Jurnalul unui fluture ucigas (Yaoi)

[Kira's Scarlet]

Capitolul doi ~ In panza unei vaduve negre ~

24 februarie. Helsinki

Draga jurnalule, l-am vazut din nou...

Il priveam cum se indeparteaza de mine, impreuna cu gasca lui de prieteni, razand zgomotos, amuzandu-se pe baza unor glume infantile si dandu-si la o parte firele de par negru ca taciunea, lasandu-si la iveala urechile pline de cercei cu pietre rosii. Eu stateam rezemat de zid, prefacandu-ma ca trimit mesaje sau joc jocuri pe mobil, cand de fapt ii faceam poze, il filmam, dorindu-l sa-i vad si sa-i analizez fiecare miscare a existentei sale. El era intruchiparea unei vaduve negre, asteptandu-si rabdator prada, ademenind-o in plasa cu vorbe mieroase, ca mai apoi sa o devoreze monstruos. Cat de frumos isi arcuia buzele intr-un zambet macabru. Cat de elegant isi misca mainile pe langa corp, transmitand semnale in jur spre ceilalti paianjeni. Si cat de viclean isi prindea victimele de dupa cap, ciufulindu-le usor parul, cand de fapt ii infecta cu venin, ii controla precum un papusar priceput, facandu-si victimele, amicii lui, sa tanjeasca dupa existenta lui sumbra, sa fie controlati in permanenta de el pana la festin. Ei nu erau decat niste musculite masochiste avide de durere, atat timp cat le era oferita de el. Pentru ca numai el putea sa transforme durerea sfasierii intr-o placere de nedescris. Asta e abilitatea vaduvelor negre. Isi seduc victimele, le spala creierul si le fac sa danseze dupa cum li se canta, pana la epuizare. Iar atunci cand se plictisesc, isi satisfac foamea precum vampirii.

Cand m-a privit in ochi, eu m-am prefacut absent, departe de realitate, urmarindu-i miscarile cu coada ochiului, nevrand sa-i atrag atentia. Din nou...
L-am urmarit pana la despartirea de prietenii sai, dupa care m-am indreptat si eu spre casa, bagandu-mi telefonul in buzunarul blugilor, punandu-mi mainile dupa ceafa si privind in sus, spre cerul innorat. Avea sa ploua in curand, mai bine ma grabesc acasa. Mama sigur ma asteapta cu mancare calda si o dojeneala de care nu puteam scapa. E mult prea grijulie...

La intrarea in blocul meu, l-am vazut pe el stand de vorba cu vecina mea, o batranica sigura si abandonata de familie, zambindu-i afectuos si oferindu-i o cutie cu mancare. Am ramas uimit, intrebandu-ma care e scopul venirii lui aici? Asa isi raspandeste el mostenitorii, descendentii rasei sale de paianjeni? Ce mod superb de a invada lumea cu intuneric...Cand a intors capul in directia mea, m-am ascuns dupa un zid, asteptand sa plece, ca mai apoi sa pot sa intru in bloc si sa merg acasa. Imediat ce s-a despartat, simturile mele de fluture in devenire s-au calmat, anuntandu-ma ca pericolul a trecut. Am salutat-o in treacat pe batranica Jamie si am intrat in bloc val-vartej, fugind pe scari pana la intrarea in apartament. Cand mama a apasat pe cleanta, am dat buzna inauntru, aproape daramand-o cu tot cu usa.
- Scuze, ii murmur eu, lasandu-mi capul in jos, ascunzandu-mi privirea dupa ochelari.
- Sammy, ce e cu tine? Te-a urmarit cineva? Sa sun la politie? Intreaba ea ingrjiorata, pe un ton suav si linistitor.
- Nu, nu. Sunt bine. Dar imi e foarte foame si sunt frant de oboseala. Meditatiile ma extenueaza, mint eu, constatand ca de cand imi urmaresc paianjenul, nu am mai dat pe la scoala sau pe la mediatii, riscand sa mi se scada nota la purtare din cauza multitudinii de absente. Si sa-mi stric media perfecta de zece...Mi-am dat jos ghiozdanul, urmand sa ma schimb dupa ce mananc si m-am asezat la masa, asteptand ca mama sa se intoarca din bucatarie cu mancare calda si aburinda, potrivita vremii de afara. Insa atentia de la mancare mi-a fost distrasa cand am primit un mesaj de la un numar necunoscut cu textul :'' Fluturele meu, in curand vei fi captiv in panza vaduvei negre'', ce m-a facut sa icnesc de uimire. M-am ridicat imediat de la masa, fugind spre camera mea si scotocind dupa jurnal, notand in el numarul, mesajul, data si ora. Ramane de vazut, cine e pradator sau prada.