Psihologia inimii

[Kira's Scarlet]

Kira : Hai, scrie. Lenea nu aduce nimic bun.
Daya : Cine vorbeste. *mumbles*. Cea care nu se ridica din pat nici ca sa ia telecomanda.
Kira : Ai zis ceva?
Daya : Nope. *writes faster*

Capitolul cinci ~

- Din moment ce voi doi sunteti colegi acum, o sa faceti proiectul impreuna. Daca comentezi catusi de putin, Red, o sa-ti scad nota la purtare, spune profesoara, amenintandu-ma. Nici macar nu vroiam sa deschid gura. M-am uitat la...Malen, care afisa o expresie neutra, dandu-si iar parul dupa ureche, gest care imi placea, iar asta ma enerva la culme. Nu, nu se poate sa-mi placa asta la un baiat.
- Sper ca nu te deranjeaza ca o sa fim parteneri, spune el, iar eu am vrut sa-i spun o prostie, insa inainte sa deschid gura, mi-am dat seama la ce se referea. Perfect, nu-mi lipseste decat sa ma fac de ras, de parca nu as fi facut-o deja. Priveam la gramada de foi de pe biroul profesoarei cu cerintele noastre si ma rugam sa pice ceva usor, astfel incat sa terminam repede. Nu imi doream sa stau prea mult pe langa el, inca nu il cunosteam si faptul ca l-am confundat cu o fata ma face sa ma simt incomfortabil. Doamna profesoara s-a apropiat de banca noastra, inmanandu-ne cate o foaie fiecaruia cu cerintele care corespundeau temei noastre, pe care noi trebuia sa raspundem, la unele individual, iar la altele impreuna.
- Eu nu ma pricep deloc la emotii sau la exprimarea lor, spune el soptit. Si cu toate astea, te pricepi sa le scoti de la mine.
- Nici eu. Ce ne facem? Il intreb, dandu-mi seama ca am inceput sa vorbesc lejer cu el, ca si cand l-as cunoaste de o vesnicie, afundandu-ma in ochii lui superbi care ma vrajeau. Nu, trebuie sa incetez, imi spun, scuturandu-mi capul si dandu-mi la o parte firele de par care imi intrau in ochi.
- Cred ca o sa trebuiasca sa mergem la biblioteca pentru asta, spune el.
- Si daca tot faceti asta, nu uitati sa luati si niste carti cu educatie sexuala pentru baieti, spune profesoara, care a aparut brusc in spatele nostru, facandu-ne sa tresarim.
- Vad ca porumbeii au inceput sa se inteleaga, spune Ned, iar eu am dat cu piciorul in banca lui, trantindu-i un dictionar peste picior, scotand de la el un icnet de durere.
- Verisorul meu e idiot, spun eu, iar Malen schiteaza un zambet.
- Vad, spune el, constatand amandoi ce fenomen statea in spatele nostru. Um, si ce s-a referit profa? Intreaba el soptit.
- Nu stiu, e nebuna. Poate de asta are ea nevoie, ii replic eu, cat sa nu auda ticnita. De fapt, probabil se referea la mine si la faptul ca nu stiu sa fac diferenta dintre un baiat si o fata. Aiurita naibii, ii arat eu ei.
- Deci, spune el, ezitand putin si apoi privind cu coada ochiului spre mine, e in regula daca mergem azi la biblioteca? Continua el, intorcand capul intr-o parte. Rosea sau mi se parea mie? Nu, ca asta e culmea. O sa ajung sa sar pe el, in ritmul asta. L-am auzit pe Ned, chicotind in spatele meu si imi doream ca ora asta sa se termine odata, numai ca sa pot sa-l sugrum si sa-l arunc pe geam, sa faca bungiee jumping cu un cablu electric legat de gat.
- Da, ii raspund. Cu cat terminam mai repede, primim mai multe puncte in plus, ii explic.
- Malen si Red, stateau intr-un copac...si se sarutau, chitaie Ned, soptit si cu mana la gura, abtinandu-se sa nu rada in hohote.
- Ce a spus? Intreaba Malen, din senin. Ca si cum el era pierdut in spatiu si nu-si dadea seama, dar presupun ca asta il face si mai dragut, asta...naiv.
- Nimic, nimic, ii spun. Nu-l lua in seama. Are probleme cu capul, ii soptesc. Trebuie neaparat sa mearga la tratament, continui eu. Intr-un cavou, la trei metrii sub pamant, mormai eu, pe un ton apasat, ca nimeni sa nu mai auda. Mi-am intors capul spre Ned, cat timp Malen era atent la ce spunea profesoara si i-am soptit un ''Te omor'', cu fata mea de Scary Movie scos din sicriu si apoi l-am auzit chicotind si scotand limba la mine, cu ochii inchisi. Norocul meu a fost ca profesoara tocmai trecea printre randuri, iar eu m-am intors repede cu fata in foia mea. Insa bietul de Ned, nu a avut asemenea noroc si s-a ales cu o carte in cap, cum am primit si eu deunazi, muscandu-si limba si gemand de durere. Karma! Face o treaba buna, cateodata, imi spunea in gand, zambind implinit.
- Esti fericit ca l-a lovit cu cartea? Ma intreaba Malen.
- Yep, ii replic. Merita tot ce ii se intampla, spun eu, aproband din cap.