Tentatii din New York

[Kira's Scarlet]

Mda, stiu ca am intarziat foarte mult cu nextul si ca poate nu e cel mai inspirat capitol, dar nu am vrut sa va mai fac sa asteptati. Anyway....i tried. Va pupicesc pe toti si va multumesc pentru comentarii.


Capitolul trei

David casca plictisit cat eu ma incaltam si imi repeta intr-una ca ma misc mai incet decat un mos. Mda, poate ar trebui sa-i reamintesc cate ore ii ia lui sa se imbrace, dar atunci mai mult ca sigur am isca o cearta. Dupa ce mi-am luat pantofii in picioare, am iesit si am incuiat bine usa dupa noi. Ma intreb de ce e asa de grabit? Daca el nu pune ceva la cale, atunci eu sunt Albinel. Pe cand eu coboram lent scarile, aproape impiedicandu-ma de cateva ori, David, in mod neobisnuit parea ca se pregateste sa faca intrecere cu cainele vecinului. Ma intreb ce e a mai facut acum? Sigur o prostie mare cat casa.
- Ai de gand sa ma astepti? Sau pleci fara mine? Ii reprosez gesticuland.
- Scuze, dar abia te misti.
- Oh, imi pare rau, Superman. As vrea sa am si eu ,,abilitatile'' tale, ii replic ironic.
Isi da ochii peste cap si asteapta pana cand am ajuns in dreptul lui.
- Acum puteam pleca? Intreaba el.
- Da, da.
Agitatia orasului se facea simtita inca de la ora asta, strazile fiind deja in plin trafic, iar fumul provenit de la autovechicule era vizibil in aer si crestea imposibilitatea de a mai respira. Cateodata ma gandesc ca as putea sa-mi iau o masca de gaze cu mine, pentru orice eventualitate. Doar blondul nu parea sa observe asta. Era atat de aerian incat aproape a fost calcat de o bunicuta cu un Porche. Noroc ca l-am tras eu in ultima secunda.
- Amice, imi esti dator, ii spun.
- Baba aia e nebuna?
- De fapt, e mai mult vina ta decat a ei.
- Nu e vina mea ca era sa fiu calcat, se apara blondul. De ce ar vrea cineva sa loveasca o frumusete ca mine? Intreaba el, trecandu-si mainile prin par, incercand sa para fermecator. Ce-i drept ii iesea, dar nu aveam sa recunosc asta in fata lui. Privind in directia batranei, am putut sa observ ca era nervoasa din cale afara si mai mult decat probabil avea sa se dea jos din vehicul si sa-l pocneasca pe idiot. L-am luat de mana fara sa-i mai ascult comentariile enervante si am fugit pana in dreptul unei cafenele. Sper doar sa nu vina dupa noi, desi dupa expresia ei sigur abia a fost eliberata de la inchisoare.
- Tie iti trebuie o lesa si o botnita cand iesi in oras cu cineva. Cum te-a suportat Amy pana acum? Il intreb.
- Datorita farmecului meu, spune el.
- Huh? Care farmec?
- Cand ai sa recunosti ca sunt dragut? Intreba el lipindu-ma de trupul sau .
- Nu in viata asta, ii zic impingandu-l.
Face o fata de catelus bosumflat si apoi mi-o ia inainte, privind cu coada ochiului in spate. Sigur o sa dau de necaz, imi spun in gand, iar mama o sa ma trimita la academia militara.

Cand am ajuns in parc, David era tot agitat si m-a tarat dupa el fara sa spuna prea multe.
- Hai sa luam macar ceva de mancare, ii spun.
- Nu, mai tarziu.
- Bine, dar imi spui unde mergem?
- Nu. Acum pune-ti asta la ochi si nu incerca sa trisezi, spune pe un ton serios dandu-mi o esarfa in mana. Desi tot el a fost cel care mi-a legat-o si pot spune ca a blocat tot oxigenul si circulatia sanguina.
Doamne, ce copil. Nici macar nu am apucat sa vad ce e prin jur. Ma prinde de mana si ma duce spre un fel de cabina, puteam spune, ghidandu-ma sa ma asez. Imediat am simtit cum ne miscam, pamantul parand departe de noi, iar dupa cateva secunde David mi-a sugerat sa imi dau jos esarfa de pe ochi. Privind inca buimac am realizat ca suntem intr-un Ferris Wheel. Fiori pe sina spinarii si-au facut aparitia doar gandindu-ma la ce e sub noi, insa am incercat sa imi imaginez ca sunt in Empire State Building. Singura diferenta e ca acolo ma simt in siguranta, dar aici am impresia ca pot cadea in orice moment.
- Asadar, ce planuiesti? Il intreb cu o voce calma, incercand sa nu ma uit in jos si sa nu ma panichez. Nu ma puteam uita decat in ochii lui ce straluceau, semn ca a intrat in ceva murdar.
- Ah, deci ti-ai dat seama, spune el. Vreau sa-ti cer o favoare.
- Doar sa nu ma epilez, ii replic, iar el incepe sa rada aproape dandu-si cu capul de geam.
- Usurel, nu vreau sa creada lumea ca eu te-am omorat.
- S-ar putea sa omori pana la urma, spune el cu un zambet nevinovat pe fata.
- Ce naiba ai facut? Te-ai incurcat cu Mafia sau ce? Il intreb pe un ton apasat.
- Mai rau!
- Huh?
- Vreau sa mergi cu mine la o petrecere si sa te prefaci ca suntem iubiti.
La auzul acelor cuvinte am ramas cu gura cascata. Deci de asta m-a adus aici. Stia ca daca o sa fiu izolat intr-un loc inalt, nu o sa-l pot refuza.
-Oh, haide. Nu trebuie decat sa ma saruti de cateva ori. Bem un pahar si plecam. Am facut un pariu cu un tip si trebuie neaparat sa-l castig.
- Nici nu ceri mult, ii spun sarcastic. Nu vrei sa-ti dau si Luna? Si apoi...Ai vorbit cu Amy?
- Da, ca veni vorba de asta, as prefera sa nu-i spui. Deci accepti?
- Da-ma jos de aici si mai vorbim, altfel ajung sa te strangulez. Idiotule, ai uitat ca am frica de inaltimi?
- Nu, pana nu accepti.
- David!
- Dar esti singurul caruia ii pot cere asta. Suntem cei mai buni prieteni, spune el vrand sa para dulce si nevinovat. Cred ca o sa vomit.
- De ce nu o pui pe Amy sa se deghizeze in baiat?
- Pentru ca m-ar ucide daca ii cer asta, replica el.
- O sa o fac eu inaintea ei, ii spun privindu-l amenintator.
- Te rog! Oricum stiu ca ma consideri dragut.
- In visele tale, pervers incurabil, ii spun.
- Ce te costa? Intreaba el gesticuland din maini.
- Mandria? Deminitatea? Reputatia? Vrei sa-ti mai enumar?
- Nu ca ai avea asa ceva, dar in cazul in care parem credibili, te premiez cu o seara fierbinte, spune zambind pervers. Fara sa iau in seama comentariul lui la care ma asteptam, imi venea sa-mi trag mie una.
- Si ce e cu pariul ala despre care vorbeai?Il intreb, iar el se face alb la fata.
- Aaa....
- Acum ce-ai mai facut? Am tipat exasperat, incat sa ma auda toata America.
- Nimic...prea grav.