What pierced through the cracks

[DeDal N.]

It's been a while, isn't that right? Nu are rost sa bag scuze asa ca am sa trec direct la subiect. Adica la comentat si apreciat. Inainte de asta, vreau sa iti spun ca ador modul in care metaforele folosite de tine ajung direct la subiect si nu sunt greu de deslusit. Chiar daca unele cuvinte imi sunt noi sau poate le gasesc prin memorie, ajungi mereu la subiect si reusesti foarte bine sa descrii emotiile traite. Nu stiu daca am mai mentionat asta in trecut. Ca si in prima poezie, vad clar imaginea unei fiinte ce a trecut peste situatii dificile folosind propriile puteri, fara a cere ajutor chiar daca uneori ar fi avut nevoie de el. De asemenea vad cum aceeasi persoana nu accepta shit de la nimeni altcineva, chiar daca ar fi vorba de persoana iubita. Am folosit acel cuvant pentru ca avand in vedere subiectul poeziei pe care il observ, acela ar fi cel mai potrivit si cel mai direct. Cat despre a doua poezie, inainte sa incep, trebuie sa spun ca spre rusinea mea nu am citit cartea insa am vizionat filmul si nu are rost sa incerc sa vorbesc de rau, a fost extraordinar de emotionant. Poezia ta ma duce cu gandul la un alt citat din aceeasi carte, ma gandesc ca a aparut in carte daca a fost prezent in film si anume "We accept the love we think we deserve." Mi se pare ca prin versurile tale incerci sa schimbi ideea citatului in sine si sa ii arati adevarata valoare. Iarasi cred ca aceste doua citate, cel mentionat de tine si cel de mai sus se bat cap in cap si e la alegerea sufletului cu care vorbesti in poezia ta, pana la urma. Love them, keep it going xD!