[Naruto] Spui Prea Repede "Te Iubesc"

[Yune_chan]

Back with the main story! ^.^

III. Prima Atingere (Deidara POV)
-Itachi, ingerul meu...
Stam imbratisati si goi in patul meu, iar eu nu mai pot de bucurie. Simt cum imi ard obrajii de la ce zambet larg am privindu-l pe iubitul meu dormind neintors, cu gurita putin deschisa. Are mana ferm asezata pe spatele meu, deci am adormit aparent sub mangaierile lui ce sunt ca un drog. Incep sa-l mangai pe cap ca pe un pisoias, simtind ca ma trage mai aproape de el si ca ma strange mai tare.
Vreau sa ma apropii de el, sa-i sarut buzele, fruntea, pleoapele, nasul,... dar in loc sarut bumbac.

Ceasul arata ora sase si un sfert. Eu nu ma trezesc cu una, cu doua, deobicei, dar astazi nu stiu ce-i cu mine si sar din pat de parc-as fi stat pe o plita. Ma trezesc ca ma-mpiedic de un cablu si incep sa injur toata familia de toate gradele a celui care a inventat cablurile.
Pregatindu-ma, cum-necum, zbor pe usa de-o fac si pe mama sa se inchine, zicandu-si ca nu si-a mai vazut copilul atat de energic in viata ei. Ajung la scoala si, intrand in clasa, ma instalez langa natangul ala de Tobi si in spatele lui Sasori si gagica-sa, unde mi-e locul.
- Neata, DeiDei!
Ew, prea mult entuziasm in vocea lui! Ca de obicei, la ce altceva ar trebui sa ma astept de la el? Ii returnez salutul cu o politete putin fortata, zambind cu un zambet care nu era al meu. Insa un zambet adevarat, pe care nici nu stiam ca-l port pe fata pana nu m-a atentionat Sasori - "ce ranjesti ca idiotul?" - mi se-asterne deindata ce-l vad pe Itachi. Increzutul e mai frumos ca niciodata azi!
Cu parul lung strans in coada lui caracteristica, are acum pe nas niste ochelari cu rama patrata. Arata un pic ca o bunicuta, cum si-i ajusteaza si cum se mai uita la gulerul camasii, peste care are un pulover negru, dar e atat de dragut incat gem putin. Sta la locul lui, langa Samemaru, unul care arata ca si Kisame si-as putea sa jur ca sunt rude. Cel de langa el vorbeste cu cei doi baieti din spatele lor, iar Uchiha citeste cu interes dintr-o carte.

- E de la Itachi, nu? ma intreaba Tobi, facandu-ma sa vreau sa-i ard un pumn in cap.
Scrasnesc printre dinti o injuratura la adresa mamei lui, ca m-a enervat si m-a stanjenit putin. Sasori rade si se intoarce sa-si vada de desenul lui, in timp ce gagica-sa il tine de vorba. Ea era Fuu, si-aveam impresia ca-i sunt antipatic pana nu de mult, dar tot cred ca se forteaza sa fie draguta cu mine de dragul lui Sasori.
- Ce faci, Deidara? ma trezesc intrebat, privesc putin in ochii ei de ambra, apoi ii spun senin ca fac bine - de fapt inca eram nervos pe Tobi.
Fata Verde - cum ii spuneam cu Sasori pentru ca avea parul verde-menta - se intoarce catre dragul ei, ii ciufuleste parul de foc, il imbratiseaza cu drag, lasandu-i apoi un pupic pe ureche. Mijesc ochii, sarindu-mi imediat gandul la cum ar fi daca i-as face si eu asa lui Itachi. Tac si inghit in sec, stiind ca nu s-ar intampla asta niciodata. Ma sperii putin si simt cum mi se formeaza o lacrima in ochi. Tresar si imediat totul este bine din nou. Pot sa jur ca astazi voi face eu primul pas, ma voi duce la el si vom vorbi, ca avem despre ce. Itachi e partenerul perfect de conversatie, ne intelegem de minune mereu, dar parca as pali in fata baietilor lui, mult mai... baietosi decat mine. Si e si rivalitatea aia nevorbita dintre noi, in detaliile careia n-as mai vrea sa intru.
Mereu am avut senzatia ca sunt in competitie cu el, aerele lui de superioritate ma enerveaza de cand l-am cunoscut, si mi-am zis "ce, ba, nu pot sa fac si eu ce faci tu?". Dar antiteza dintre noi e puternica, si daca el este logic, rece si calculat, eu sunt un artist cu capul in nori si asa ar trebui sa fie in continuare. Mereu am avut crezul asta, ca opusele se atrag. In anturajul meu, am un exemplu perfect: Fuu si Sasori. Ea este crestina convinsa, biserica in fiecare joi, sambata si duminica, post, rugaciune pentru orice situatie, iar el e ateu. Ea e vulcanica, vorbareata si logica, el fiind putin mai introvertit de fel, si cu un suflet de artist.
Dar din nou, cunosc si un cuplu care s-a fondat pe faptul ca el era copia ei la indigo, in versiunea masculina, pe Konan si Pein. Si ma oftic, ca n-am eu creierul lui Itachi, sau ca el n-are sensibilitatea mea. O fi avand-o, dar daca nu si-a afisat-o niciodata... E chiar ciudat omul asta, nu rade decat foarte rar, si-atunci nu face decat sa sufle din nas, ca ala numai ras nu e. De zambit zambeste doar la Samemaru, si-un pic la Sasori, ca sunt un fel de prieteni, si-o data sau de doua ori la mine, ca i-am spus ceva amuzant. Nu se oftica si nici nu se enerveaza, avand intotdeauna o fata neutra, de pana si portretele lui Sasori par mai umane decat el. Si asta ma... enerveaza. Dar ma declar si atras. Mult prea atras ca sa fiu atras, poate...? Poate sunt indragostit?
Tobi ma trezeste din visare, aratandu-mi o poza cu Samemaru facand ochii mari dupa ce a cazut cu scaunul, faza ce s-a intamplat chiar inainte sa vin eu. Rad usor, apoi scot si eu telefonul sa-i fac o poza repede pe ascuns lui Itachi, chiar cand isi aranja ochelarii aia. Ma mai uit o data peste ea, si ma buseste un ras de zici ca l-as fi vazut pe Hidan intr-o rochie de-a lui Konan - chiar l-am vazut, in urma unei provocari date de Kisame, am ras de-am zis ca mor. Itachi se si uita putin spre mine, cu o fata de macho care batea mai mult spre violator in serie.

Orele trec repede, eu trezindu-ma la biologie, unde stateam intre Sasori si Itachi. Roscatul da zor la a scrie bolile sistemului circulator, cu tot cu cauze, manifestari si - vorba lui - alea, alea. Eu ma delectez cu prezenta lui Itachi, vorbind cu el despre planurile lui pentru week-end si mai apoi despre viitor. Aici devin chiar curios, caci vreau sa stiu daca frumosul brunet ar pune macar putin pret pe iubire de-acum incolo. Il privesc cu ochii mari, apoi il intreb:
- Ce crezi c-ar fi mai important pentru viitorul Itachi, cariera sau familia? Si ce crezi despre dragoste?
- Normal ca familia, stiu ca nu m-ar lasa la greu.
Zambeste, apoi se uita repede in alta parte. Nu mai are ochelarii de bunicuta profi la ochi. Urmatoarele lui cuvinte ma fac insa sa-mi pierd repede zambetul:
- Vreau o sotie iubitoare, care sa ma inteleaga, si unul sau doi copii cu ea.
Sotie... nu! Imi doresc sa fi fost fata, o, mama, de ce m-ai facut baiat? De ce am ajuns sa iubesc alt baiat, care mai e si hetero? Sa ma ia dracu repede si fara durere, ca nu mai rezist! Imi ingrop mana in par, tragand usor de el, gandindu-ma de ce sunt asa prost.
- Care ai vrea sa fie viitorul tau pe plan amoros, Deidara?
Nu esti pe bune. Itachi, nu m-ai intrebat asta. Doamne, te urasc! Ii zambesc stanjenit si tamp, ca draci, chiar nu stiu ce sa-i zic. Ce, sunt prost sa-ncep sa-i turui cum vreau sa fiu cu el pana la adanci batraneti, sa adoptam copii si sa construim impreuna un micut imperiu? Nu e ca si cum exact la asta adorm cu gandul in fiecare noapte si ma trezesc de luni de zile, nici vorba!
- Pai... nu stiu, zic. Vreau o anumita persoana de ceva vreme. Vreau sa fie a mea si eu al l- ei, si vreau tot asa, copii, fericire, intelegere, hm...

- Al lui?
Itachi facu ochii mari, si Sasori, alaturi de cei din bancile din fata si spatele nostru se uitara repede la noi. Imi vine sa mor!
- "Al ei" am vrut sa zic, dracului! o intorc si incep sa rad ca un retardat.
Itachi rade si el, insa il pot simti cum se apropie de mine, respiratia lui calda intalnindu-mi pielea fetei si urechii, simtind parfumul lui dulce. Imi pune bland, cald, cordial, mana pe umar, apoi imi sopteste la ureche ca "e ok sa ai alte orientari, cel putin aici in clasa, macar intre el si prietenii lui, si ca nu ma judeca nimeni". Zambesc si inclin din cap, intorcandu-ma spre el pentru a-l privi in ochi.
- Daca vrei sa vorbim, sunt aici mereu, adauga, mana lui coborand spre degetele mele, jucandu-se putin cu aratatorul, si zambi.

Cu buzele - ce le-as mai saruta aici si acum! - zambeau si ochisorii negri, iar cearcanele de sub ei pareau si ele vesele. Asta era Itachi pe care nu l-am mai vazut niciodata! Asta a fost prima lui atingere, si drace! M-am simtit bine. Dar seninatatea aia mi s-a parut dubioasa rau. Si cine se crede el sa presupuna c-as avea eu alte orientari? Mama lui de increzut, ce le stie el pe toate! Ah!
Ora s-a desfasurat binisor, incheindu-se cu profesoara zicand ca data viitoare ne da test. Eu tot am gangurit prin banca asemenea unui bebelus, ceea ce l-a facut pe Sasori sa se uite la mine ca la masini busite si pe Itachi sa rada de mine. La final, a urmat sa plecam acasa. Itachi s-a dus repede la baietii lui, iar Sasori o astepta pe Fuu, care se tot uita prin banca daca nu cumva si-a uitat capul.
Tobi veni imediat spre mine, cand imi strangeam de pe masa lucrurile si ma gandeam la week-end.
-DeiDei, te-am vazut ca vorbeai cu Itachi.
La dracu ca da! Vorbesc cu Itachi la biologie mereu, cand Sasori n-are chef, ceea ce se intampla foarte des. Acum ca Tobi vrea atentie, am sa i-o si dau. Cateodata ma simt prost ca ma port urat cu el, ca il ignor tratandu-l ca si cum nu ar exista... cumplit ma simt.
- Tobi, ce zici sa mergem pe la cafenea la niste dango?
Cum era de asteptat, a acceptat bucuros, aproape sufocandu-ma cand m-a strans in brate.
- Sasori, Fuu, si voi sunteti invitati
Porumbeii se privesc complice, intrebandu-se unul pe celalalt din ochi "ce zici?", si in cele din urma fata ia cuvantul.
- Ar fi dragut sa mergem. Esti cam social astazi, Deidara, nu crezi?
Zic "mda" si zambesc putin amuzat. Il vad pe Itachi cum iese, insotit de Samemaru si de restul baietilor. Ochii mei perversi se opresc putin pe fundul lui, dar zic ca sunt ok, n-am nevoie de apa sau servetele, in caz ca mi-ar tasni sange din nas...

Ajungem si la cafeneaua in cauza, si nu-s deloc lipsit de reactie cand vad cine mai e acolo, cu ochelarii pe nas si nasul in carte, jucandu-se cu un bat de dango rulandu-l intre doua degete lungi si subtiri. Dar de data asta e... singur? Itachi.
"El ce cauta aici?" gandesc mustacind. Fuu rade de fata mea de visator - faptul ca sunt si blond nu ma ajuta deloc - si ma intreaba ce-am avut azi de-am fost asa de euforic.
- S-a imbatat fara sa bea, zice Sasori. Bai Deidara, e frumos in basmul tau cu arta efemera? Cine stie la ce proiecte traznite s-o mai gandi...
Stie Deidara insusi, stie prea bine. E proiectul ala, ia-l pe Itachi Uchiha de mana, du-l la toalete, dezbraca-l, si... fa explozia vietii tale si a lui sa se intample! Imi musc buza gandinu-ma la prostii pe banda rulanta, privind la enigma de om de care m-am ciocnit intr-un loc in care n-as fi crezut vreodata ca un fudul ca el ar pune piciorul.
- Iar incepi cu arta, draga?
- Pai daca nu vrea sa vorbeasca cu noi, eu stiu ca subiectul asta il intriga tare...
Indragostitii rad pe saturate, in timp ce Tobi se uita melancolic si visator cand la mine, cand la podea. Il vad si pe Itachi cum vorbeste la telefon, acum jucandu-se cu coperta cartii pe care o citeste de vreo saptamana cel putin. As vrea sa fiu persoana de la celalalt capat al firului, prea sincer si cald ii zambeste, ca mai apoi sa inchida spunandu-i "te iubesc, ai grija de tine, te astept aici". Dar daca o fi vreo iubita, poate viitoarea lui sotie, care o sa-i daruiasca unul sau doi copii si-l iubeste la infinit si ea inca de pe-acum? Of, Deidara, taci odata!