The life of an Uchiha

[angeliqueVampire]

Cap. 2-Ceata...

Intră încet în clasă unde îi gasi pe toti noii ei colegi sţînd pe banci şi croindu-şi drum spre colegul a carei bancă era cea din mijloc. Se apropia şi ea de acel loc şi observă pe bancă un baiat destul de simpatic Era brunet, înalt, cu ochi albaştrii şi foarte serios. Ajungea o singură privire ca să dea pe spate toate colegele şi un zîmbet pentru a îndulci profesorii. Lîngă el era un baiat mai aerian, blond care le zîmbea tuturor şi se parea că îl cunoştea pe brunet. Yuri îşi croi drum printre colegii noi şi se uită o dată la brunetul care de altfel se uita la ea. Privirile lor se întîlniră şi bruneta se retrase roşind. Brunetul avea ceva ce o facea să tremure. Dar ce?
-Hey! Tu, cea de la geam! Îi spuse brunetul lui Yuri. Cum te cheamă?
-Yuri. Uchiha Yuri, spuse fata uitîndu-se dur la brunet.
Din trei mişcari baiatul ajunse în spatele ei şi o prinse de mînă spunîndu-i încet:
-Eşti foarte atragatoare pentu o Uchiha, Yuri.
-Cine te crezi să-mi spui asemenea lucruri care ne înjosesc clanul?Nu ai prea multă educatie şi în cazul ăsta nu vreau să am de-a face cu tine...ăă.....
-Ren. Kyura Ren,spuse brunetul întinzînd mîna şi zîmbind.
Era cu adevarat frumos şi şmecheria parcă îi dadea un aer mai special. Pentu Yuri însă nu era deloc greu să ascundă sentimentele. Aşa că dadu mîna baiatului de-o parte aşezîndu-se în ultima bancă de la geam.
„E draguţ. Şi are acel ceva care mă face să mor!E exact ca Sano...”
Gîndurile ei fuseră întrerupte de o fată se opri în fata ei şi spuse:
-Bună. Eu sunt Karin. Pot să stau aici lîngă tine?
-A, sigur, spuse Yuri nepasatoare. Apropo, eu sunt Yuri.
Conversatia celor două colege fuse întreruptă de zgomotul facut de catalogul trîntit în dezgust pe masa profesorului. Fetele ridicară privirea şi fură uimite să vadă în fata lor pe nimeni altul decît al şaselea hokage, Naruto Uzumaki. El li se prezentă tinerelor sperante ale satului şi se parea că singurul dezinteresat era Ren care se uita spre nicaieri. Lordul Hokage fu bucuros să afle că această clasă era una de ninja cu nume mari gen : Akimici, Aburame, Hyuuga sau...Uchiha.
-Sasuke...Sakura...spuse încet Naruto la auzul ultimului nume rostit de supraveghetor.
Yuri privea rece în continuare. Ştia drama familiei Uzumaki şi de altfel, drama propriei poveşti. Nu cuteza să spună o vorbă în fata celui care îi distruse tatal. Dar se parea că Ren nu era aşa timid.
-Numai vorbe! Putem trece la ceva mai interesant? Mă cam fură somnul iar domnişoarele de faţă nu ar vrea să piardă un baiat ca mine. Dacă nu mă credeti întrebati-o pe Yuri! Spuse acesta zîmbind şi aratînd spre colega sa.
Bruneta şi tot ceilalti ramaseră mască la spusele colegului lor. Să îi comenteze lui Hogake...era o adevatată impertinenţă!
-Da copile, mă gîndesc că fetele nu mai pot după un pierde-vară ca tine! Da mai lasă-le şi tu să respire şi fi atent că ai pauzele în care te poti giuguli cu ele!raspunse serios Naruto. Copiii....cine îi întelege?!
-Pai nu ştiu cum să vă spun dar noi suntem viitorul acestui sat şi ar trebui să ne învăţati după statutul tuturora, nu după clanurile alea idioate din care facem parte! Spuse nervos Ren.
-Copile, ai grijă ce vorbeşti!raspunse Naruto.
-Hey! Colegul nostru are dreptate şi cred că nu ar trebui să vă jucati cu focul caci vă puteti arde. Sincer, aş vrea să spun că a fost o placere să îl cunosc pe cel care ne conduce cu atîta curaj, dar nu îmi face placere să mint!interveni în discutie Yuri.
Toată clasa se uita la ea iar fata nu parea să reactioneze. Pînă şi Ren se uita uimit. Nu se aştepta la o astfel de reactie din partea brunetei, în special deoarece facea parte dintr-un clan renumit. Naruto însă spumega de furie şi îi întrebă pe cei doi copii:
-Cum vă cheamă?
-Kyura Ren şi Uchiha Yuri, spuse Ren accentuînd numele de familie al brunetei.
-Afară!
Cei doi nu se opuseră şi ieşiră afară pe uşa din lemn sculptat. Pe holuri era frig, iar Yuri era îmbracată doar într-un tricou larg. Baiatul observă şi îi întinse bluza sa.
-Ţine! Mie nu mi-e frig!spuse brunetul cu un zîmbet.
-Multumesc.
-A, şi mersi că m-ai aparat acolo. Ştiu că am exagerat putin...
-E ok. Am facut asta deoarece şi eu simteam putină adoratie pentu noi, cei din clanurile mari ale satului. Nu zic, e ok, dar ce e prea mult strică.
-Ar trebui să-mi cer scuhe. Eu..ştii de cînd eram mic, faceam şi eu parte din faimosul clan Fucsya care s-a format din familiile Kyura şi Fuxion. Dar la 3 ani după ce m-am nascut, clanul a fost distrus de clanurile mai importante, conduşi de Hokage deoarece eram considerati tradatori. De atunci nu mi-au placut mariile familii. Îmi pare rau pentu tot ce am facut, Yuri-chan.
Yuri era mirată. Povestea baiatului era tristă deoarece ea ştia cu era să-ţi vezi pe cineva drag mort în fata ta, ce să mai vorbim de toată familia. Ştia că lui Ren îi era foarte greu şi cu toate astea încerca din rasputeri să-şi ascundă tristetea. Şi reuşea. Pentru ea, era cel mai curajos baiat pentu că ştia să rîdă cînd sufletul lui plîngea..
-Eu...nu trebuie să-ţi ceri scuze, Ren. Înteleg tot ce ai facut ţi chiar nu îmi vine să cred ce ţi ş-a întîmplat.
Brunetul zîmbea. Poate vazuse roşeala din obrajii ei. Era evident, altă fată a cazut în capcana baiatului care se pregatea să facă chestii mai serioase, dar cînd se apropie de Yuri...
*end*

For denisa : Merci mult pentu post. Intr-adevar e ficul meu cel dintai, care l-am facut acum 4 ani si am uitat de el....baka me... cat despre Yuri si ai ei... hey, saku si sasu s-au muncit nu gluma sa faca atatia kinderi...say "thanks" la barza mai fratilor!!!
P.S. e cu o pagina de Word mai lung....