Flori pentru Algernon

[Florentina]

Ugh de ce nu a raspuns nimeni in acest topic? Se intampla sa fi citit cartea asta chiar luna trecuta, dupa o lunga perioada in care auzeam lucruri dragute si tot nu ma apropiam de ea. Regret ca nu am citit-o mai devreme.
Citatul asta este la inceputul cartii si o descrie perfect.
Cartea se axeaza pe latura psihologica si are un puternic impact emotional. Eu am plans cam mereu cand am citit.
Faptul ca Charlie avea un IQ scazut cumva il proteja de rautatea oamenilor, de felul in care se comportau cu el si cum il judecau. Sunt unele situatii in care e mai bine sa fii ignorant. Partea dureroasa a venit atunci cand a devenit inteligent si a inceput sa isi aminteasca si sa inteleaga prin ce trecuse... toata viata pana la urma, pentru ca nu cred ca a avut parte de lucruri dragute vreodata. Imi amintesc ca profesoara lui ii spusese sa nu judece oamenii dupa ce isi va aminti trecutul lui, sau ceva asemanator, dar mi se pare imposibil sa poti sa treci peste rautatea gratuita a altora.
Si relatia lui Charlie cu Algernon mi s-a parut frumoasa. Recunostinta pentru orice ajutor primit, chiar daca e de la un soarece, chiar e de admirat.
Nici nu stiu ce as putea sa mai zic Mi-a placut, m-a intristat foarte tare si as incerca si alte carti scrise de la Daniel Keyes.

Oh... prima reactie cand m-am apucat sa o citesc si am vazut greselile gramaticale: Pfff, ia uite, ma, acum si astia de la Young Art dau rateuri, am mai si platit pret intreg din Carturesti...
 dureaza putin sa iti dai seama ca a fost scrisa asa intentionat.