Hei! Cri iti multumesc pentru sfaturi 
. Daca vei citi povestea in continuare, sper sa nu te dezamagesc.
Capitolul 6
Au stat cateva clipe in tacere, privind cainele. Multe intrebari ii treceau prin cap lui Jake si incerca sa-si faca curaj. De asemenea, se pregatea sa auda si ceva ce nu i-ar fi placut.
-Presupun ca ar trebui sa plec, a spus Mike dintr-o data, ridicandu-se de pe pat.
-Nu pleci inca, a ripostat Jake, punandu-se in fata lui. Nu mi-ai raspuns inca la intrebari.
-Pai...
-Si vreau adevarul, l-a intrerup fiind mult mai serios decat inainte.
Stiind ca nu are rost sa se opuna si mai apoi sa se iveasca o cearta, Mike a tras aer in piept si a incuviintat din cap.
-Ce vrei sa sti?
-Tot. Unde ai plecat asa dintr-o data, iar acum te-ai intors si ai un caine cu tine? Nu prea are sens.
-E simplu, i-a raspuns el oftand. Am avut o problema de familie si a trebuie sa ajung repede acasa, la parinti. Iar cainele, dupa cum spuneam, l-am gasit aproape ingropat intr-un morman de zapada. Ce era sa fac? L-am luat si cand am trecut pe aici, mi-am amintit de tine.
-Si asta-i tot? Insista Jake.
-Asta-i tot. Nimic important, confirma la randul sau satenul. Mai ai si alte intrebari?
Sa-l creada? Nici gand. Sa se prefaca ca-l crede? Poate incerca.
-Aha. Si de ce esti asa de grabit sa pleci?
-Ma gandeam ca am venit pe nepusa masa si poate aveai altceva de facut.
Daca vroia sa-l cunoasca mai bine pe Mike si sa-l poata citi mai usor, a hotarat sa mai petreaca timp impreuna.
-De fapt, chiar trebuie sa fac ceva. Mergem sa-i cumparam o zgarda si ceva de mancare cainelui.
-Mergem?
-Da, ai auzit bine.
-Bine... a spuse Mike putin mirat. Merg inainte ca sa pregatesc masina, probabil s-a asternut zapada pe ea.
-Bine, eu cobor in cinci minute.
-Te astept, a spus si a iesit din camera.
-Deja pleci? A intrebat mama lui Jake, ridicand din sprancene catre oaspete.
-Da, dar vine si fiul dumneavoastra cu mine.
-Te servesc cu ceva de baut pana este el gata? O cafea?
-Suna bine, dar acum am ceva de facut. Poate data viitoare, a raspuns acesta si i-a zambit doamnei inainte sa iasa afara. Mike o considera o femeia foarte draguta si amabila.
Cand a iesit afara, trecerea brusca de la aerul cald la cel rece l-a facut sa stranute. A mers catre masina si a invartit cheile in contact, apoi a dat drumul la caldura. Intre timp si-a facut si Jake aparitia, care se pare ca intre timp s-a razgandit in legatura cu mersul cu masina.
-Mergem cu masina?
-Da.
-Dar e asa frumos afara. De ce sa mergem cu masina cand putem merge pe jos?
-E frig!
-Daca nu te imbraci gros normal ca ti-e frig, a spus Jake facand un semn cu capul catre geaca de piele a lui Mike care era deschisa. El si-a dat ochii peste cap si si-a inchis geaca, iesind afara din masina.
-Daca racesc, tu esti vinovat.
-Nu o sa racesti. Tine, i-a spus dandu-i o pereche de manusi. Mike nu a spus nimic si se uita la ele. Le iei astazi? Insista Jake.
-Dar...
-Am si eu o pereche, a spus aratandu-i o alta pereche de manusi negre.
-Bine, a cedat pana la urma Mike si a luat manusile. Din fericire, ii veneau la fix.
Au mers pe trotuarul acoperit de nea, lasand in urma lor urme de pasi si facand zapada sa scartaie sub greutatea lor. Jake admira peisajul de poveste care i se intindea in fata ochilor. Intr-un parc din apropiere, a vazut copii mici care se jucau in zapada si se dadeau cu sania. A zambit instantaneu, amintindu-si de vremea cand avea si el doar sapte ani si statea toata ziua pe afara cu Nick. Parintii ieseau sa ii caute pentru ca dispareau din fata blocului, iar ei se ascundeau de teama sa nu trebuiasca sa mearga in casa. Sau cand Nick venea pe la el si pentru ca erau inghetati de frig, mama lui le pregatea cate o ceasca de ciocolata calda cu frisca in timp ce ei stateau langa foc. Atunci s-a gandit ca timpul trece si oamenii se schimba...Dar prietenii adevarati nu te parasesc. A inceput sa regrete faptul ca nu a mai vorbit cu el de cateva zile. E aiurea sa se certe din cauza asta. S-a hotarat ca deseara trebuia neaparat sa il sune si sa clarifice lucrurile.
-La ce te gandesti? I-a intrerupt Mike sirul gandurilor cand a observat ca pare prins intr-o transa.
-La...la copilarie, i-a raspuns acesta cu zambetul pe buze.
-Deci ai avut o copilarie fericita?
-Cu siguranta. Dar tu?
-Nu pot spune acelasi lucru. Mie si mamei mele ne-a fost greu pentru ca tata venea des beat acasa si facea scandal, iar mai tarziu cand au divortat, tata a inceput cu amenintarile. Pana la urma ne-a lasat in pace pentru ca mama nu s-a lasat calcata in picioare. In glasul lui Mike se simtea ceva dureros. O durere solitara care l-a facut pe Jake sa devina putin trist. I-a cautat privirea si i-a observat durerea din ochi.
-Macar s-a rezolvat pana la urma, i-a spus impingandu-se incet cu umarul in el, iar Mike a zambit.
-In mare parte da..., a raspuns dupa un timp.
-Adica?
Cand a deschis gura sa vorbeasca, a fost intrerupt de vocea lui Nick , care i-a salutat din spate.
-Hei! A spus vesel, dar a capatat un alt ton cand s-a uitat la Mike. Ah, tu erai... a spus ridicand dintr-o spranceana catre el. Jake a citit o usoara urma de ura in ochii lui albastrii, care acum din cauza albului care-i inconjura, pareau mult mai profunzi si sclipitori. Dar aceasta urma de ura a disparut imediat ce privirile lor s-au intalnit.
-Hei, i-a spus Jake fiind fericit ca Nick nu mai parea sa fie suparat pe el.
Brunetul s-a uitat la el cu subinteles, dorind sa il intrebe fara sa scoata vreun cuvant, ce mai cauta inca cu Mike, dupa ce ii trimisese acel mesaj. Dar, de fapt, Nick nu avea habar ca Jake nu citise mesajul. Vazand ca el nu reactioneaza nici cum, a continuat dialogul:
-Ce faceti?
-Mergeam pana la un magazin pentru animale. Dar tu? A raspuns Jake.
-Ah, si-a pierdut Mike zgarda anti purici si acum mergeti sa-si cumpere alta, a spus Nick ingnorand total intrebarea pe care i-a adresat-o Jake.
-Ah, foarte amuzant. Daca ai venit aici doar ca sa ne certam mai bine pleaca, a spus Mike pe un ton sever, prvindu-l fix pe brunet.
-Nu fac ce-mi spui tu, in primul rand, a ripostat Nick. Si in al doilea rand vreau doar sa vad ce face Jake.
-Face foarte bine, a raspuns el, fara sa-l lase pe Jake sa se amestece in discutie.
-Si de unde stii tu, ma rog? Nici macar nu inteleg ce cauta el cu tine.
-Are dreptul sa stea cu cine vrea.
-Dar nu cu tine!
-De ce nu? Ti se pare ca ii fac ceva? Sau ca lui nu-i place compania mea?
-Acum nu-i faci nimic, dar mai tarziu da... Stiu ca pui ceva la cale, Mike. Si iti spun ca de data asta nu vei scapa asa de usor.
-Mike, despre ce vorbeste? a intrebat Jake, adresandui-se lui Mike, insa nu a luat in seama de nimeni.
-Nu am de gand sa-i fac ceva! Ba chiar as vrea sa-l protejez, a spus Mike incercand sa-si controleze tonul vocii..
-Da , sigur. Chiar vreau sa o vad si pe asta, a spus brunetul, razand batjocoritor.
-Baieti, terminati! A incercat Jake sa-i reduca la tacere, dar a esuat. S-a enervat si nu-i placea deloc sa asiste la aceasta scena. Care era problema lor? Si de ce tot batea Nick apropouri? s-a intrebat el. A avut impulsul sa plece de acolo si sa-i lase pe amandoi in pace. De ce nu puteau sa aibe doar o discutie normala?
-Da? Nu ma provoca,Nick. Nu stii de ce sunt in stare.
-Opaa, acum trecem la amenintari?
Fara sa spuna altceva, Mike l-a prins de mana pe Jake si l-a tras aproape de el. S-a aplecat putin si fara sa mai stea pe ganduri l-a sarutat. Un sarut apasat dar in acelasi timp pasional. Limba lui Mike o cauta pe cea a lui Jake, incercand sa o ademeneasca in acest joc. Nici el nu stia exact de ce a reactionat asa sau ce urmari va avea acest sarut, dar in clipa aceea, pentru Mike nu mai conta nimic altceva. Nick nu a suportat sa vada cum a actionat acesta. La inceput a vrut sa ii desparta, dar a abandonat acest gand asa ca a plecat. Era foarte nervos. Nu intelegea de ce Jake nu il asculta dupa tot ce i-a spus. Avea mai multa incredere in Mike decat in el? Asta era imposibil. Dar totusi, l-a durut sa-i vada asa. De ce? Nici el nu stia exact. Poate pentru ca il ura pe Mike si vazandu-l pe Jake asa aproape de el il ranea. Tinea la Jake, dar acum nu putea sa-l inteleaga. Inima ii batea foarte repede, asa ca s-a hotarat sa se calmeze. Avea de gand sa stea cu ochii pe Mike.
. Daca vei citi povestea in continuare, sper sa nu te dezamagesc. Capitolul 6
Au stat cateva clipe in tacere, privind cainele. Multe intrebari ii treceau prin cap lui Jake si incerca sa-si faca curaj. De asemenea, se pregatea sa auda si ceva ce nu i-ar fi placut.
-Presupun ca ar trebui sa plec, a spus Mike dintr-o data, ridicandu-se de pe pat.
-Nu pleci inca, a ripostat Jake, punandu-se in fata lui. Nu mi-ai raspuns inca la intrebari.
-Pai...
-Si vreau adevarul, l-a intrerup fiind mult mai serios decat inainte.
Stiind ca nu are rost sa se opuna si mai apoi sa se iveasca o cearta, Mike a tras aer in piept si a incuviintat din cap.
-Ce vrei sa sti?
-Tot. Unde ai plecat asa dintr-o data, iar acum te-ai intors si ai un caine cu tine? Nu prea are sens.
-E simplu, i-a raspuns el oftand. Am avut o problema de familie si a trebuie sa ajung repede acasa, la parinti. Iar cainele, dupa cum spuneam, l-am gasit aproape ingropat intr-un morman de zapada. Ce era sa fac? L-am luat si cand am trecut pe aici, mi-am amintit de tine.
-Si asta-i tot? Insista Jake.
-Asta-i tot. Nimic important, confirma la randul sau satenul. Mai ai si alte intrebari?
Sa-l creada? Nici gand. Sa se prefaca ca-l crede? Poate incerca.
-Aha. Si de ce esti asa de grabit sa pleci?
-Ma gandeam ca am venit pe nepusa masa si poate aveai altceva de facut.
Daca vroia sa-l cunoasca mai bine pe Mike si sa-l poata citi mai usor, a hotarat sa mai petreaca timp impreuna.
-De fapt, chiar trebuie sa fac ceva. Mergem sa-i cumparam o zgarda si ceva de mancare cainelui.
-Mergem?
-Da, ai auzit bine.
-Bine... a spuse Mike putin mirat. Merg inainte ca sa pregatesc masina, probabil s-a asternut zapada pe ea.
-Bine, eu cobor in cinci minute.
-Te astept, a spus si a iesit din camera.
-Deja pleci? A intrebat mama lui Jake, ridicand din sprancene catre oaspete.
-Da, dar vine si fiul dumneavoastra cu mine.
-Te servesc cu ceva de baut pana este el gata? O cafea?
-Suna bine, dar acum am ceva de facut. Poate data viitoare, a raspuns acesta si i-a zambit doamnei inainte sa iasa afara. Mike o considera o femeia foarte draguta si amabila.
Cand a iesit afara, trecerea brusca de la aerul cald la cel rece l-a facut sa stranute. A mers catre masina si a invartit cheile in contact, apoi a dat drumul la caldura. Intre timp si-a facut si Jake aparitia, care se pare ca intre timp s-a razgandit in legatura cu mersul cu masina.
-Mergem cu masina?
-Da.
-Dar e asa frumos afara. De ce sa mergem cu masina cand putem merge pe jos?
-E frig!
-Daca nu te imbraci gros normal ca ti-e frig, a spus Jake facand un semn cu capul catre geaca de piele a lui Mike care era deschisa. El si-a dat ochii peste cap si si-a inchis geaca, iesind afara din masina.
-Daca racesc, tu esti vinovat.
-Nu o sa racesti. Tine, i-a spus dandu-i o pereche de manusi. Mike nu a spus nimic si se uita la ele. Le iei astazi? Insista Jake.
-Dar...
-Am si eu o pereche, a spus aratandu-i o alta pereche de manusi negre.
-Bine, a cedat pana la urma Mike si a luat manusile. Din fericire, ii veneau la fix.
Au mers pe trotuarul acoperit de nea, lasand in urma lor urme de pasi si facand zapada sa scartaie sub greutatea lor. Jake admira peisajul de poveste care i se intindea in fata ochilor. Intr-un parc din apropiere, a vazut copii mici care se jucau in zapada si se dadeau cu sania. A zambit instantaneu, amintindu-si de vremea cand avea si el doar sapte ani si statea toata ziua pe afara cu Nick. Parintii ieseau sa ii caute pentru ca dispareau din fata blocului, iar ei se ascundeau de teama sa nu trebuiasca sa mearga in casa. Sau cand Nick venea pe la el si pentru ca erau inghetati de frig, mama lui le pregatea cate o ceasca de ciocolata calda cu frisca in timp ce ei stateau langa foc. Atunci s-a gandit ca timpul trece si oamenii se schimba...Dar prietenii adevarati nu te parasesc. A inceput sa regrete faptul ca nu a mai vorbit cu el de cateva zile. E aiurea sa se certe din cauza asta. S-a hotarat ca deseara trebuia neaparat sa il sune si sa clarifice lucrurile.
-La ce te gandesti? I-a intrerupt Mike sirul gandurilor cand a observat ca pare prins intr-o transa.
-La...la copilarie, i-a raspuns acesta cu zambetul pe buze.
-Deci ai avut o copilarie fericita?
-Cu siguranta. Dar tu?
-Nu pot spune acelasi lucru. Mie si mamei mele ne-a fost greu pentru ca tata venea des beat acasa si facea scandal, iar mai tarziu cand au divortat, tata a inceput cu amenintarile. Pana la urma ne-a lasat in pace pentru ca mama nu s-a lasat calcata in picioare. In glasul lui Mike se simtea ceva dureros. O durere solitara care l-a facut pe Jake sa devina putin trist. I-a cautat privirea si i-a observat durerea din ochi.
-Macar s-a rezolvat pana la urma, i-a spus impingandu-se incet cu umarul in el, iar Mike a zambit.
-In mare parte da..., a raspuns dupa un timp.
-Adica?
Cand a deschis gura sa vorbeasca, a fost intrerupt de vocea lui Nick , care i-a salutat din spate.
-Hei! A spus vesel, dar a capatat un alt ton cand s-a uitat la Mike. Ah, tu erai... a spus ridicand dintr-o spranceana catre el. Jake a citit o usoara urma de ura in ochii lui albastrii, care acum din cauza albului care-i inconjura, pareau mult mai profunzi si sclipitori. Dar aceasta urma de ura a disparut imediat ce privirile lor s-au intalnit.
-Hei, i-a spus Jake fiind fericit ca Nick nu mai parea sa fie suparat pe el.
Brunetul s-a uitat la el cu subinteles, dorind sa il intrebe fara sa scoata vreun cuvant, ce mai cauta inca cu Mike, dupa ce ii trimisese acel mesaj. Dar, de fapt, Nick nu avea habar ca Jake nu citise mesajul. Vazand ca el nu reactioneaza nici cum, a continuat dialogul:
-Ce faceti?
-Mergeam pana la un magazin pentru animale. Dar tu? A raspuns Jake.
-Ah, si-a pierdut Mike zgarda anti purici si acum mergeti sa-si cumpere alta, a spus Nick ingnorand total intrebarea pe care i-a adresat-o Jake.
-Ah, foarte amuzant. Daca ai venit aici doar ca sa ne certam mai bine pleaca, a spus Mike pe un ton sever, prvindu-l fix pe brunet.
-Nu fac ce-mi spui tu, in primul rand, a ripostat Nick. Si in al doilea rand vreau doar sa vad ce face Jake.
-Face foarte bine, a raspuns el, fara sa-l lase pe Jake sa se amestece in discutie.
-Si de unde stii tu, ma rog? Nici macar nu inteleg ce cauta el cu tine.
-Are dreptul sa stea cu cine vrea.
-Dar nu cu tine!
-De ce nu? Ti se pare ca ii fac ceva? Sau ca lui nu-i place compania mea?
-Acum nu-i faci nimic, dar mai tarziu da... Stiu ca pui ceva la cale, Mike. Si iti spun ca de data asta nu vei scapa asa de usor.
-Mike, despre ce vorbeste? a intrebat Jake, adresandui-se lui Mike, insa nu a luat in seama de nimeni.
-Nu am de gand sa-i fac ceva! Ba chiar as vrea sa-l protejez, a spus Mike incercand sa-si controleze tonul vocii..
-Da , sigur. Chiar vreau sa o vad si pe asta, a spus brunetul, razand batjocoritor.
-Baieti, terminati! A incercat Jake sa-i reduca la tacere, dar a esuat. S-a enervat si nu-i placea deloc sa asiste la aceasta scena. Care era problema lor? Si de ce tot batea Nick apropouri? s-a intrebat el. A avut impulsul sa plece de acolo si sa-i lase pe amandoi in pace. De ce nu puteau sa aibe doar o discutie normala?
-Da? Nu ma provoca,Nick. Nu stii de ce sunt in stare.
-Opaa, acum trecem la amenintari?
Fara sa spuna altceva, Mike l-a prins de mana pe Jake si l-a tras aproape de el. S-a aplecat putin si fara sa mai stea pe ganduri l-a sarutat. Un sarut apasat dar in acelasi timp pasional. Limba lui Mike o cauta pe cea a lui Jake, incercand sa o ademeneasca in acest joc. Nici el nu stia exact de ce a reactionat asa sau ce urmari va avea acest sarut, dar in clipa aceea, pentru Mike nu mai conta nimic altceva. Nick nu a suportat sa vada cum a actionat acesta. La inceput a vrut sa ii desparta, dar a abandonat acest gand asa ca a plecat. Era foarte nervos. Nu intelegea de ce Jake nu il asculta dupa tot ce i-a spus. Avea mai multa incredere in Mike decat in el? Asta era imposibil. Dar totusi, l-a durut sa-i vada asa. De ce? Nici el nu stia exact. Poate pentru ca il ura pe Mike si vazandu-l pe Jake asa aproape de el il ranea. Tinea la Jake, dar acum nu putea sa-l inteleaga. Inima ii batea foarte repede, asa ca s-a hotarat sa se calmeze. Avea de gand sa stea cu ochii pe Mike.