Petale

[fleeting ray]

Vis

Se lasa seara in suflete,
incet, pe nesimtite,
placerile-amortite in zori de zi cedeaza
in fata neclintirii din miez
de dupa-amiaza,
fereastra e deschisa, in dreptul ei sta scris
sa intre numai aer neatins
de fadul cotidian, de cenusiul nor
ce-ameninta orasul de sus,
din viitor.

M-asez pe patul palid,
zambesc la o narcisa
in vasul verde-pal,
pe masa de stejar,
in spate draperii -matase olandeza-
ascund de ochii lumii
privelistea burghez
din mica incapere -
un mic colt de placere,
caci in afara ei
e-o noapte-atat de-adanca
incat nici ochii tai
nu pot sa o strapunga,
si de alergi orbeste,
oricat de mult ai vrea
sa simti cum te izbeste
orice, de undeva,
nu vei putea gasi nimic,
nimic altceva,
deci nu mai astepta,
se-aduna inserarea, se-aduna
cat vrea ea,
dar pan' atunci...
pofteste pe patul moale.

Se-aude in surdina o coarda de vioara,
privim la lume-afara:
umbrele, soare, vara.
Si ceaiul e servit intr-un minut,
dulceata-i pregatita, asteapta un sarut.
Vioara s-a oprit, dar nu-i nimic -
in linistea deplina se insereaza-un pic.