30-03-2014, 03:53 PM
Am citit si eu one-shoturile de pe pagina asta si pot spune ca ultimul mi-a placut mai mult decat restul, poate pentru ca are o anume continuitate si ca se poate observa mai usor si mai clar subiectul, in timp ce celelalte sunt ceva mai fragmentate si haotice.
In ceea ce priveste primul text, mi-a placut felul in care reusesti sa redai acel tumult interior, autenticitatea cu care descrii amalgamul acela de ganduri si sentimente. Este o sensibilitate aparte in lucrarea ta, o sensibilitate care ar fi chiar mai de efect daca ai cultiva-o mai tare, daca te-ai desprinde de ideea de "ganduri intime generalizate in proza" si ai incerca sa le dezvolti mai mult. Cel putin asta e impresia cu care am ramas dupa "Renegatii", si anume aceea ca, desi ai potential si iti iese totul bine, textul este inca incomplet. Ai acolo multe idei adunate laolalta, de fiecare data cand ai apasat "enter" parca ai vorbit de altceva; sugestia mea ar fi sa incerci sa iti dezvolti gandurile ceva mai mult, altfel cititorul risca sa ramana in aer tocmai cand intra in atmosfera cuvintelor tale.
In ceea ce priveste ultimul text insa, aici lungimea sa e numai potrivita si e mai unitar. Singurul lucru care m-a deranjat a fost acea prima fraza pe care a trebuit sa o citesc de mai multe ori, si nici atunci nu mi s-a parut ca am inteles-o prea bine: "Intr-o oarecare zi, observi fara sa vrei o insecta- sau, cel putin, ai aceasta impresie- mai apoi, cand ori pentru a deveni certitudine, o fixezi cu privirea." Nu stiu unde e baiul, la ordinea cuvintelor sau la asezarea semnelor de punctuatie. Am incercat o rescriere, pentru a-ti arata care parte m-a deranjat pe mine >.< : "Intr-o oarecare zi, observi fara sa vrei o insecta - sau, cel putin, ai aceasta impresie. Mai apoi, in cautarea unei certitudini/pentru a avea o certitudine, o fixezi cu privirea." In rest, mi-a placut. A fost surprinzatoare si placuta analogia dintre importanta vietii umane si importanta vietilor din jurul nostru. Prea siguri suntem de puterea noastra si prea mandri in iluzoria suprematie. Mi se pare ca ilustreaza foarte bine conceptia aceea gresita a oamenilor cum ca ei ar fi in centrul universului, in timp ce restul vietilor nu au nici pe departe aceeasi importanta. Desi personal as fi insistat chiar mai mult pe respectiva analogie, mi-a placut textul tau si m-a lasat pe ganduri. Which is always a good thing.
Spor la scris in continuare si mai astept lucrari de-ale tale! ^-^
In ceea ce priveste primul text, mi-a placut felul in care reusesti sa redai acel tumult interior, autenticitatea cu care descrii amalgamul acela de ganduri si sentimente. Este o sensibilitate aparte in lucrarea ta, o sensibilitate care ar fi chiar mai de efect daca ai cultiva-o mai tare, daca te-ai desprinde de ideea de "ganduri intime generalizate in proza" si ai incerca sa le dezvolti mai mult. Cel putin asta e impresia cu care am ramas dupa "Renegatii", si anume aceea ca, desi ai potential si iti iese totul bine, textul este inca incomplet. Ai acolo multe idei adunate laolalta, de fiecare data cand ai apasat "enter" parca ai vorbit de altceva; sugestia mea ar fi sa incerci sa iti dezvolti gandurile ceva mai mult, altfel cititorul risca sa ramana in aer tocmai cand intra in atmosfera cuvintelor tale.
In ceea ce priveste ultimul text insa, aici lungimea sa e numai potrivita si e mai unitar. Singurul lucru care m-a deranjat a fost acea prima fraza pe care a trebuit sa o citesc de mai multe ori, si nici atunci nu mi s-a parut ca am inteles-o prea bine: "Intr-o oarecare zi, observi fara sa vrei o insecta- sau, cel putin, ai aceasta impresie- mai apoi, cand ori pentru a deveni certitudine, o fixezi cu privirea." Nu stiu unde e baiul, la ordinea cuvintelor sau la asezarea semnelor de punctuatie. Am incercat o rescriere, pentru a-ti arata care parte m-a deranjat pe mine >.< : "Intr-o oarecare zi, observi fara sa vrei o insecta - sau, cel putin, ai aceasta impresie. Mai apoi, in cautarea unei certitudini/pentru a avea o certitudine, o fixezi cu privirea." In rest, mi-a placut. A fost surprinzatoare si placuta analogia dintre importanta vietii umane si importanta vietilor din jurul nostru. Prea siguri suntem de puterea noastra si prea mandri in iluzoria suprematie. Mi se pare ca ilustreaza foarte bine conceptia aceea gresita a oamenilor cum ca ei ar fi in centrul universului, in timp ce restul vietilor nu au nici pe departe aceeasi importanta. Desi personal as fi insistat chiar mai mult pe respectiva analogie, mi-a placut textul tau si m-a lasat pe ganduri. Which is always a good thing.
Spor la scris in continuare si mai astept lucrari de-ale tale! ^-^
![[Imagine: 1CGzWYg.png?1]](http://i.imgur.com/1CGzWYg.png?1)
Thank you, Geesushi! ^-^
"these are the days that must happen to you"