06-10-2008, 04:40 AM
Hi minna ^^ Well, stiu ca nu sunt la fel de buna ca Lye dar o sa ma straduiesc sa ajung la nivelul ei ^^ Hope you guys enjoy ^__^
O noapte "furtunoasa"
Ohno se temea foatre mult de furtuni, inca de mic il speriau. Tunetele si fulgerele ce provocau un zgomot asurzitor, alarmele masinilor ce se declansau din senin, zgomotul crengilor ce se loveau de geam in urma adierii puternice a vantului... Toate astea il faceau sa tremure din cap pana-n picioare si ii era imposibil sa adoarma. Varul lui statuse ceva timp in baie dar apoi Ohno auzise usa dormitorului sau inchizandu-se asa ca presupuse ca nu mai avea nevoie de el si se refugiase in camera lui. Statea in pat, invelit cu cearceaful si se uita pe pereti. Uneori anumite umbre il speriau, in mintea lui asemanandu-se cu monstri sau spirite al caror unic scop era sa-l devoreze pe el de viu. Nu prea avea prieteni pentru ca toata lumea il credea doar un mic tocilar fricos. Lucrul asta il enerva dar desi incerca sa se schimbe nu reusea. Iar varul lui nu-l ajuta deloc in privinta asta.
Se dadu jos din pat si aprinse lumina, luand o carte dintr-un sertar. Se gandea ca cititul l-ar putea ajuta sa treaca peste acea noapte si sa uite putin de zgomotele si umbrele ce il speriau. Atunci cand citea se simtea cel mai bine, se pierdea in lumea minunata pe care scriitori o descriau atat de bine si de frumos. Invatase cate ceva de la fiecare personaj despre care citise si deseori se gasea cate unul care sa-l faca sa-si doreasca sa fie ca el. In acea noapte citea o poveste despre un baiat ce descoperise ca avea puteri magice si nu stia cum sa le explice tuturor despre asta. Ohno citea fascinat povestea, rupandu-se de realitate si intrand cu totul in acea lume de vis, creata printre randuri si pagini, in care lui ii placea atat de mult sa stea. Era atat de absorbit incat nu mai auzea furtuna si nimic altceva, isi imagina doar ca el era tanarul din carte si ca putea face lucrurile pe care acesta le facea.
Dar, la un moment dat, cineva ii smulse puternic cartea din mana, facandu-l sa tresara speriat. Isi ridica incet capul si il vazu pe Ryonmaru stand in fata lui si privind cartea ciudat.
-Tu chiar nu ai ce face, nu-i asa? ii spuse acesta. N-ar mai trebui sa citesti atat, o sa-ti distrugi toti neuronii cu literele astea mici si enervante.
-Pe mine ma calmeaza... spuse el usor, lasandu-si capul in jos din nou.
Trebuia sa recunoasca faptul ca varul lui nu era tocmai genul care sa aprecieze ceva, cu atat mai putin o carte. Ar fi vrut sa-i explice cat de frumos si magic poate fi cititul dar isi dadea seama ca ar fi putut vorbi la fel de bine despre asta cu un perte si probabil acesta l-ar fi ascultat mai mult decat Ryonmaru.
-De ce te-ai inchis aici asa repede? il intreba acesta, privindu-l inca.
-Imi pare rau... Am vazut ca te-ai dus in camera ta si am crezut ca nu mai ai nevoie de mine... incerca Ohno sa explice.
-Ai crezut prost, raspunse varul lui, aruncand cartea pe podea.
-Hei, ai grija, e de la bibloteca! spuse Ohno repede si tare.
Putin cam prea tare probabil pentru ca primi o palma puternica peste obrazul stang din partea varului sau. Acesta il prinse apoi de guler si il ridica pentru a se uita in ochii lui, cu o privire mai adanca si mai rece decat o gaura facuta intr-un lac inghetat.
-Ai grija la cine te rastesti, piticule, ii spuse. Nu cred ca vrei sa ma enervezi, nu-i asa?
-Nu domnule... Imi pare rau...
Ryonmaru ii dadu drumul, iar Ohno ramase impietrit, temandu-se si sa se miste. Varul lui se aseza langa el pe pat, facandu-l sa se dea in spate si sa-si ridice picioarele la piept, prinzandu-le cu bratele.
-Hai sa vorbim putin, ii spuse brusc.
-Despre ce? intreba Ohno incet.
-Despre tine.
Brunetul isi ridica repede capul si il privii uimit pe varul lui. Acesta nu isi dorise niciodata sa afle ceva despre el, iar Ohno se gandea ca motivul pentru acest lucru era faptul ca, cel mai probabil, nu il interesa deloc viata lui.
-Ai vreo iubita?Sau cel putin, ai avut vreodata una? il intreba.
-Nu... raspunse Ohno stanjenit, neintelegand de ce varul lui intreba asemenea lucruri.
-Sa inteleg ca esti inca virgin?
Baiatul simtea cum obrajii lui incep sa se inroseasca si si-ar fi dorit sa dispara in momentul ala. Ce erau aceste intrebari? Nu intelegea deloc si ar fi vrut sa stie de ce varul lui se purta brusc atat de ciudat. Nu vroia insa sa il supere asa ca se grabi sa raspunda.
-Da...sunt... spuse el.
-Asta e foarte trist. Eu la varsta ta rupeam toate catedrele. Ar trebui sa iti gasesti o viata, piticule, spuse Ryonmaru, privindu-l zambind rece.
-Nu esti cel mai potrivit sa-mi dai sfaturi, nu crezi? Desi ai avute multe iubite toate te-au parasit pentru ca te porti ca un animal cu ele, nu-i asa? spuse Ohno fara sa-si dea seama de prostia pe care o facea.
Varul lui il privea uimit, surprins probabil de indrazneala pustiului din fata lui. Acesta nu mai indraznise niciodata pana atunci sa ii dea o replica, de obicei se temea si sa-i raspunda la intrebari, iar vorbele lui din acel moment reusisera sa-l lase fara grai pentru cateva secunde. Dar apoi ii zambi din nou, mai crud decat o facuse vreodata pana atunci.
-Ia te uita, pustiul prinde tupeu, spuse el, dupa care il prinse de incheieturi si se urca peste el privindu-l adanc in ochi. Cu cine naiba crezi tu ca vorbesti?
-Imi..imi pare rau, domnule, nu am vrut sa spun asta, zise Ohno repede.
-Nu ai vrut dar ai spus-o. Stii, chiar daca m-au parasit toate recunosc si in ziua de azi ca sunt cel mai bun la pat din Japonia.
Ohno nu stia ce sa zica, privea in gol speriat, cu inima tremurandu-i ca a unui iepuras incoltit de o vulpe. Dar atunci, buzele varului sau se unira de ale lui, acesta sarutandu-l dur si pasional in acelasi timp. Limba lui Ryonmaru parca innota in gura varului sau, lasandu-l fara aer si facandu-l sa se simta tot mai agitat si speriat. Il musca apoi tare de buza, pana cand sangele cald incepu sa-i curga lui Ohno pe obraz.
-Vrei sa confirmi daca cele spuse de ele sunt adevarate? ii sopti Ryo in ureche.
Ohno simtea ca inima lui batea acum mai tare decat o toba, iar respiratia ii devenea tot mai grea. Oare varul lui chiar ar fi putut face asa ceva? Nu putea sa creada asta, nu vroia sa creada asta. Dar cand Ryonmaru ii rupse tricoul in cateva secunde, Ohno incepu sa creada ca totul era adevarat si incerca sa fuga de langa el. Doar ca varul lui il tinea foarte strans si nu reusi sa scape. Incepu sa-i sarute incet gatul si pieptul, facand un fior ciudat sa ii treaca prin tot corpul. "Ce face? Ce naiba face? Cum sa-l opresc?" isi tot spunea Ohno in gand in timp ce varul lui il musca usor de ureche.
Dar, chiar atunci, telefonul ce se afla in sufragerie suna, facandu-l pe Ryonmaru sa se opreasca. Acesta se dadu jos de pe varul sau si iesi din camera, ducandu-se sa raspunda. Adolescentul ramase pe pat, gafaind usor si avand privirea fixata pe tavan. Ceea ce varul lui facuse il speriase mai mult decat toate loviturile care le incasase de la el pana atunci. Nu vroia sa se repete, nu vroia sa ajunga o jucarie in mainile lui. Ii ajungea faptul ca era deja un servitor pentru el. Se dadu jos din pat si isi schimba tricoul, apoi se aseza la loc, gandindu-se. Un zgomot puternic se auzi de afara iar Ohno tipa tare sarind din pat speriat. Atunci il vazu pe varul lui in usa, privindu-l.
-Era un prieten, vrea sa ne intalnim maine cu el si iubitul lui, il anunta.
-Iubit?! intreba Ohno uimit.
-Da. Vreo problema?
-Nu, sigur ca nu...
-Maine la 1 ne intalnim cu el. Ai face bine sa te porti frumos. S-a inteles?
-Da, domnule...
-Bun. Si mai bine ai venii la mine in camera sa dormi in noaptea asta. Se pare ca te sperie destul de mult aceasta ploicica.
-Nu, sunt bine, spuse Ohno.
Ryonmaru ridica din spranceana iar apoi, un fulger lovi puternic pamantul, urmat de un tunet care facu geamurile sa se zguduie iar Ohno tresari, tragandu-si cearceaful mai mult peste el si privind infricosat fereastra.
-Daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca vin, spuse el.
-Asa ma gandeam si eu. Haide, spuse varul lui, iesind pe usa.
Ohno se ridica din pat si il urma. I se parea uimitor cum Ryonmaru vorbise de parca nimic nu s-ar fi intamplat cu cateva minute in urma. Ii era teama sa doarma langa el dupa toate astea, dar furtuna il speria mai mult asa ca nu comenta foarte mult. Varul lui nu parea sa isi doreasca sa continue ce incepuse, era ca si cum ar fi uitat totul intr-o secunda iar Ohno nu avea sa-i aduca aminte in nici un caz. Se gandea intrigat la cuplul pe care avea sa-l cunoasca a doua zi.
Cam atat momentan, iti predau stafeta sis si asteptam amandoua parerile voastre ^__^ ja ne minna and kiss u all ^^
O noapte "furtunoasa"
Ohno se temea foatre mult de furtuni, inca de mic il speriau. Tunetele si fulgerele ce provocau un zgomot asurzitor, alarmele masinilor ce se declansau din senin, zgomotul crengilor ce se loveau de geam in urma adierii puternice a vantului... Toate astea il faceau sa tremure din cap pana-n picioare si ii era imposibil sa adoarma. Varul lui statuse ceva timp in baie dar apoi Ohno auzise usa dormitorului sau inchizandu-se asa ca presupuse ca nu mai avea nevoie de el si se refugiase in camera lui. Statea in pat, invelit cu cearceaful si se uita pe pereti. Uneori anumite umbre il speriau, in mintea lui asemanandu-se cu monstri sau spirite al caror unic scop era sa-l devoreze pe el de viu. Nu prea avea prieteni pentru ca toata lumea il credea doar un mic tocilar fricos. Lucrul asta il enerva dar desi incerca sa se schimbe nu reusea. Iar varul lui nu-l ajuta deloc in privinta asta.
Se dadu jos din pat si aprinse lumina, luand o carte dintr-un sertar. Se gandea ca cititul l-ar putea ajuta sa treaca peste acea noapte si sa uite putin de zgomotele si umbrele ce il speriau. Atunci cand citea se simtea cel mai bine, se pierdea in lumea minunata pe care scriitori o descriau atat de bine si de frumos. Invatase cate ceva de la fiecare personaj despre care citise si deseori se gasea cate unul care sa-l faca sa-si doreasca sa fie ca el. In acea noapte citea o poveste despre un baiat ce descoperise ca avea puteri magice si nu stia cum sa le explice tuturor despre asta. Ohno citea fascinat povestea, rupandu-se de realitate si intrand cu totul in acea lume de vis, creata printre randuri si pagini, in care lui ii placea atat de mult sa stea. Era atat de absorbit incat nu mai auzea furtuna si nimic altceva, isi imagina doar ca el era tanarul din carte si ca putea face lucrurile pe care acesta le facea.
Dar, la un moment dat, cineva ii smulse puternic cartea din mana, facandu-l sa tresara speriat. Isi ridica incet capul si il vazu pe Ryonmaru stand in fata lui si privind cartea ciudat.
-Tu chiar nu ai ce face, nu-i asa? ii spuse acesta. N-ar mai trebui sa citesti atat, o sa-ti distrugi toti neuronii cu literele astea mici si enervante.
-Pe mine ma calmeaza... spuse el usor, lasandu-si capul in jos din nou.
Trebuia sa recunoasca faptul ca varul lui nu era tocmai genul care sa aprecieze ceva, cu atat mai putin o carte. Ar fi vrut sa-i explice cat de frumos si magic poate fi cititul dar isi dadea seama ca ar fi putut vorbi la fel de bine despre asta cu un perte si probabil acesta l-ar fi ascultat mai mult decat Ryonmaru.
-De ce te-ai inchis aici asa repede? il intreba acesta, privindu-l inca.
-Imi pare rau... Am vazut ca te-ai dus in camera ta si am crezut ca nu mai ai nevoie de mine... incerca Ohno sa explice.
-Ai crezut prost, raspunse varul lui, aruncand cartea pe podea.
-Hei, ai grija, e de la bibloteca! spuse Ohno repede si tare.
Putin cam prea tare probabil pentru ca primi o palma puternica peste obrazul stang din partea varului sau. Acesta il prinse apoi de guler si il ridica pentru a se uita in ochii lui, cu o privire mai adanca si mai rece decat o gaura facuta intr-un lac inghetat.
-Ai grija la cine te rastesti, piticule, ii spuse. Nu cred ca vrei sa ma enervezi, nu-i asa?
-Nu domnule... Imi pare rau...
Ryonmaru ii dadu drumul, iar Ohno ramase impietrit, temandu-se si sa se miste. Varul lui se aseza langa el pe pat, facandu-l sa se dea in spate si sa-si ridice picioarele la piept, prinzandu-le cu bratele.
-Hai sa vorbim putin, ii spuse brusc.
-Despre ce? intreba Ohno incet.
-Despre tine.
Brunetul isi ridica repede capul si il privii uimit pe varul lui. Acesta nu isi dorise niciodata sa afle ceva despre el, iar Ohno se gandea ca motivul pentru acest lucru era faptul ca, cel mai probabil, nu il interesa deloc viata lui.
-Ai vreo iubita?Sau cel putin, ai avut vreodata una? il intreba.
-Nu... raspunse Ohno stanjenit, neintelegand de ce varul lui intreba asemenea lucruri.
-Sa inteleg ca esti inca virgin?
Baiatul simtea cum obrajii lui incep sa se inroseasca si si-ar fi dorit sa dispara in momentul ala. Ce erau aceste intrebari? Nu intelegea deloc si ar fi vrut sa stie de ce varul lui se purta brusc atat de ciudat. Nu vroia insa sa il supere asa ca se grabi sa raspunda.
-Da...sunt... spuse el.
-Asta e foarte trist. Eu la varsta ta rupeam toate catedrele. Ar trebui sa iti gasesti o viata, piticule, spuse Ryonmaru, privindu-l zambind rece.
-Nu esti cel mai potrivit sa-mi dai sfaturi, nu crezi? Desi ai avute multe iubite toate te-au parasit pentru ca te porti ca un animal cu ele, nu-i asa? spuse Ohno fara sa-si dea seama de prostia pe care o facea.
Varul lui il privea uimit, surprins probabil de indrazneala pustiului din fata lui. Acesta nu mai indraznise niciodata pana atunci sa ii dea o replica, de obicei se temea si sa-i raspunda la intrebari, iar vorbele lui din acel moment reusisera sa-l lase fara grai pentru cateva secunde. Dar apoi ii zambi din nou, mai crud decat o facuse vreodata pana atunci.
-Ia te uita, pustiul prinde tupeu, spuse el, dupa care il prinse de incheieturi si se urca peste el privindu-l adanc in ochi. Cu cine naiba crezi tu ca vorbesti?
-Imi..imi pare rau, domnule, nu am vrut sa spun asta, zise Ohno repede.
-Nu ai vrut dar ai spus-o. Stii, chiar daca m-au parasit toate recunosc si in ziua de azi ca sunt cel mai bun la pat din Japonia.
Ohno nu stia ce sa zica, privea in gol speriat, cu inima tremurandu-i ca a unui iepuras incoltit de o vulpe. Dar atunci, buzele varului sau se unira de ale lui, acesta sarutandu-l dur si pasional in acelasi timp. Limba lui Ryonmaru parca innota in gura varului sau, lasandu-l fara aer si facandu-l sa se simta tot mai agitat si speriat. Il musca apoi tare de buza, pana cand sangele cald incepu sa-i curga lui Ohno pe obraz.
-Vrei sa confirmi daca cele spuse de ele sunt adevarate? ii sopti Ryo in ureche.
Ohno simtea ca inima lui batea acum mai tare decat o toba, iar respiratia ii devenea tot mai grea. Oare varul lui chiar ar fi putut face asa ceva? Nu putea sa creada asta, nu vroia sa creada asta. Dar cand Ryonmaru ii rupse tricoul in cateva secunde, Ohno incepu sa creada ca totul era adevarat si incerca sa fuga de langa el. Doar ca varul lui il tinea foarte strans si nu reusi sa scape. Incepu sa-i sarute incet gatul si pieptul, facand un fior ciudat sa ii treaca prin tot corpul. "Ce face? Ce naiba face? Cum sa-l opresc?" isi tot spunea Ohno in gand in timp ce varul lui il musca usor de ureche.
Dar, chiar atunci, telefonul ce se afla in sufragerie suna, facandu-l pe Ryonmaru sa se opreasca. Acesta se dadu jos de pe varul sau si iesi din camera, ducandu-se sa raspunda. Adolescentul ramase pe pat, gafaind usor si avand privirea fixata pe tavan. Ceea ce varul lui facuse il speriase mai mult decat toate loviturile care le incasase de la el pana atunci. Nu vroia sa se repete, nu vroia sa ajunga o jucarie in mainile lui. Ii ajungea faptul ca era deja un servitor pentru el. Se dadu jos din pat si isi schimba tricoul, apoi se aseza la loc, gandindu-se. Un zgomot puternic se auzi de afara iar Ohno tipa tare sarind din pat speriat. Atunci il vazu pe varul lui in usa, privindu-l.
-Era un prieten, vrea sa ne intalnim maine cu el si iubitul lui, il anunta.
-Iubit?! intreba Ohno uimit.
-Da. Vreo problema?
-Nu, sigur ca nu...
-Maine la 1 ne intalnim cu el. Ai face bine sa te porti frumos. S-a inteles?
-Da, domnule...
-Bun. Si mai bine ai venii la mine in camera sa dormi in noaptea asta. Se pare ca te sperie destul de mult aceasta ploicica.
-Nu, sunt bine, spuse Ohno.
Ryonmaru ridica din spranceana iar apoi, un fulger lovi puternic pamantul, urmat de un tunet care facu geamurile sa se zguduie iar Ohno tresari, tragandu-si cearceaful mai mult peste el si privind infricosat fereastra.
-Daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca vin, spuse el.
-Asa ma gandeam si eu. Haide, spuse varul lui, iesind pe usa.
Ohno se ridica din pat si il urma. I se parea uimitor cum Ryonmaru vorbise de parca nimic nu s-ar fi intamplat cu cateva minute in urma. Ii era teama sa doarma langa el dupa toate astea, dar furtuna il speria mai mult asa ca nu comenta foarte mult. Varul lui nu parea sa isi doreasca sa continue ce incepuse, era ca si cum ar fi uitat totul intr-o secunda iar Ohno nu avea sa-i aduca aminte in nici un caz. Se gandea intrigat la cuplul pe care avea sa-l cunoasca a doua zi.
Cam atat momentan, iti predau stafeta sis si asteptam amandoua parerile voastre ^__^ ja ne minna and kiss u all ^^