Dansul lotusului

[Clau~]

Ei, scapand de toata treaba si toate complicatiile - inclusiv cele legate de functionarea forumului -, am adus si eu un next. ^^" Scuze, daca v-am facut sa asteptati. Sper doar sa va placa si sa stiti ca de acum vor veni mai repede capitolele.

Mikky-rock68: Stiuuu~ Si eu sunt incantata ca i-am facut-o lui Hangul. Bate palma! Ah, abia astept sa vezi ce i-a pregatit "destinul". * evil smirk * In alta ordine de idei... Nuuu! Trebuia sa fie mai mare suspansul. Ei, tu si intuitia ta! * sigh * Dar e dragut gestul lui Hasu~ I'm so in love cu personajul astaaa~ III~~ Multumesc ca citesti si ca astepti dupa mine, orice ar fi. Esti o placintica dulce si pentru asta te ador si te-as manca~ * kiss *

Capitol: 12


Petale uscate

Cand Hasu isi deschise ochii era deja amiaza; pasarile isi inaltau cantecele cu mandrie inspre albastrul cerului de primavara si lumian soarelui facea totul sa straluceasca. Se uita in jurul lui, ochii lui fiind parac acoperiti de un val gros de ceata, apoi o zari pe femeia bruneta intr-un colt de camera, preparand diverse lecauri. Isi intredeschise buzele sa spuna ceva, insa cuvintele nu voiau sa se cristalizeze in sunete si nu voiau sa ii paraseasca gatul. Isi mari ochii de spaima si isi ridica rapid mana, verificandu-si gatul; isi simti propriile degete reci pe pielea cicatricii lui si, abia cand trecu cu ele pe toata suprafata grumazului, isi reveni si ofta pentru el.
- A fost doar un lesin, spuse simplu Miyuki, mainile ei albe oprindu-se din amestecarea unor frunze de lamai cu niste salcie arsa. Nu se va mai repeta ce s-a intamplat, il asigura aceasta si isi continua treaba, fara sa se uite la baiat. Hasu ofta din nou, inchizandu-si ochii, apoi simti o durere usoara la umar si isi aminti ce se intamplse... Taka. Taka luptase cu el si el pierduse din nou; atat de umilitor, atat de demn de dispret. Nu devenise cu nimic mai puternic; in schimb, reusise doar sa isi provoace mai multe rani si ii tradase increderea si sperantele lui Taka. Nu; nu era asa. De fapt, singurul lucru de care ii pasa lui Hasu era ca fusese infrant din nou de protectorul lui. Iar gandul acela il scotea din minti. Sa nu uiti nicodata: destinul tau este destinul unui asasin! Propria minte se afunda in acel ecou emis de vorbele lui Taka; destinul unui asasin... Atat putea sa gandeasca baiatul in acel moment; se gandea ca, oricat ar fi vrut tot timpul sa nege, asta era el. Un asasin; dusmanul oricarei urme de umanitate dintr-un om; o bestie bazata doar pe rabdare, tenacitate si viclenie. Acele trei principii il condusesera in viata pana atunci si nimic nu avea sa se schimbe de atunci incolo. Atunci de ce Taka ii spusese acele cuvinte? De ce...? Si o noua voce patrunse in mintea baiatului, lasand in urma ei un ecou puternic si vesel, care se lovi putin gandurile lui Hasu: Ne vedem in curand, nu?. Asa e; nu il putuse omora pe print. Iar Taka stia asta; fusese lupta si umilirea ce au urmat dupa ea o metoda sa ii arate cat e de neputincios? A vrut Taka sa il pedepseasca?...
- Nu te mai gandi la asta, se auzi o voce si Hasu se ridica in sezut, privind-o pe femeia bruneta. Miyuki isi lasa recipientele jos si se uita spre podea, linistea persistand in camera. Hasu se apropie de femeie, in timp ce pe fata ii aparu o incruntatura de durere; se aseza langa ea, parul lung cazandu-i pe umeri si atinse umarul lui Miyuki, facand-o pe aceasta sa-si intoarca capul. In ochii albastri ai acesteia valsa o lumina blanda si pe fata ei inflorata aparu o urma de ingrijorare. Baiatul ii privi tatuajul ce pornea de la ochi si se prelungea pe pometi, apoi zambi inconstient, ducandu-si degetele reci pe fata femeii.
- Asta e insemnul meu, Miyuki? intreba baiatul si femeia tresari usor, lasandu-si obrazul mangaiat de mana rece a brunetului. Membrul acestuia cazu apoi si ochii i se umplura de lacrimi sarate si amare; atat de amare ca ii venea sa verse din cauza gustului lor. Femeia atinse umarul bandajat al baiatului si ii privi figura firava, totusi puternica, dand usor din cap.
- Asta e...
- Destinul. Un zambet dement aparu pe chipul baiatului si lacrimile isi facura loc pe obrajii lui albi.
- Stie ca il vei invinge in curand. De aceea a hotarat asta, spuse femeia si inspira adanc, lasand aerul apoi sa ii iasa printre suspinuri afara. Hasu dadu usor din cap si isi ridica ochii albastri pentru a-i intalni pe ai lui Miyuki; femeia il privea regretand, de parca tocmai ii fusese semnata condamnarea la moarte.
- Chiar il voi invinge? intreba baiatul si incepu sa-si desfaca bandajul de la umar, in timp ce chipul lui patat de lacrimi se stramba din cauza unui zambet trist, aproape mizerabil. Hasu stia ca acea taietura, ce era acum decorata cu lotusi infloriti si boboci de lotus, avea sa fie ceea ce ii va trada intotdeauna apartenenta.
- Nu... El stie... Tot timpul el stie; el controleaza tot. Stii asta. Daca nu ar fi fost sigur ca esti pregatit sa-l omori, nu ti-ar fi lasat asta, pronunta Miyuki si un tremur se simti in glasul ei calm si dur. Vru sa il mangaie pe par pe baiat, insa mana ei se opri la jumatatea drumului, ducandu-si-o apoi, inapoi in poala. Trebuie sa-l ajut sa-si duca la indeplinire destinul, nu sa ii stau in cale..., isi porunci in minte femeia si inghiti in sec, o lacrima jucand tremurand in ochiul ei stang. Baiatul lasa bandajul alb sa cada de pe umarul lui si vazu rana lui ingrijita si plina de leacuri din plante, alaturi de tatuajul floral. Mangaie putin zona ranita, apoi o alta lacrima i se scurse pe obraz, fara ca el sa faca ceva sa o opreasca. Isi inghiti un geamat, in timp ce isi strangea umarul si simti mana delicata a lui Miyuki strangand-o pe a lui. Intalni ochii ingrijorati ai femeii si teama din ei si isi dadu seama ca nu mai era cale de intoarcere.
- Imi pare rau..., spuse femeia si baiatul o privi calm, inspirand adanc.
- Nu e vina ta. Iti sunt recunoscator... Promite-mi ca vei fi langa mine, spuse cu un zambet trist pe chip brunetul si femeia, desi reticenta, isi intinse bratele si il prinse in stransoarea lor, gandindu-se la faptul ca, oriunde avea sa ii ceara Hasu sa mearga, avea sa mearga. Hasu si Taka erau singura ei familie...
- Promit..., sopti bruneta si Hasu isi afunda chipul in materialul rochiei lui Miyuki, lasandu-se in bratele acesteia. Asta e destinul meu...

iii

Iarna din acel an era o iarna grea si friguroasa; venise cu ger brutal si vant nemilos. In aceste conditii, Hasu, Taka si Miyuki stateau mai tot timpul prin templu, cantand, citind sau desenand. Taka mai compunea poeme cateodata si Miyuki gatea impreuna cu slujnicele de la bucatarie, preparand ceaiuri aromate si prajituri cu savori tropicale; baiatul se mai antrena din cand in cand, insa vremea rece de afara nu ii permitea sa o faca cat de mult ar fi vrut. Abia intrase in al saisprezecelea an al sau si, inainte sa-si dea seama, lupta mai bine decat toti asiisnii de la templu. Crescuse furmos in tot timpul cat fusese la templu si, desi incarcat de razbunare si ura pentru cei ce ii luasera familia, se bucura de faptul ca Taka avusese grija de el. Ii era recunoscator; barbatul ii salvase viata si il crescuse de la varsta de zece ani, insa stia ca nu avea rangul unui fiu pentru acesta. El era doar un luptator foarte bun, un asasin in devenire ce avea sa fie o unealta foarte buna pentru Taka, pana cand acesta avea sa-si indeplineasca razbunarea.

Ca si in celelalte zile, Miyuki isi petrecea mult timp cu Hasu, invatandu-l despre plante si despre corpul uman. Invatase cum sa prepare otravuri din cele mai letale si cum sa omoare un om cu un singur senbon; Hasu stia ca Miyuki nu ii era parte din familie, de altfel. Chiar daca aceasta nu ii spunea niciodata cuvinte dulci si nu il alinta, era acolo pentru el cand avea nevoie si asta era mai mult decat de ajuns pentru a o considera o sora. Miyuki, la randul ei, putea spune ca are un punct sensibil cand venea vorba de Hasu; pana atunci doar Taka fusese cel care contase pentru ea, dar baiatul cu par brunet si ochi albastri capatase un loc in sufleutl ei inghetat destul de insemnat.
- Miyuki-ni, ganguri baiatul, in timp ce rupea frunze de menta si le punea pe o carpa; acestea aveau mai apoi sa fie zdrobite, combinate cu ulei de susan si seva de brad, pentru a obtine o alifie buna pentru durerile musculare. Desigur, Miyuki mai avea sute de astfel de retete care aveau acelasi efect; femeia ar fi putut face leacuri si otravuri din orice avea la indemana.
- Hm? Ai spus ceva? spuse femeia si continua sa desparta frunzele de menta de restul plantei.
- Cum... De ce esti aici? intreba baiatul si femeia se opri o clipa, ochii ei albastri sclipind intens si fugitiv. Isi musca interiorul buzei inferioare, apoi continua sa rupa frunzele verzi, intreband la randul ei:
- De ce vrei sa stii? Baiatul se opri din treaba si isi atinti ochii asupra acesteia.
- Sunt curios. Niciodata nu am auzit povestea din spatele motivului pentru care esti aici. Femeia ofta pentru ea si lasa frunzele de menta sa ii cada printre degete, apoi inspira adanc si se opri din treaba, indreptandu-si atentia spre brunet.
- Am ajuns aici ca si tine. Aproape. Neh... Hasu-mi, tu stii cum s-a format clanul nostru?
- Daca nu imi spui, nu voi sti... Miyuki inghiti in sec si isi lasa privirea sa cada asupra frunzelor verzi din fata ei. Isi puse mainile delicate pe genunchi si incepu sa povesteasca, de parca acele amintiri i-ar fi trecut prin fata ochilor:
- Eu... Am fost vanduta cand aveam in jur de treisprezece ani. Inainte, fetele ca mine, cele sarace si fara viitor, puteau fi cumparate. Asa am ajuns aici. Cel care m-a cumparat a fost... Orochi- ijio. Taka avea atunci in jur de douazeci de ani, mai mare decat tine cu vreo cinci ani, daca nu ma insel.
- Cine e Orochi-ijio? El e cel care a infiintat templul? Femeia zambi pentru ea si dadu din cap, continuand:
- Da. El este cel care a construit templul. Orochi era un om... Destul de rece si alunecos. Exact ca si numele sau.* Taka a fost cel care m-a slavat.
- Salvat? Ziceai ca..., incerca baiatul sa spuna, insa femeia il opri cu o privire ferma.
- Salvat. Mama mea murise in urma cu cinci ani si tatal meu nu a avut puterea sa mai continue dupa asta. Aproape era nebun cand eu am plecat de acasa. Taka m-a salvat. Mi-a dat un tel, o viata, mi-a oferit protectia si iubirea lui.
- El te-a...?
- Da. Pe atunci Taka nu era asa. Era chiar... Copilaros si bland. Nu pot spune ca eu nu... Ei bine... Intelegi. Pana cand Orochi-ijio a decis ca el va fi urmatorul conducator. Dupa cateva zile de la anuntul sau, Orochi-ijio a murit. Taka il vedea pe acesta ca pe propriul tata; stiu ca si el a fost crescut, la randul lui, de Orochi-ijio. De atunci si-a jurat ca nu va mai lasa pe nimeni sa se atinga de ceea ce el iubeste. Cateodata semeni cu el; atunci cand te antrenezi foarte mult si nu iti gasesti linistea decat in lupta. Femeia chicoti putin, lacrimi inundandu-i irisii albastri si reci; il privi zambind pe baiat, apoi isi duse mana pe obraz, pe tatuajul ei cu flori si inghiti in sec, un fior trecandu-i prin corp.
- Miyuki-ni...
- Tot timpul Taka spunea ca seman cu o floare; una de gheata. Cand a devenit noul conducator, m-a legat de el prin acest tatuaj, spunandu-mi ca inima mea de gheata si gratia de floare trebuie mereu sa ii tina companie. Baiatul o privi o clipa si inghiti in sec, gandindu-se ca acele amintiri nu ii fac bine lui Miyuki. Insa femeia zambi si isi puse o mana alba peste a lui, spunandu-i bland:
- Incheie-ti rabzunarea si pleaca. Fa asta inainte ca inima ta sa devina una de gheata ca a mea si inainte ca gratia ta de floare sa il farmece prea mult pe Taka. Daca va fi cazul, el nu va ezita si te va face mostenitorul lui; vei fi obligat sa iti lasi viata in mainile mortii si sa devii aparatorul acestui templu...

* Orochi inseamna sarpe de apa