Evadare in ciorne

[DreamGirl]

Hehe, simpatic. M-a lasat pe ganduri. Sincer, mereu m-am ferit de poezia in romana (mereu sa o scriu, uneori si sa o citesc) - de cea cu rima pentru ca dadea deseori in melodramatism inutil, de cealalta pentru ca ma izbea fie prin sinceritate, fie prin ciudatenie. A ta mi-a placut insa, mult. Ai dat glas unor ganduri si sentimente cu care pot sa empatizez prea bine si ai facut-o intr-o structura... originala as putea spune. Ma refer la alternanta aceea dintre scrisul normal si cel italic, la accentuarea unor imagini prin folosirea majusculei si la discursul dialogic. Toate astea dau o atmosfera placuta si se resimte atat critica-ti viziune, cat si neputina in fata unei lumi care se autodistruge in mod constient parca.

Singurul lucru care nu mi-a placut in mod special a fost multitudinea punctelor de suspensie. Desigur ca niste puncte de suspensie folosite la momentul si la locul potrivit pot avea un efect de proportii, insa la tine mi s-au parut putin prea multe si in loc sa ma lase pe ganduri si sa aiba un anume impact, mi-au fragmentat discursul prea tare. Am recunoscut efectul pe care voiai sa il dai cu ele, cred doar ca ar fi fost chiar si mai socanta si surprinzatoare trecerea daca te-ai fi lipsit de unele dintr ele. Personal opinion there ^-^

Cred ca partea mea preferata a fost penultima strofa, si anume imaginea cu popoarele care mai trebuie sa moara pentru a se dezmetici societatea, desi nici atunci nu o va face, pentru ca e prea amortita si se complace in mizerea-i. Truer words have never been spoken. Desi incerc sa mai am putina speranta in umanitate si sa ma gandesc ca poate un dus rece o va impinge spre drumul cel bun.

Oricum, spor la scris in continuare si mai astept, mai astept ^^