Heeeei! Dupa o perioada destul de lunga, am revenit pe Zup. Sper sa va placa fic-ul asta la fel de mult ca mie, insa as vrea sa spun din start un lucru. Nu vreau sa vad pe aici comentarii gen "pf, tipic... gay". Ok. Am postat la sectiunea yaoi - yuri, deci mi se pare normal sa fie o poveste cu gay, plus ca imi displac asemenea comentarii -.-
Esti homofob, bine, nu-mi zice mie ca nu-ti place ca nu eu te-am pus sa citesti. etc etc.
^^Personajele imi apartin.^^
Varsta minima: +16 (posibil +18)
Gen: Yaoi.
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Limbaj colorat.
Tipul de comentariu solicitat: SIMPLU (nu vreau critica sau sa ma corectati)
Vopseaua de pe perete denota faptul ca tocmai avusese loc o lupta sangeroasa, fiind pictati cu o culoare de un rosu aprins pe alocuri, doua corpuri lipsite de viata tinand loc tabloului artistic ce fu distrus in urma schimbului de pumni. O respiratie intretaiata tine loc de muzica nelipsita a cosmarului ce tocmai avusese loc, continuandu-l pentru singura persoana ramasa in picioare. Trupul lui, acoperit mai mult de zdrente decat de haine, si el zgariat, ramase in fata celor doua cadavre. Pe chipul lor inca se mai putea observa teama si teroarea, chiar citi dorinta de a scapa de asa-zisul Iad. Rugile lor fura in van insa, caci ii ucisese fara sa aiba si cea mai mica ezitare, jucandu-se inainte cu mintile lor umbrite de groaza pana ce se plictisi si hotara sa le daruiasca moartea. "Traieste. Fa-ti un trai mai bun si daca e nevoie ucide!", ii venira in minte vorbele batranului sau inainte sa-si dea duhul, impreuna cu un zambet sadic. Probabil ca vecinii anuntasera autoritatile, caci voci groase si batai violente incepura sa se auda. Inca zambind, mai arunca o privire nefericitilor alora, apoi se indrepta catre usa cu un mers usor leganat.
- Ma predau, zise, dupa ce indeparta singurul obstacol ce-l despartea de cainii orasului si de... prea temuta inchisoare.
Gardianul il indemna pe celalalt detinut sa se lipeasca de peretele mazgalit cu desene prostesti, desfacandu-i catusele satenului, apoi il impise inauntru cu o scarba nemarginita. Viata lui fu una destul de agitata inainte sa ajunga intr-o cutie imensa cu gratii, dar nu parea sa-l deranjeze asa mult. Arunca o privire scurta unei rani mai vechi castigata in lupta aceea sangeroasa, apoi se aseza pe singurul pat liber, cel de jos.
- Eu sunt Miguel, spuse celalalt la un moment dat, analizandu-si in continuare colegul nou de celula.
In ochii mexicanului parea o prospatura nefericita de numai 18-21 de ani, care tocmai a dat din lac in put. Era totusi bine cladit, ceea ce nu-l facea tocmai o tinta usoara, caci nu era un slabanog, dar nici un mutant ori pachet de muschi, lucru foarte util prin locuri de genul. Din nefericire pentru el avea o infatisare placuta, acest "defect" putand sa-i aduca nenumarate necazuri. Cum majoritatea detinutilor n-au acces la femei, aleg sa se foloseasca ei intre ei ca sa-si satisfaca poftele trupesti, alegandu-si de cele mai multe ori detinuti noi sau slabi. Intr-o cutie metalica umpluta cu scursurile societatii chiar nu mai conteaza daca barbatii fac sex intre ei. Important e sa nu fii ucis.
Intre cei doi detinuti exista totusi o diferenta. Miguel, mexicanul linistit, dar nu prea "linistit", isi castigase deja un anumit respect, pe cand Chris fusese aruncat in cusca leilor de maxim o ora, doua. Tatuajele creolului acopereau cicatricile, usor fioroase, dar care inca se mai puteau observa. Semne castigate in batalii sangeroase, incepute pentru castigarea dominatiei, a titlului de sef si a bine meritatului respect printre infractori.
- Cum te numesti? insista brunetul.
Nimic. Buzele satenului erau pecetluite. Nu avusese niciun prieten in libertate, asa ca se indoia grav ca o sa-si faca unul in inchisoare. Nici macar n-avea chef sa converseze, dorindu-si cu ardoare un pic de liniste.
- Te-am intrebat ceva, copile! se rasti mexicanul, prinzandu-i maxilarul cu mana dreapta. Ai face bine sa-mi raspunzi.
Ofta, obosit sa de-a numai de cretini. Politistii il obligara sa scrie mai bine de 5 declaratii, obosindu-l cu tot felul de intrebari la care era sigur ca raspunse de minim 3 ori. Fiind mai mult decat extenuat, inca un cretin adaugat la lista neagra umplea paharul ce ameninta sa de-a pe afara. Isi indrepta privirea infioratoare in a lui.
- Ai doua secunde sa-ti iei mana de pe fata mea, rosti tanarul clar si raspicat, pe-un ton ce l-ar infiora si pe Satana.
Surprinzator, strainul se conforma, luand o oarecare distanta de saten. Il analiza mai atent, parca scapandu-i ceva la analiza anterioara, iar pe chipul sau trona uimirea si spaima. Pustiul ii amintea vag de o persoana care numai prin prezenta sa reusea sa-ti trezeasca o frica inimaginabila. Se aseza pe podea, in fata lui. Fiorii reci nu incetara din a-i circula liberi pe sirea spinarii, dar se forta sa-si controleze emotiile cumva familiare.
- Stii, exista o persoana care s-ar putea sa te intereseze.
- Continua.
- E unul dintre cei mai tari de pe aici.
Mangaindu-si barbia, curios, il urmarea pe mexican si-i asculta povestea fara sa mai rosteasca un cuvant in plus. Niciodata nu se interesase de viata in inchisoare, dar avea ceva idei in privinta ei. Baile mizerabile, violurile, bataile si asa numitul "rege" al detinutilor... totul fusese adevarat. Lui nu-i pasa de nimic insa. Deja se vedea la proces, gasit vinovat si toate cele. Nu exista nici o cale prin care sa fie gasit inocent sau sa scape de rahaturile astea. Inchisoarea a devenit fara voia lui casa, plictiseala purtandu-si dreptul de a fii mama lui.
- Siiii - ar trebui sa ma feresc de cineva? intreba satenul lipsit de interes, stiind ca asa poate sa afle cel mai rapid cine e cel mai cel de pe acolo.
- Ah, da. Fereste-te de Sebastian. Sebastian Brock.
Colturile gurii i se ridicara, decorandu-i chipul cu un zambet ce nu prevestea nimic bun.
- Cum dau de el?
Mexicanul rase.
- Copile, ca sa ajungi la el trebuie sa omori pe cineva de aici sau poti sa mergi la el in timpul pranzului, mai iese din "barlog" cateodata. Tipul e criminal in serie. Apropo, tu pentru ce mama naibii ai ajuns aici?
Statu pe ganduri inainte sa-i raspunda.
- Pentru crima.
Se ridica in picioare, parasind asternuturile moi, apoi isi trosni oasele. Cu pasi apasati se indrepta lent catre corpul mexicanului. Isi lasa fata la nivelul lui, lasand sa li se atinga fruntile pentru cateva secunde, ochii lui de un verde schimbator ametindu-l pe bietul om.
- Daca aveai nevoie de asa ceva puteai sa spui din prima... murmura creolul, vrand sa se napusteasca asupra buzelor lui rozalii.
Fiind mai rapid satenul se ferii, prinzand si rupandu-i gatul dintr-o secunda.
- Mersi de informatii. O sa profit de ele la maxim, rosti tanarul pe un ton lipsit de sentiment.
Esti homofob, bine, nu-mi zice mie ca nu-ti place ca nu eu te-am pus sa citesti. etc etc.
^^Personajele imi apartin.^^
Varsta minima: +16 (posibil +18)
Gen: Yaoi.
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Limbaj colorat.
Tipul de comentariu solicitat: SIMPLU (nu vreau critica sau sa ma corectati)
Prolog
Vopseaua de pe perete denota faptul ca tocmai avusese loc o lupta sangeroasa, fiind pictati cu o culoare de un rosu aprins pe alocuri, doua corpuri lipsite de viata tinand loc tabloului artistic ce fu distrus in urma schimbului de pumni. O respiratie intretaiata tine loc de muzica nelipsita a cosmarului ce tocmai avusese loc, continuandu-l pentru singura persoana ramasa in picioare. Trupul lui, acoperit mai mult de zdrente decat de haine, si el zgariat, ramase in fata celor doua cadavre. Pe chipul lor inca se mai putea observa teama si teroarea, chiar citi dorinta de a scapa de asa-zisul Iad. Rugile lor fura in van insa, caci ii ucisese fara sa aiba si cea mai mica ezitare, jucandu-se inainte cu mintile lor umbrite de groaza pana ce se plictisi si hotara sa le daruiasca moartea. "Traieste. Fa-ti un trai mai bun si daca e nevoie ucide!", ii venira in minte vorbele batranului sau inainte sa-si dea duhul, impreuna cu un zambet sadic. Probabil ca vecinii anuntasera autoritatile, caci voci groase si batai violente incepura sa se auda. Inca zambind, mai arunca o privire nefericitilor alora, apoi se indrepta catre usa cu un mers usor leganat.
- Ma predau, zise, dupa ce indeparta singurul obstacol ce-l despartea de cainii orasului si de... prea temuta inchisoare.
~Capitolul 1~
Gardianul il indemna pe celalalt detinut sa se lipeasca de peretele mazgalit cu desene prostesti, desfacandu-i catusele satenului, apoi il impise inauntru cu o scarba nemarginita. Viata lui fu una destul de agitata inainte sa ajunga intr-o cutie imensa cu gratii, dar nu parea sa-l deranjeze asa mult. Arunca o privire scurta unei rani mai vechi castigata in lupta aceea sangeroasa, apoi se aseza pe singurul pat liber, cel de jos.
- Eu sunt Miguel, spuse celalalt la un moment dat, analizandu-si in continuare colegul nou de celula.
In ochii mexicanului parea o prospatura nefericita de numai 18-21 de ani, care tocmai a dat din lac in put. Era totusi bine cladit, ceea ce nu-l facea tocmai o tinta usoara, caci nu era un slabanog, dar nici un mutant ori pachet de muschi, lucru foarte util prin locuri de genul. Din nefericire pentru el avea o infatisare placuta, acest "defect" putand sa-i aduca nenumarate necazuri. Cum majoritatea detinutilor n-au acces la femei, aleg sa se foloseasca ei intre ei ca sa-si satisfaca poftele trupesti, alegandu-si de cele mai multe ori detinuti noi sau slabi. Intr-o cutie metalica umpluta cu scursurile societatii chiar nu mai conteaza daca barbatii fac sex intre ei. Important e sa nu fii ucis.
Intre cei doi detinuti exista totusi o diferenta. Miguel, mexicanul linistit, dar nu prea "linistit", isi castigase deja un anumit respect, pe cand Chris fusese aruncat in cusca leilor de maxim o ora, doua. Tatuajele creolului acopereau cicatricile, usor fioroase, dar care inca se mai puteau observa. Semne castigate in batalii sangeroase, incepute pentru castigarea dominatiei, a titlului de sef si a bine meritatului respect printre infractori.
- Cum te numesti? insista brunetul.
Nimic. Buzele satenului erau pecetluite. Nu avusese niciun prieten in libertate, asa ca se indoia grav ca o sa-si faca unul in inchisoare. Nici macar n-avea chef sa converseze, dorindu-si cu ardoare un pic de liniste.
- Te-am intrebat ceva, copile! se rasti mexicanul, prinzandu-i maxilarul cu mana dreapta. Ai face bine sa-mi raspunzi.
Ofta, obosit sa de-a numai de cretini. Politistii il obligara sa scrie mai bine de 5 declaratii, obosindu-l cu tot felul de intrebari la care era sigur ca raspunse de minim 3 ori. Fiind mai mult decat extenuat, inca un cretin adaugat la lista neagra umplea paharul ce ameninta sa de-a pe afara. Isi indrepta privirea infioratoare in a lui.
- Ai doua secunde sa-ti iei mana de pe fata mea, rosti tanarul clar si raspicat, pe-un ton ce l-ar infiora si pe Satana.
Surprinzator, strainul se conforma, luand o oarecare distanta de saten. Il analiza mai atent, parca scapandu-i ceva la analiza anterioara, iar pe chipul sau trona uimirea si spaima. Pustiul ii amintea vag de o persoana care numai prin prezenta sa reusea sa-ti trezeasca o frica inimaginabila. Se aseza pe podea, in fata lui. Fiorii reci nu incetara din a-i circula liberi pe sirea spinarii, dar se forta sa-si controleze emotiile cumva familiare.
- Stii, exista o persoana care s-ar putea sa te intereseze.
- Continua.
- E unul dintre cei mai tari de pe aici.
Mangaindu-si barbia, curios, il urmarea pe mexican si-i asculta povestea fara sa mai rosteasca un cuvant in plus. Niciodata nu se interesase de viata in inchisoare, dar avea ceva idei in privinta ei. Baile mizerabile, violurile, bataile si asa numitul "rege" al detinutilor... totul fusese adevarat. Lui nu-i pasa de nimic insa. Deja se vedea la proces, gasit vinovat si toate cele. Nu exista nici o cale prin care sa fie gasit inocent sau sa scape de rahaturile astea. Inchisoarea a devenit fara voia lui casa, plictiseala purtandu-si dreptul de a fii mama lui.
- Siiii - ar trebui sa ma feresc de cineva? intreba satenul lipsit de interes, stiind ca asa poate sa afle cel mai rapid cine e cel mai cel de pe acolo.
- Ah, da. Fereste-te de Sebastian. Sebastian Brock.
Colturile gurii i se ridicara, decorandu-i chipul cu un zambet ce nu prevestea nimic bun.
- Cum dau de el?
Mexicanul rase.
- Copile, ca sa ajungi la el trebuie sa omori pe cineva de aici sau poti sa mergi la el in timpul pranzului, mai iese din "barlog" cateodata. Tipul e criminal in serie. Apropo, tu pentru ce mama naibii ai ajuns aici?
Statu pe ganduri inainte sa-i raspunda.
- Pentru crima.
Se ridica in picioare, parasind asternuturile moi, apoi isi trosni oasele. Cu pasi apasati se indrepta lent catre corpul mexicanului. Isi lasa fata la nivelul lui, lasand sa li se atinga fruntile pentru cateva secunde, ochii lui de un verde schimbator ametindu-l pe bietul om.
- Daca aveai nevoie de asa ceva puteai sa spui din prima... murmura creolul, vrand sa se napusteasca asupra buzelor lui rozalii.
Fiind mai rapid satenul se ferii, prinzand si rupandu-i gatul dintr-o secunda.
- Mersi de informatii. O sa profit de ele la maxim, rosti tanarul pe un ton lipsit de sentiment.
![[Imagine: large.jpg]](http://data3.whicdn.com/images/91072264/large.jpg)
(^.^)