Yume

[lucy02]

Hello minna-san! M-am decis si eu sa imi postez una dintre creatiile mele literare. Sunt curioasa de parerea voastra si de ce considerati ca ar mai trebui sa adaug sau sa rescriu. Stiu ca am cateva greseli gramaticale,care mi-au scapat...

Anyway i hope you'll enjoy it! ^^

Prefata

Fiti constienti ca visele dau putere unui sentiment minunat fara de care nu am putea sa fim atat de puternici, nu am putea sa rezistam suferintelor si greutatilor. Acel sentiment care ne da forta necesara sa trecem de la lacrimi la zambete.
- SPERANTA
Deci trebuie sa visam in continuare pentru a mentine speranta in viata.
Visele , iluziile vietii , uneori nu trebuie sa ne lasam orbiti de frumusetea lor, oricat de grea e realitatea.
Realitatea , ea insasi poate fi doar o iluzie. Totusi ,noi facem parte din ea si minunate sunt momentele in care inima iti bate cu putere atunci cand te afli in preajma celui iubit sau in care fericirea te cuprinde cand imbratisezi succesul.
Nu uitati ca sfarsitul fiecaruia e inevitabil. Noi alegem daca e fericit sau nu.
[Posturi unite]

~CAPITOLUL I~

De ce totul se invarte in jurul "lui"? E peste tot. Parca, imi urmareste miscarile pas cu pas. Imi intra in gand, ma priveste.Dar eu? Eu prefer sa indur , sa-l las sa ma chinuie , sa ma injoseasca. Imi acopar adevarata culoare cu mii si mii de fete. Fetele sau mai degraba mastile abordate sunt reci ca lutul, sfarmate de durere si minciuni, iar dedesupt frica asteapta sa ma incolteasca.
El? El e diferit. Inima ii este patata de intuneric...
Poate am inebunit , poate nu mai stiu sa fac diferenta dintre vis si realiate. Nu mai stiu nimic , sunt confuza de cand am realizat ca viata nu a fost , nu este si nici nu va fi vreo data cum mi-am inchipuit. Aceasta te incolteste , te seaca si iti fura pana si cea mai mica speranta. Te lasa goala , fara nimic in care sa crezi. Te agheti de minciuni si te amagesti singura , dar fara nici un rost deoarece gustul amar care il porti in suflet nu poate fi nicicum alungat.
Nuanta de mov- portocaliu a cerului se intindea pana in inima mea. Soarele parea obosit dupa o zi lunga in care a trebuit sa indure aceste fiinte egoiste de pe pamant si a lasat luna sa vegheze asupra lor impreuna cu o mantie de intuneric. Vantul lin , imi mangaia fata , incercand sa-mi mangaie si sufletul sfarmat .
Nimic nu mergea bine in viata mea. Ma simteam incompleta . Cautam acel lucru care sa ma cuprinda pentru a-mi lumina calea - calea spre fericire.
Singurul lucru care ma calma in situatii ca acestea era o plimbare lunga la miezul noptii printre strazile adormite ale orasului. Pasii mei erau singurii care se auzeau in acea liniste , care aproape te facea sa te infiori.Eram doar eu in propria-mi singuratate. Stiam ca imi asumam un risc enorm datorita faptului ca aceasta ora tarzie din noapte era favorabila celor care doreau sa imbratiseze pacatul, sub oricare din formele lui. Dar mie nu imi pasa. Speram ca se va intampla ceva si tot acest nimic numit viata se va incheia. In urma mea inca o pereche de pasi se facea auzita. Inima a inceput sa imi bata din ce in ce mai tare. In minte imi apareau o serie de scenarii macabre intalnite doar in filmele sau cartile horror.Imaginatia imi juca feste. Capul mi s-a intors mecanic pentru a descoperi persoana in cauza.
Parea a fi un barbat inalt , imbracat cu un platon lung negru , purtand la gat o esarfa de o culoare deschisa. Fata ii era slab luminata de un felinar aflat la doi pasi de noi. Era brunet, avea trasaturi fine , conturate perfect. Ochii mari ma priveau insistent insa culoarea nu i-o puteam distinge.
-Ce vrei ? l-am intrebat incercand sa-mi fac vocea sa-mi sune cat mai rece posibil.
- Sa ma ajuti, a facut o pauza dupa care a continuat , am nevoie de tine.Lucrez la un club numit Yume. Cred ca ai auzit de el. Una dintre chelnerite tocmai si-a dat demisia si te-am remarcat cand treceai prin fata localului, a incheiat el.
- Si de ce crezi ca eu te-as putea ajuta cu asa ceva? Am bolborosit eu incruntata.
Acea privire, tipic masculina, in care i se citea perfect dorinta carnala, imi analiza infatisarea.Parul meu brunet , lung si carliontat impreuna cu figura fetei mele rotunde luminate de doi ochi mari albastrii tradau o frumusete rar intalnita,sau cel putin asa mi s-a spus.
- Sa spunem doar ca m-am bazat pe instinct. Doar pentru o noapte este nevoie de tine.Deci ma ajuti?
- Nu! Am raspuns hotarat . Apoi am trecut pe langa el in viteza indreptandu-ma spre casa. O casa pustie , unde mi-as fi dorit sa nu ma mai intorc nici o data.Nu aveam de gand sa ma incurc cu nimeni la ora asta. Nu aveam incredere in cei care ma considerau prietena lor . De ce as avea incredere intr-un strain? Nici macar nu pot sa imi dau seama de adevaratele lui intentii de aceea nu voi risca sa ajung batjocorita de un nimeni. Mi-am ghidat incetisor pasii pe alee, dar pe cand ma pregateam sa iau coltul unei cladiri, urmaritorul meu m-a prins de brat facandu-ma sa-l privesc . Ochii lui albastrii m-au strafulgerat impiedicandu-ma sa ma misc.
Vorbe au inceput sa mi se prelinga pe buze, parca fara voia mea.
- Asculta! Nu te cunosc si nici nu am intentia de a o face. Nu vreau sa te ajut. Nu sunt genul de persoana care sare in ajutor pentru oricine.
Chipul lui nu trada nici un fel de expresie, parea calm, ganditor.
- Vreau sa imi cer iertare daca te-am ofensat. Nu am obiceiul de a intra in conversatie cu strainii doar pentru propriul amuzament. Sunt doar la ananghie si vreau ca tu sa imi oferi o mana de ajutor. Imi raspunse el pe un ton al vocii poate prea coborat, prea rece.
- Sunt sigura ca vei mai gasi pe cineva disponibil prin imprejurimi.
- Nu vreau pe altcineva! Te vreau pe tine! Dintr-o data expresia fetei se imblanzii. Ochii ii pareau mai calzi, pareau atat de vii incat imi provocau o usoara tresarire a inimii.Un singur gand straniu mi-a trecut subit prin minte. As putea profita de ocazie pentru a-l face un pion pe tabla de joc a vietii mele care este lipsita de prea multa actiune.
- Mie ce imi iese? Ti-am mai spus ca nu snt genul care sa ofere ajutor asa ca daca imi acorzi ceva la schimb te voi ajuta cu orice ai nevoie.
- Dorinta ta este porunca penru mine! Spunand acestea mi-a oferit un zambet larg, prea provocator dupa parerea mea. Deci ce doresti? a continuat el.
Eu,exasperata,l-am privit dezgustata si am oftat deoarece idea de cliseu imi displacea complet .Totusi vroiam sa pun capat cat mai repede acestei situatii banale.
-Sunt convinsa ca dorinta mea poate astepta.
-Atunci hai sa mergem.
-Dupa tine. a incercat sa ma vrajeasca cu amabilitatea. Am zambit fortat deorace eram capabila sa inteleg cum functionau mintile barbatilor si nu ma flatau cu vorbe dulci.
Am pornit grabita lasandu-l sa ma indrume inspre local. Desi toata lumea stia pe ce strada era clubul Yume. Totii studentii si liceenii au trecut macar o data intr-un weekend pe acolo pentru a consuma obisnuitele lor tigari si de a savura cocktailurile specifice acelui loc.
Persoana de langa mine , caruia nici nu m-am deranjat sa-i aflu numele nu a mai scos o vorba in timp ce am colindat strazile slab luminate ale orasului indreptandu-ne spre locatie, si am primit aceasta liniste ca un fel de favore.Linistea noptii este cel mai bun remediu pentru a-mi calma inima ravasita de dorinte si pasiuni pierdute.Intr-un sfarsit am ajuns la destinatie.
-Asteapta aici. mi-a spus, privindu-ma insistent in timp ce isi misca trupul inspre local , indepartandu-se de langa mine .A intrat in inauntru unde s-a pierdut in multime.
Dupa cateva minute s-a intors privindu-ma sters, cu o oarecare dezamagire.Si adoptand cel mai suav ton al vocii mi-a spus:
- Iarta-ma , dar se pare ca acea chelnerita a acceptat sa mai lucreze pentru inca o noapte.
-Serios? am incercat sa adopt o atitudine afectata de situatie. Dar eu chiar vroiam sa te ajut. Ironiei mele i-am adaugat un gest teatral din mana dupa care am continuat. Pai se pare ca nu mai ai nevoie de mine asa ca ...O seara placuta sa ai! i-am zambit cat de dulce am putut si m-am intors grabita cu mintea din nou spre casa. Acea zi a fost cu adevarat plina, sau asa credeam...
Mare mi-a fost mirarea sa constat ca nu ma mai puteam misca. Acest fapt se datora fie din cauza ca ma simteam paralizata, fie din cauza ca o mana puternica de barbat m-a prins de brat. Nu stiam de ce nu aveam puterea necesara sa izbutesc sa ies din stransoare, poate ca nu o aveam deloc, dar intr-un final mi-am alungat greata din stomac care mi-a adus acel sentiment de nesiguranta si m-am intors adoptand o privire dispretuitoare.Nu aveam chef de niciun idiot care sa-mi deranjeze pentru a doua oara plimbarea. Totusi, acel idiot care statea in fata mea cu un zambet suav , plin de sinceritate si inocenta , sau ma rog , asa imi parea, era nimeni altul decat strainul de dinainte.
-Scuza-ma . Ce ai zice daca ti-as multumi pentru ajutor?In fond ti-am promis ceva la schimb si as avea ceva in minte.
-Ajutor? Nu tu spuneai ca nu mai ai nevoie de mine? am raspuns eu incercand sa nu tradez frica ce m-a cuprins.
Deveneam din ce in ce mai emotionata , in sensul rau al cuvantului.Desi imi place sa ma joc, sa sfidez realitatea si sa intind limitele la extrem in ceea ce ce priveste constiinta umana.Simturile mele de primejdie mi s-au activat. Era ca si cum acest barbat era invaluit intr-un aer de mister combinat cu cea mai exotica esenta de pasiune.Era periculos. Nu stiam cum voi scapa de aceasta incurcatura.Dar trebuia sa fac ceva.Am hotarat sa fug fara sa mai spun nicun cuvant.Dar atunci ceva ma oprit, nu stiam sigur ce , poate era subconstientul sau ploaia care a inceput sa-mi lase picaturi cristaline pe chip.Acest fenomen in care parca cerul plange mi s-a parut dintr-o data nefiresc. Nu stiu de ce dar in acel moment de slabiciune am acceptat acea forma de multumire in orice ar fi constat ea. M-am lasat purtata de val. Singurele cuvite pe care le-a rostit au fost :
-Urmeaza-ma!
Iar in acel moment m-am lasat condusa de o fantasma, care in mintea mea parea ca era singura scapare din aceasta lume mizerabila. Acolo ne-am regasit noi, doi straini care umblau pe strazile pavate in piatra ale orasului, umar langa umar in aprofunzimea noptii ca si cum totul avea un sens aparte.