The life of an Uchiha

[angeliqueVampire]

Cap. 5 - Refuzul

Ajunşi în oraş, Ren o luă pe alt drum laturalnic care ducea înspre un loc necunoscut de tînara fată. Vîntul era aspru şi neiertator şi parcă vroia să o anunte pe fată de ce va urma. De multe ori Yuri dadu să se întoarcă dar brunetul o oprea şi continua să meargă cu bruneta alaturi. Deodată brunetul se opri. Din spatele lui aparură vreo 10 baieti.
-Ren...ce cautam aici??întrebă fata speriată. Cine sunt ei??
Baiatul se întoarse spre Yuri care privea înfricoşată cum cei 10 necunoscuti se apropiau de ea.
-Adevarul, ei, adevarul e că te-am adus aici ca să vorbim.
-Ce să vorbim, Ren?
-Nu te speria de ei, sunt prietenii mei.
Cei 10 ieşiră din umbră aşa că Yuri le putea vedea fetele. Îl recunoscu imediat pe blond, cu toate că acesta era cel mai ascuns sub glugi. Hotarî să-şi pastreze calmul şi îl întrebă tare şi raspicat pe Ren:
-Ce vrei cu mine?
-Noi, voiam să ni te alaturi nouă, găştii Onyx. Adică... Dacă şi tu vrei.
-Eu...
De după colţ se auziră sunete ciudate şi toti vazură un kunai cu vîrful pictat îndreptîndu-se spre Ren. Acesta îl evită uşor.
-A..tu eşti, Saikon. Era să uit de tine.
Un baiat ieşi de după coritură. Era mai înalt, roşcat şi avea în mînă o katana. Lîngă el era o fată blondă, vopsită strident şi mai degrabă dezbracată decît îmbracată.
-Cine e el? Întrebă Yuri încet astfel că doar membrii Onyx o auyiră.
-Fujisawa Saikon. Are 18 ani şi conduce gaşca „Suiton”. Se crede cel mai tare dar în realitate e doar o mîţă blîndă, raspunse Ren cu dispreţ.
-Şi cea de lîngă el e tîmpita de soră-mea. Mama a botezat-o Saya dar ei i se potriveşte mai mult „Curva”.
-Ren, Ren, Ren altă fată vrajită de tine? Credeam că te-am învăţat să umbli după fete frumoase nu după fete-baiat ca asta. Spune papuşă, cum te numeşti?întrebă Saikon.
În loc de raspuns, bruneta se mişcă cu o viteză ametitoare spre Saikon. Acesta statea nemişcat şi se sperie putin cînd simti o arsură pe faţă. Yuri se întoarse la locul sau, lîngă brunet şi începu să rîdă. Scrijelise cu foc pe obrayul lui Saikon numele sau.
-Idioato! Cum ai facut asta?? De ce ai facut-o? Urla Saikon.
În loc de raspuns, bruneta se îndreptă spre roşcat şi îl lovi cu un fel de tehnică jutsu de pierdere a gîndirii. Saya se sperie şi se apropie de iubirea vietii sale. Era palid şi nu mai gîndea lucid. Blonda începu să plîngă. Ca raspuns, Yuri se apropie de ea şi îi spuse cu dispreţ:
-Nu te mai jeli atît. Îmi faci greaţă. Nu merită să plîngi pentu o amibă ca ăla.
-Ce..ce i-ai facut? Spuse blonda printre lacrimi.
-Nimic. Doar o tehnică pentu pierderea mintii. Va mai dura apoximativ 1 zi pînă să-şi revină.
Bruneta rîdea uşor. Era atît de sadică că pînă şi Ren se miră de comportamentul ei. Atîta ură în ochii ei nu mai vazuse niciodată. Se vedea că nu avea nici un fel de milă pentru Saya. Cu atît mai putin pentu Saikon.
-De ce ai facut asta? Strigă disperată blonda.
-Tu nu strigi la mine, clar? Raspunse Yuri strigînd şi ea. Sau vrei să păţeşti ca şi prietenul tau? Ia mai taci şi cară-te pînă nu mă razgîndesc!
Saya era înfricoşată. Puse repede mîna pe Saikon şi disparu cu el. Apoi Yuri se linişti şi se întoarse spre baietii ce pînă atunci se uitau la ea ca la un fel de super-erou. Cîtorva fata aceasta admirativă nu le disparu. Bruneta se apucă de rîs. Nu era acelaşi rîs malefic, ci unul cristalin, de înger.
-Să vă vedeti fetele! Spuse ea. Fac cît o mie de comori ascunse. Chiar nu înteleg ce am facut aşa de spectaculos.
-Pai, ştii, nimeni în afară de Ren nu l-a mai batut niciodată aşa pe Sai. E..un fenomen...spuse unul dintre baieti. Apropo, de ce...
Dar nu apucă să termine propozitia că brunetul întinse mîna în semn că îi cerea să se oprească. Baiatul ascultă fară să comenteze şi se aşeză. Ceilalti îl urmară. Ştiau că şeful lor urma să vorbească.
-Să înteleg că asta înseamnă că ni te alaturi, nu-i aşa? Spuse el.
-Pai stai să vedem...aş zice da dacă nu aş cunoaşte întreaga situatie, raspunse Yuri.
-La ce te referi, papuşă?
-Nu mi te mai adresa cu asemenea apelative!spusea ea tare şi clar. Să spunem doar că colegul tau, Leon mi-a sugerat deja o poveste ceea ce a fost întarit de ceea ce a spus colegul tau acum. Să spunem că eu, care sunt o Uchiha, ar trebui să vă pot ajuta într-o animită situatie numită pe la noi „rivalitate între găşti”. Ştiai că eu am capacitatea de a-l învinge pe Saikon, şi ştiai de asemenea că tu vei obtine gloria. De ce nu ţi-ar fi convenit? Apoi aveai nevoie de un motiv pentru a mă introduce şi pe mine în chestia asta, dintre care cel mai bun ar fi cel că eşti îndragostit de mine, deoarece am auzit că tu te pricepi cel mai bine la asta. Să zicem doar că nu ai fi putut rata asta, am dreptate?
-Eşti deşteaptă. Da tot ce ai spus era valabil dacă m-ai fi întrebat de asta ieri. Se poate ca peste noapte să-mi fi schimbat parerea, nu crezi?raspunse Ren.
-Nu, chiar nu cred nimic din ce ai spus. Nu sunt ca şi fetele pe care le-ai vrajit ca pe urmă să le paraseşti. Capul meu e încă pe umeri şi din nefericire pentru tine, încă gîndesc ce trebuie.

Stiu ca e scurt, dar e la obiect.
Hai ca nu mai ii asa suspans so enjoy it ca vin cu nextu maine[post unit]Cap. 6 - Viata de gaşcă

Ajunsă acasă, Yuri trînti uşa şi se îndreptă spre bucatarie. Acasă nu trebuia să fie nimeni. Sano era la antrenamente, la fel şi Mikoto iar ai ei erau la o întîlnire importantă. Casa goală, numai bună pentru nebuniile fetei, dar ea se abtinu. Se multumi doar să ia din frigider o cutie de înghetată de vanilie, preferata ei şi să o savureze în camera sa, ascultînd muzică. Nu se aştepta ca Sanosuke să vină aşa că nu apucă să strîngă dezastrul din camera sa.
-NightKid! Ia fă bine şi lasă Emo-iala asta şi treci şi fă curat că dacă nu te zic la mama că te-ai culcat cu Ren şi ştii că mama crede tot ce zic,spuse brunetul.
Baiatul fu foarte mirat să observe că sora sa nu se mişca de loc din pat, ba mai mult, parea că nu l-a auzit. Era foarte ciudat caci dacă era o persoană în lume de care să asculte Yuri, acesta era fratele sau. Era îngrijorat de situatia brunetei. Oprise deci muzica şi se aşeză pe pat lîngă ea.
-A mers prost întîlnirea, nu-i aşa?întrebă el.
-Dacă prin prost întelegi că Ren s-a folosit de mine pentru a-l omorî pe Saikon Fujisawa, pentru a obtine el toate laudele, da, a mers foarte prost! Spuse tare Yuri care nu mai putea să-şi controleze lacrimile şi izbucni în plîns.
-Să nu îmi zici că l-ai omorît pe Saikon!
-Nu. Dar era să o fac. Dacă nu mi-aş fi dat seama....Dar Saikon va fi bine.
-Atunci ce rost are să plîngi pentru idiotul ăla?Haide Yuri, mai sunt încă 5 miliarde de baieti cel putin care îşi doresc o prietenă ca tine şi care te vor iubi cu adevarat!spuse Sano
-Nu întelegi! Nu era faptul că îl iubesc şi că acum îmi lipseşte! Este doar că...adică eu...eu credeam că el este ca şi mine. E noncomformist şi rebel şi ştii cît de mult admir asta la un baiat atunci cînd el ştie care sunt limitele. M-a dezamagit total!
Sano nu trebui să se chinuie mult pentru a întelege spusele surioarei sale mai mici. Astfel păţise şi el în trecut cu actuala lui prietenă, Midori...

*FLASHBACK*
-De ce m-ai pus să fac asta, Mido? Ştiai că eu voi fi ţapul ispăşitor.
-Sanosuke-kun. Nu a fost aşa ! Eu te iubesc!
-Dacă m-ai fi iubit nu ai fi facut asta!
-Am greşit şi îmi pare rau. Te rog, mai dă-mi o şansă.
*END OF FLASHBACK*

-Dar, spuse Sano, ce ar fi dacă i-ai mai da o ultimă şansă. Dacă ştie ce a greşit şi ţine la tine macar ca la o prietenă, nu o va mai face din nou.
Yuri asculta cum fratele sau povestea întîmplarea urîtă pe care o avea cu Midori. Îi explică apoi ce trebuie facut iar ea asculta fiecare cuvînt.
„De mult nu am mai vorbit astfel cu fratele meu. Mă mir că a avut curajul să-mi spună asta. El e renumit pentu că ştie să-şi ascundă gîndurile. Şti dacă mă gîndesc mai bine are dreptate. Am înteles lectia dar aşa de mult îmi place să povestesc cu el încît această oră nu vreau să se termine”
Şi întradevar povestiră de toate şi se simtiră bine. Era minunat să îi împartăşeşti cuiva de încredere secretele tale, deoarece ştiai că el nu va spune mai departe nici dacă i-ai cere tu asta.


Baietii erau încă la adunare, deşi ceasul trecu de mult de ora 6. Nimeni nu scotea un cuvînt, dar parcă acea linişte mortuară parcă zicea totul. Un vînt uşor batea pe deasupra lor, parcă mîngîindu-i sufletul lui Ren. Brunetul era întins pe jos şi se uita în continuare înspre locul pe unde plecase Yuri. Parcă o vroia înapoi. Se simtea vinovat. Leon era şi el suparat şi nu vroia să vorbească dar parcă situatia îl îndemna să o spună:
-De ce nu ne-ai spus? Te gîndeşti că te-ai jucat cu noi ca si cu nişte marionete? Eu chiar am crezut că o vrei pe fată în gaşcă pentru ea şi nu pentru a te razbuna pe Sai. Ştim că ai motive să îl urăşti dar, tu chiar nu şti ce este iubirea? Te-ai jucat cu sentimentele fetei şi pentru asta nu te putem ierta! Fata aceea e un înger şi niciodată nu vei mai gasi o prietenă adevarată ca ea!
-Ştiu, e vina mea. Aş vrea să dau timpul înapoi, să nu mă mai gîndesc atîta la razbunare. Ai dreptate, e o minunăţie de fată iar acum nu mă voi mai putea bucura de glasul ei doar din vina prostiei. Nu mă va ierta niciodată!spuse Ren.
-Nimic nu e imposibil! Zise o voce pe care ei o cunoşteau foarte bine.
-Yuri?! Ce cauti aici?spuse Leon.
-M-am gîndit că voi, baieti, ati avea nevoie de cineva care să vă reamintească ce eu încă sunt prietena voastră, cu exceptia ta, Ren! Reluă fata.
Ren se uită la fată cu o neîntelegere pe chip. Fata atunci începu să rîdă şi îi întinse mîna şefului. El o acceptă cu placere şi se ridică repede. Bruneta se ridică putin pe vîrfuri şi îi şopti brunetului:
-Vezi că asta e ultima şansă! Dacă o dai în bară din nou, nu îmi pasă dacă te sinucizi, eu nu mă mai întorc la tine, priceput?
-Stai liniştită. Data viitoare o voi face mai discret, raspunse Ren.
Aşadar Yuri acceptă să intre în gaşcă. Continuă partea distractiei pînă la ora 8 cand toti trebuiau să fie acasă.
Pe la 7 jumatate se auzi un zgomot ciudat de după colţ. Toti erau în gardă cînd aparu....

*end* :D

Nextu maine...azi nu am chef de povesti