[+18] Moving "yzily" through life

[yzyy]

***Capitolul 4. Dorinte versus Pacate ***





-De ce esti atat de frumoasa?

-Poftim?!

-De ce ti-a dat tie,Dumnezeu, atat de multe si noua atat de putine?

-Esti beata? o intreb eu nedumerita.

-Du-te dracu!

-Serios Ely,ai baut? Ce-i cu tine?

-Nu. N-am baut nimic. Pur si simplu stateam si ma uitam la tine si nu m-am mai putut abtine! Doamne iarta-ma! Esti perfecta. Ai tot ce e necesar si in plus chiar. Si ne tratezi pe toti cu un dispret infect. Stai aici in fata mea,de o ora si te doare undeva de ce-i in jurul tau. Opreste-te si priveste un pic la oamenii de langa tine. Uita-te la adoratia de pe chipurile lor. Sunt plini de admiratie pentru tine! Si eu la fel ca ei. Si toti asteptam cu sufletul la gura sa ne arunci macar un zambet amarat. Un gest atat de infim pentru tine ar fi o consolare atat de mare pentru noi. Dar pe tine te doare-n cur. Si o si arati. Noi practic suntem sclavii tai si fascinatia noastra e ceva ce trebuie sa-ti dam obligatoriu. E normal,e firesc,e natural pentru tine,sa fie asa.

Ii ascultam monologul si priveam intrigata,cum se impleteau in ochii ei,dragostea si ura pentru mine.

-De cand ai sentimentele? o intreb intr-un final.

-Ce sentimente?

-De cand ma iubesti?

-De mult. De prea mult timp.

-De ce? Uiti ca suntem amandoua femei?

-Pfff! Tocmai tu pui astfel de intrebari stupide? Tu,care esti o fana yaoi infocata?!

-Yaoi. Nu yuri.

-Whatever.

-Nu. Nu-i acelasi lucru.

-Iti provoc scarba? ma intreaba cu o umbra de amuzament indurerat.

-Nu. Dar nici nu te incurajez.

-De ce nu? Iti dau tot si nu cer nimic in schimb.

-Si crezi ca asta vreau? Nu te-ai prins ca n-am nevoie de asa ceva? Am prea multe carpe in jurul meu. Sa mai am inca una,m-ar depasii emotional.

-Ouch. Asta a durut!

-Draga mea,cand te mananca limba trebuie sa suporti si scarpinatul.

-Despre asta am vorbit mai devreme. Esti infiorator de aroganta si cumplit de nemiloasa.

-Poate ca sunt. Dar,daca tot te-a acaparat curiozitatea,ti-ai pus si intrebarea, De ce sunt asa?

-Tu stii prin ce infern am trecut? Ai habar cum a fost viata mea? Din discutia tampa,care o purtam,e clar ca nu stii. Tu,ca si restul,vedeti doar ce e la suprafata,doar ce va convine si vi se pare nedrept ca eu pot si am si voi nu. Considerati ca mie mi-a fost dat totul pe tava si n-am depus nici un efort.

-Si nu-i asa? Ai tupeul sa zici ca nu-i asa?!

-Esti mai proasta decat credeam! Nici nu-ti inchipui cate mi-au fost luate,inainte sa primesc ceva! Cate lovituri inutile a trebuit sa incasez,in principal din cauza cretinilor ca tine,care considera ca daca zambesc,sunt fericita si de aia prefera sa ma urasca,ca sa nu-si vada prostia si slabiciunea.

-Ai o limba taioasa.

-Si ce te asteptai? Ca-mi declari dragostea ta nesfarsita si supunerea vesnica si eu o sa cad cu cracii-n sus si o sa ma umezesc toata?! Chiar esti idioata,daca asta era planul tau.

-Dar pot sa o fac!

-Ce anume? o privesc eu,usor derutata.

-Pot sa te umezesc. Si nu doar atat. Trebuie doar sa ma lasi.

-Tu glumesti,nu? o intreb eu,inmarmurita.

-Sincer,ti se pare ca am chef de glume?

-Aha! Acum inteleg! De asta mai chemat aici. Sa ma pui intr-o situatie ridicola,stiind cat de mult urasc asta si sa te faci de ras in fata mea,considerand ca te voi accepta din mila. Fetita,iti spun sincer ca te joci cu focul. Habar n-ai de ce sunt in stare. Am luat vieti,pentru mult mai putin,decat ce-ai facut tu.

-Nu-mi mai spune fetita!! urla ea,atragand atentia tuturor.

-Asta esti! Un copil idiot care vrea sa impresioneze. Din nefericire pentru tine,nu ti-ai ales omul potrivit, spun eu in timp ce ma ridic sa plec.

Arunc niste bani pe masa si ma uit la ea cu dispret si mila,in acelasi timp.

-Du-te si cumparati jucarii si lasa teatrul asta ieftin! N-ai cum sa cresti in ochii mei.

Plec,dar aud ceva spargandu-se si in secunda urmatoare ma simt trasa de mana si intoarsa cu brutalitate. Ii vad disperarea din ochi si ii simt buzele presate peste ale mele. Limba ei e matasoasa,gustul gurii ei e divin,un vartej de arome,una mai placuta decat alta. Sarutul ei e indraznet si acaparator si profund. Fara sa vreau,simt un foc lichid in tot corpul,ce ma ameteste si-mi inmoaie picioarele. Scap un geamat usor si o trag spre mine. Stiu ca-i o nebunie,dar nu pot sa ma opresc.Dorinta mi-a intunecat ratiunea si ma las in voia ei. Ma bucur de ce simt,cu atat mai mult,cu cat stiu ca nu va dura mult. Limba ei imi mangaie buza de jos, cu dorinta si regret.

-Te vreau! Te vreau atat de mult incat ma sufoc! imi sopteste incet, mult prea incet.

Si atunci,brusc imi revin. O imping si-i fut o palma,cu toata ura pe care o simt,incat cade peste masa din spatele ei.

-Jigodia dracului! Taratura! O singura data sa te mai apropii de mine si ti-am luat gatu! urlu eu ofticata pe ea,pe mine,pe situatie..

In timp ce plec,incerc sa ma impac cu mine insami si sa accept ca am lasat garda jos.Dar,la dracu,nu pot,nu vreau sa inteleg lucru asta,pentru ca stiu ca daca recunosc asta,atunci se va intampla si a doua oara,si a treia oara...si nu-mi permit asa ceva! Nu in situatia mea.

Am facut atatea,am planuit atatea,mai am multe de rezolvat pana sa ma razbun definitiv,am zeci de vieti pe constiinta si totusi abia am inceput. Greul de acum se va asterne la picioarele mele.

Sunt ca un paianjen,mi-am tesut panza,mi-am instalat capcanele,mi-am reinoit momeala.Acum incepe vanatoarea.Si cursa contra cronometru pentru ascunderea victimelor.Si a intentiilor,bineinteles.

Cum poate sa creada copila aia idioata,ca as putea sa renunt la toate astea pentru ea?! Maica sfanta! Imbecilitatea unora n-are limite. Dragoste? Pasiune? Ce cacaturi! As vrea s-o vad pe ea in situatia mea. Ar fi intins-o toti,de mult. S-ar fi dus dracu,cu tot cu dragostea ei.

Chitaitul telefonului ma avertizeaza ca am primit un mesaj:

"Viata fara tine,nu merita traita!"

Nu! Stai asa! Penibila asta crede ca daca ma ameninta cu sinuciderea,ma inmoi?! Serios,ma? Drace,e chiar amuzanta! ma gandesc eu,in timp ce incerc sa ma opresc din ras.Da, asta a fost buna. N-am mai ras asa,de mult timp. Pfffff,ce caricatura de fiinta!

Gata cu distractia! Imi aprind o tigara si incep sa rasfoiesc lista cu `clientii` ce trebuiesc eliminati. Sunt cam multi. O sa am de lucru ceva vreme,dar ma asteptam la asta.

Ma afund in planurile mele perfecte si incerc sa ma concentrez la ce am de facut,dar fara sa vreau simt doua buze catifelate pe pielea mea si doi ochi negri,scanteind din cauza lacrimilor. Da.....ma astept ca de acum inainte sa fiu bantuita.

Zambesc si ma gandesc ca am mai trimis un suflet in Iad. Cate mai urmeaza?