Dacă vorbesc, nu e bine. Dacă tac, iar nu e bine. Tacerea nu înseamnă ignoranţă. Înseamnă să-ţi pui lacat la gură şi frâu la cuvinte. Să nu spui ceva ce nu mai poti lua înapoi, ceva ce nu mai poti repara mai târziu.
E vorba doar despre drept. Dreptul de a alege cu cine să vorbeşti şi cu cine să fii tacut. Dreptul de a-ţi fi ţie bine şi celor din jurul tau. De ce să vorbeşti dacă ştii că eşti coleric şi nu te poti abtine? De ce să vorbeşti dacă ştii că e posibil să scrii ceva sub momentul impulsului, al nervilor şi pe urmă să nu mai poti repara?
Nu pot spune că dacă faci ceva greşit, imediat în secunda doi aş începe să te ignor sau altceva de genul. Poti spune doar că îmi rezerv dreptul de a fi putin mai precaută şi mai liniştită. Ca un animal pus în ţarcul sau, care e liniştit acolo în patrăţica sa şi poate asculta de stapânul lui atunci când ştie cum să se poarte cu el.
În ceea ce priveşte o întoarcere pe unstop… Ar trebui să lupt foarte tare pentru respect şi reconsideratie. Şi eu am obosit să lupt. Nici nu sunt în masură să am pretentii sau ceva. Să mă dau "mare şi tare" ori mai ştiu eu ce altceva.
Am obosit să lupt, am obosit să argumentez, să mă cert sau să mai spun ceva în plus ori în minus. Sunt ciudata, da recunosc, mi-o asum, însă nu pot să mă schimb. Aşa sunt construită.
Viata nu a fost deloc uşoară pentru mine. Nu am avut parte de copilarie sau prieteni adevarati. Am primit numai şuturi şi mult prea putine îmbrăţişări, compasiune sau întelegere.
Eu ştiu acum un lucru: aş spune clar de la început ce pretentii am, la ce mă aştept, ce vreau şi ce nu. Şi acum, fă un exercitiu mintal: chiar ai vrea un astfel de om pe forum?
E vorba doar despre drept. Dreptul de a alege cu cine să vorbeşti şi cu cine să fii tacut. Dreptul de a-ţi fi ţie bine şi celor din jurul tau. De ce să vorbeşti dacă ştii că eşti coleric şi nu te poti abtine? De ce să vorbeşti dacă ştii că e posibil să scrii ceva sub momentul impulsului, al nervilor şi pe urmă să nu mai poti repara?
Nu pot spune că dacă faci ceva greşit, imediat în secunda doi aş începe să te ignor sau altceva de genul. Poti spune doar că îmi rezerv dreptul de a fi putin mai precaută şi mai liniştită. Ca un animal pus în ţarcul sau, care e liniştit acolo în patrăţica sa şi poate asculta de stapânul lui atunci când ştie cum să se poarte cu el.
În ceea ce priveşte o întoarcere pe unstop… Ar trebui să lupt foarte tare pentru respect şi reconsideratie. Şi eu am obosit să lupt. Nici nu sunt în masură să am pretentii sau ceva. Să mă dau "mare şi tare" ori mai ştiu eu ce altceva.
Am obosit să lupt, am obosit să argumentez, să mă cert sau să mai spun ceva în plus ori în minus. Sunt ciudata, da recunosc, mi-o asum, însă nu pot să mă schimb. Aşa sunt construită.
Viata nu a fost deloc uşoară pentru mine. Nu am avut parte de copilarie sau prieteni adevarati. Am primit numai şuturi şi mult prea putine îmbrăţişări, compasiune sau întelegere.
Eu ştiu acum un lucru: aş spune clar de la început ce pretentii am, la ce mă aştept, ce vreau şi ce nu. Şi acum, fă un exercitiu mintal: chiar ai vrea un astfel de om pe forum?