Nu imi mai amintesc prea multe lucruri din clasele primare pentru a fi 100% sigur, dar nu cred sa fi plans vreodata din cauza notelor si asta nu pentru ca am avut numai 9 si 10, ci mai degraba pentru ca nu puneam atata presiune pe mine cum faceau unii din colegii mei. Intr-adevar, daca luam vreun 6 sau 7 imi parea rau si ma ofticam, poate chiar se instala si putina teama datorita posibilei reactii negative a parintilor, dar nu intr-atat incat sa vars lacrimi. Insa, cu toate acestea, pot intelege si acest mod de descatusare, deoarece unii chiar depun mult efort si timp in pregatirea unei lucrari sau unui test si atunci cand rezultatul nu se ridica la nivelul asteptarilor intervine totusi o frustrare, mai ales pentru un copil care reactioneaza mai mult emotional decat rational, mai ales daca au fost obisnuiti cu o anumita mentalitate unde trebuie sa fie mereu primul. Cu toate acestea, eu unul inca consider ca indiferent de circumstante sau motive, nu se merita sa plangi pentru o nota.
![[Imagine: tumblr_static_tumblr_static_dilvsoojho0sgwoc0s4s.png]](http://s28.postimg.org/my0sya859/tumblr_static_tumblr_static_dilvsoojho0sgwoc0s4s.png)
"What's wrong isn't me, what's wrong is the world!"