01-09-2014, 02:19 PM
Casa ramase neschimbata.Geamurile usor stricate, varul alb cazut pe la colturi si copacul ce acopera mai bine de jumatate din acoperis.Am gasit-o pe batrana vesela ca intotdeauna, poate putin depasita de varsta si de toti copii de care avea grija.
-V-am pregatit casuta din spate, cea de vara. Are o singura camera, dar am pus doua paturi si maine o sa terminam de aranjat. As fi facut mai mult, dar ai anuntat asa tarziu. Baieti, ajutati cu bagajele. Cat de mult ai crescut. Si Sasuke, la fel.
Usor stingheriti, nici unul din noi nu zicea nimic. Batrana parea sa caute pe cineva, invartindu-se in cerc de cateva ori:
-Hinata, Neji, veniti incoace. Ei sunt verisori, o sa munceasca aici o vreme. Au casa de alturi, fostul hambar.
Si pentru prima data nu ma puteam hotari care dintre cei doi arata mai bine. Amandoi aveau parul lung, niste corpuri perfectesi haine mulate. hinata avea un zambet timid, delicat, spre deosebire de Neji care parea sa ma dezbrace din priviri.
-Credeam ca nu o sa mai iesi din dus. Nu vii in pat?
Aproape uitasem ca a trebuit sa unim paturile.Am stins lumina si l-am luat pe Sasuke in brate.Parul lui argintiu era usor apsru si putin incalcit.
- Nu m-ai pieptanat.
-Mi-as dori sa...
'...il pot pieptana pe Neji.In lumina soarelui pal de toamna, cu tunica descheiata,suvitele castanii se revarsau peste abdomen, stralucind.Parul tau de ce nu straluceste, Sasuke?Parul tau de ce nu mai e matasos ca altadata?Ochii tai de ce nu ma mai intimideaza?'
-La ce te gandesti?
-La tine.
'La Neji.Parul lui probabil e moale si discret parfumat.Al tau de ce nu e asa? Dintr-o data, parfumul tau e prea tare.Imi ia aerul.'
-Noapte buna.
-Dar, Naruto..
M-am prefacut ca am adormit repede. La fel a facut si el.Pe ramura ciresului, o bufnita canta.Moarte.
-Baieti, e timpul pentru micul dejun. Grabiti-va.
Hinata purta o rochie vaporoasa deasupra genunchiului. Avea parul impletit lasand doua suvite sa ii incadreze fata.In maini avea un buchet mic de flori de camp pe care il aseza intr-o vaza alba pe masuta de cafea.
-De ce ai ramas cu camasa in mana? O sa intarzii.Lasa-ma sa te ajut.
Mi-am inchis ochii, lasand-o sa imi incheie nasturii. Isi plimba incet degetele de-a lungul bratelor, zgariindu-ma cu unghiile. Imi aranja gulerul, incolacindu-si mainile in jurul gatului meu. O simteam tot mai aproape. Respiratia fierbinte in urechea mea, parul mirosind a levantica...
-Deschide ochii.
...si doi ochi mari, de culoarea florilor de liliac. Ma simteam ametit, in transa. Ca si cum ar fi aruncat o vraja asupra mea, nu mai eram stapan pe corpul meu. Oricat incercam sa imi misc corpul, oricat incercam sa ma desprind de ochii ei, ceva ma retinea.
-Am reusit sa fac singur dus.Dar tot o sa am nevoie de tine la imbracat.
Sasuke purta un prosop scurt alb, in jurul taliei. Fara sa-mi dau seama cum, Hinata ajunse deja la usa. Rosie in obraji, isi lasa capul in jos, usor jenata:
-Imi cer scuze ca am dat buzna asa. Mai bine plec.
Pareau doua fiinte in acelasi corp.Pana acum cateva secunde era cea mai misterioasa si senzuala femeie pe care o intalnisem vreodata.
-Oh, daca as fi stiut ca e si ea aici n-as fi iesit chiar asa.Stii, a fost fost ciudat, dar acum cateva minute m-a trecut un fior pe sina spinarii si aproape mi s-a facut frica. De fapt, de asta am iesit mai repede.Am vrut sa vad daca esti ok.
Vru sa ma sarute, dar se indeparta brusc, incruntandu-se.
-De ce mirosi asa tare a levantica ? Asta e parfumul ei.
Imi cuprinse obrajii.Ardeam.
-De ce te-ai inrosit ?Naruto, ce se intampla?
-Nimic.Nu fi absurd.M-a ajutat sa imi inchei camasa.
-Adica te-a vazut dezbracat?
-Esti gelos?
-Da.
L-am sarutat apasat pe frunte.Stiam ca asta il va linisti. I-am luat mana intr-a mea, impingandu-l spre pat. Era absurd sa cred ca intre mine si Hinata ar fi ceva. Eu nu-l iubeam decat pe Sasuke. Nu puteam sa las o femeie sa intervina intre noi doi.
-Cum ramane cu micul dejun?
-Credeam ca vrei sa ii arati Hinatei ca suntem impreuna.
-Da la spalat camasa asta. Nu-mi place levantica.
Zambetul lui ramase la fel. Buzele rosii, si ele.
-V-am pregatit casuta din spate, cea de vara. Are o singura camera, dar am pus doua paturi si maine o sa terminam de aranjat. As fi facut mai mult, dar ai anuntat asa tarziu. Baieti, ajutati cu bagajele. Cat de mult ai crescut. Si Sasuke, la fel.
Usor stingheriti, nici unul din noi nu zicea nimic. Batrana parea sa caute pe cineva, invartindu-se in cerc de cateva ori:
-Hinata, Neji, veniti incoace. Ei sunt verisori, o sa munceasca aici o vreme. Au casa de alturi, fostul hambar.
Si pentru prima data nu ma puteam hotari care dintre cei doi arata mai bine. Amandoi aveau parul lung, niste corpuri perfectesi haine mulate. hinata avea un zambet timid, delicat, spre deosebire de Neji care parea sa ma dezbrace din priviri.
*
-Credeam ca nu o sa mai iesi din dus. Nu vii in pat?
Aproape uitasem ca a trebuit sa unim paturile.Am stins lumina si l-am luat pe Sasuke in brate.Parul lui argintiu era usor apsru si putin incalcit.
- Nu m-ai pieptanat.
-Mi-as dori sa...
'...il pot pieptana pe Neji.In lumina soarelui pal de toamna, cu tunica descheiata,suvitele castanii se revarsau peste abdomen, stralucind.Parul tau de ce nu straluceste, Sasuke?Parul tau de ce nu mai e matasos ca altadata?Ochii tai de ce nu ma mai intimideaza?'
-La ce te gandesti?
-La tine.
'La Neji.Parul lui probabil e moale si discret parfumat.Al tau de ce nu e asa? Dintr-o data, parfumul tau e prea tare.Imi ia aerul.'
-Noapte buna.
-Dar, Naruto..
M-am prefacut ca am adormit repede. La fel a facut si el.Pe ramura ciresului, o bufnita canta.Moarte.
*
-Baieti, e timpul pentru micul dejun. Grabiti-va.
Hinata purta o rochie vaporoasa deasupra genunchiului. Avea parul impletit lasand doua suvite sa ii incadreze fata.In maini avea un buchet mic de flori de camp pe care il aseza intr-o vaza alba pe masuta de cafea.
-De ce ai ramas cu camasa in mana? O sa intarzii.Lasa-ma sa te ajut.
Mi-am inchis ochii, lasand-o sa imi incheie nasturii. Isi plimba incet degetele de-a lungul bratelor, zgariindu-ma cu unghiile. Imi aranja gulerul, incolacindu-si mainile in jurul gatului meu. O simteam tot mai aproape. Respiratia fierbinte in urechea mea, parul mirosind a levantica...
-Deschide ochii.
...si doi ochi mari, de culoarea florilor de liliac. Ma simteam ametit, in transa. Ca si cum ar fi aruncat o vraja asupra mea, nu mai eram stapan pe corpul meu. Oricat incercam sa imi misc corpul, oricat incercam sa ma desprind de ochii ei, ceva ma retinea.
-Am reusit sa fac singur dus.Dar tot o sa am nevoie de tine la imbracat.
Sasuke purta un prosop scurt alb, in jurul taliei. Fara sa-mi dau seama cum, Hinata ajunse deja la usa. Rosie in obraji, isi lasa capul in jos, usor jenata:
-Imi cer scuze ca am dat buzna asa. Mai bine plec.
Pareau doua fiinte in acelasi corp.Pana acum cateva secunde era cea mai misterioasa si senzuala femeie pe care o intalnisem vreodata.
-Oh, daca as fi stiut ca e si ea aici n-as fi iesit chiar asa.Stii, a fost fost ciudat, dar acum cateva minute m-a trecut un fior pe sina spinarii si aproape mi s-a facut frica. De fapt, de asta am iesit mai repede.Am vrut sa vad daca esti ok.
Vru sa ma sarute, dar se indeparta brusc, incruntandu-se.
-De ce mirosi asa tare a levantica ? Asta e parfumul ei.
Imi cuprinse obrajii.Ardeam.
-De ce te-ai inrosit ?Naruto, ce se intampla?
-Nimic.Nu fi absurd.M-a ajutat sa imi inchei camasa.
-Adica te-a vazut dezbracat?
-Esti gelos?
-Da.
L-am sarutat apasat pe frunte.Stiam ca asta il va linisti. I-am luat mana intr-a mea, impingandu-l spre pat. Era absurd sa cred ca intre mine si Hinata ar fi ceva. Eu nu-l iubeam decat pe Sasuke. Nu puteam sa las o femeie sa intervina intre noi doi.
-Cum ramane cu micul dejun?
-Credeam ca vrei sa ii arati Hinatei ca suntem impreuna.
-Da la spalat camasa asta. Nu-mi place levantica.
Zambetul lui ramase la fel. Buzele rosii, si ele.
*