta e ca eu...m-am indragostit de el.As vrea atat de mult sa il detest,sa il fac sa sufere.Insa sunt mult prea prost.Replica Yuri punandu-si mana pe chip,in timp ce isi exterioriza durerea printr-un zambet in timp ce lacrimile continuau sa ii curga.
-Fratele meu...imi este atat de rusine sa spun asta.De mic copil a fost o fire mai rebela.Parintii erau mai atasati de mine,asa ca el incerca sa le castige atentia facand lucruri nebunesti.In scoala primara,se urca pe casa si isi scria numele pe acoperis cu vopsea rosie.Spunea ca ii placea sa isi vada numele de la departare si sa uite de mine.Mai tarziu,in generala se batea foarte des.Venea acasa taiat si vanat.Insa mama cu tata erau mult prea ocupati cu afacerile lor ca sa ii dea atentie.Asta pana intr-o zi,cand m-au luat si am plecat in alta tara.De la treisprezece ani,a trait singur.De atunci,isi uraste familia si ii place sa vada oamenii suferind.Considera ca si altii trebuie sa stie ce iseamna durerea.Nu mi-a zis niciodata asta...insa sunt fratele lui geaman si intre noi a existat intodeauna o legatura,mai puternica decat ti-ai putea imagina.De fiecare data cand patea ceva,cu toate ca eram la sute de kilometrii departare,aveam un sentiment ciudat.Insa in ciuda acestor lucruri,nu trebuia sa iti faca asta.Nu merita iertarea ta.
Yuri isi strangea picioarele la piept,tinandu-si capul pe genunchi.Niciodata nu a stiu de aceasta parte din viata roscatului.Asta trebuia sa fie cauza comportamentului sau.Dispretul si indiferenta cu care a fost tratat in copilarie isi spuneau cuvantul acum,la aceasta varsta.Poate ca daca vedea ca cineva il iubeste,se va schimba.Insa merita sa incerce?Merita sa uite tot ce acesta i-a facut,doar sa ii arate ca exista cineva care tine la el,in mod neconditionat?