01-09-2008, 11:02 PM
iLove, mm..oamenii se schimba :D ..da..greseli..si mie mi-e lene sa corectez momentan. mor de somn... thank you & chuu ^^
18 Aprilie
« Ar fi greu sa spun ca nu am simtit nimic in acea clipa, in acea seara racoroasa si singura..
Ne intorceam acasa. Nu am folosit autobuzul deaoarece atmosfera era prea calmanta si « perfecta », dupa cum imi spunea el,Nori. As vrea sa trec peste aceste amintiri, dar observ ca ma simt ciudat, un sentiment de caldura strabatandu-mi tot corpul, atunci cand ma gandesc la el sau ii pronunt numele.
Cand mai aveam putin pana cand drumurile noastre se desparteau, a inceput sa-mi ceara din nou iertare, desi eu tot incercam sa-l calmez. Nu mai stiu cum s-a linistit sau ce am facut in continuare..Imi amintesc doar ca, langa o statie atat de cunoscuta de autobuz, m-a prins de mana si mi-a sarutat buzele.
A fost o experienta ciudata, dar eu aproapre ca uitam cine era cel din fata mea. Acum simt un mic sentiment de vina, dar trebuie sa recunosc ca atunci mi-am inchis ochii, sperand sa nu mai regret nimic. Nu a mai spus nimic de atunci. Defapt, eu mi-am continuat drumul obisnuit, grabind doar in mintea mea pasii si neavand curajul de a ma uita in urma, sa stiu daca el este bine.
Am gasit casa la fel de goala ca si atunci cand am plecat, dar am reusit sa zambesc cand am inchis usa. M-am rugat inconstient ca acel sarut sa nu fie doar o ambitie, ci ceva mai mult, apoi m-am grabit sa ajung in dormitor pentru a-mi pune gandurile in ordine.
Astazi am sperat ca totul sa fie normal, dar Nori a fost mai trist ca niciodata. M-a facut sa inteleg de ce unii oameni se enerveaza cand ma vad plangand sau putin mai depresiv. Prima ora a fost plictisitoare si la fel se prevestea a fi si pauza, dar atunci s-a intamplat ceva. Ceva pentru a carui prevenire as fi facut orice atunci.
La doar cateva minute de la anuntarea timpului liber dintre ore, am auzit o lovitura puternica. Desi nu aveam voie sa iesim pe holul liceului decat in cazuri de urgenta, – echipa de filmare aflandu-se acolo – m-am dus repede catre usa, auzind tot mai multe voci.
Am vrut sa ies, dar de cealalta parte a holului l-am vazut doar pe Hissori, iar calmul sau mi-a aratat ca nu s-a intamplat nimic grav. « A cazut.. » mi-a spus plictisit, apoi s-a apropiat de mine.
In acele minute libere, care desparteau ora de biologie de cea de chimie, am vorbit cu el. La fel am facut si in urmatoarele pauze. Am adus multe subiecte de discutie, dar acesta a evitat pe tot parcursul timpului discutiile despre colegul sau. Cred..ca in acele minute ne-am imprietenit, dar in mintea mea se afla o problema mult mai grava atunci.
La sfarsitul orelor, mi-a fost greu sa vorbesc cu Nori, dar, pe drum, a reusit sa formuleze cateva propozitii. »
— Nu sunt suparat.
Tânarul din dreapta sa îl priveşte putin mirat, dar nu scoate nici un sunet. După atât de multe zile însorite, cerul se umple de nori, iar vântul se înteteşte. Este doar o zi de aprilie – nu ar trebui sa fie nimic ieşit din comun, dar temperatura este prea scazută. Temperatura scade, deşi orele de lumină par a se lungi – pentru un gânditor, acest lucru ar marca încă o dată faptul că orice întâmplari fericite le calauzesc pe cele triste pe acelaşi drum cu ele.
— Voiam sa stii. Nu..nu m-a deranjat gestul tau de ieri.
A doua fraza are, apparent, mai mult sens decat cealalta, dar Nori pastreaza in continuare tacerea vorbelor. Singurele cuvinte sunt cele transmise cu ajutorul fizicului si privirii. Hainele, vizibil subtiri, nu-I mai apara de raceala vremii, amandoi simtind un usor fior de gheata pe deasupra stratului de piele.
Myaki il priveste insistent, cercetandu-i ochii si intelegand dorinta acestora. Depasesc locul obisnuit de despartire, incepand sa mearga pe un alt drum, dar inca niciunul nu-si misca buzele. Dupa multe minute de mers neincetat – momente in care, pe soseaua din stanga lor au trecut peste trei autobuze, pe care si-au impus sa nu le foloseasca – au ajuns in dreptul unei vile atragatoare. Nori inainteaza, scotand un rand de chei din buzunarul gecii si deschizand usa pentru colegul sau. Acesta intra nu foarte repede in casa, impins mai mult de vant si de temperatura scazuta.
Cei doi se deplaseaza lent prin doua camere spatioase, decorate cu mult stil. Prima s-a prezentat a fi o sufragerie pregatita special pentru grupurile numeroase de persoane, avand o canapea alcatuita din doua parti lungi si incapatoare, asezata langa o masa joasa, din sticla. A doua camera este un living modern, un loc pastrat vizibil pentru relaxare sau pentru seri petrecute cu familia.
Dupa acestea, cei doi adolescenti ajung in dreptul unei usi lacuite, din lemn, care este deschisa de catre Nori. Myaki observa faptul ca acum se afla intr-un dormitor foarte ingriit, apartinandu-i, probabil, prietenului sau tacut.
— As vrea sa vorbesc cu tine. Este..important.
— Stiu.
Tanarul brunet nu reuseste sa isi uneasca buzele dupa raspunsul acordat, cand acestea sunt acaparate de cele ale lui Nori, care, intre timp, s-a asezat langa el, pe marginea patului de o singura persoana.
Desi este luat prin surprindere intr-o oarecare masura, sentimentul de caldura oferit de buzele celuilalt ii interzice sa se mai gandeasca la consecinte.
Chiar si lumina i se pare mai calda, ami romantica, in aceste momente. Isi tine ochi intre-deschisi, privind tavanul cu tente rosiatice din cauza lampei din cealalta parte a dormitorului. Intr-un moment de liniste sufleteasca, isi misca usor capul, uitandu-se la ceasul din perete. Acesta marca ora optsprezece cand au intrat, ceea ce dovedeste ca momentele calde nu au durat decat cateva minute.
In scurt timp, incepe sa simta noi atingeri fierbinti si totusi reci pe obrajii, pe gatul sau, iar magia continua. Totul i se pare a face parte dintr-un vis, deoarece clipele ii amintesc de noptile alaturi de Yuuri, dar chipul colegului sau il trezeste la realitate – insa nu la cea trista, singura si parasita, ci la cea luminata de o noua iubire.
19 Aprilie
O noua dimineata il intampina, dar la deschiderea ochiloro – aceeasi priveliste : camera sa monotona, geamul larg, dar inchis si cearceaful alb, sifonat. Isi aminteste ca seara trecuta a ajuns acasa dupa ora zece – lucru care ii motiveaza starea ciudata de oboseala.
Incet, amintirile ii revin si devine constient. Crede ca..nu mai este singur. Are langa el o persoana care, cel putin pentru o vreme, il va iubi, iar acest sentiment ii induce o stranie fericire. Se ridica increzator din pat si observa ca se simte normal pe plan fizic, indiferent de ceea ce i se petrece psihic.
Face rapid un dus, fiind stresat de ora tarzie aratata de telefonul sau, apoi e pregateste pentru noua zi de liceu si pleaca in graba.
Toate sperantele la cateva luni de fericire ii sunt distruise cand, desi ajunge la timp in statia de autobuz, Nori nu se afla acolo. Asteapta zece minute, dar acesta nu apare. Isi inchide ochii, sperand ca atunci candi ii va deschide il va vedea langa el sau acesta il va surprinde, luandu-l in brate, dar fara succes. In final, renunta si pleaca, mai trist, spre liceu.
« Nu..nu se poate intampla asa ceva. Este prietenul meu ! Nu ar profita de mine..oricum, aseara nu am ajuns pana la stadiul acela. Sau..poate am facut o greseala. Proate eu am fost prea abuziv. Poate el a crezut ca m-am folosit de el.
Dar daca am facut cu adevarat asta ? Nu, nimeni nu poate sa uite o iubire care a tinut mai mult de un an atat de repede. Poate..am crezut ca el este Yuuri. Da. Asta s-a intamplat, iar el si-a dat seama.
De ce am facut asta ? Eu..nu sunt asa. Ce se intampla cu mine ? »
18 Aprilie
« Ar fi greu sa spun ca nu am simtit nimic in acea clipa, in acea seara racoroasa si singura..
Ne intorceam acasa. Nu am folosit autobuzul deaoarece atmosfera era prea calmanta si « perfecta », dupa cum imi spunea el,Nori. As vrea sa trec peste aceste amintiri, dar observ ca ma simt ciudat, un sentiment de caldura strabatandu-mi tot corpul, atunci cand ma gandesc la el sau ii pronunt numele.
Cand mai aveam putin pana cand drumurile noastre se desparteau, a inceput sa-mi ceara din nou iertare, desi eu tot incercam sa-l calmez. Nu mai stiu cum s-a linistit sau ce am facut in continuare..Imi amintesc doar ca, langa o statie atat de cunoscuta de autobuz, m-a prins de mana si mi-a sarutat buzele.
A fost o experienta ciudata, dar eu aproapre ca uitam cine era cel din fata mea. Acum simt un mic sentiment de vina, dar trebuie sa recunosc ca atunci mi-am inchis ochii, sperand sa nu mai regret nimic. Nu a mai spus nimic de atunci. Defapt, eu mi-am continuat drumul obisnuit, grabind doar in mintea mea pasii si neavand curajul de a ma uita in urma, sa stiu daca el este bine.
Am gasit casa la fel de goala ca si atunci cand am plecat, dar am reusit sa zambesc cand am inchis usa. M-am rugat inconstient ca acel sarut sa nu fie doar o ambitie, ci ceva mai mult, apoi m-am grabit sa ajung in dormitor pentru a-mi pune gandurile in ordine.
***
Astazi am sperat ca totul sa fie normal, dar Nori a fost mai trist ca niciodata. M-a facut sa inteleg de ce unii oameni se enerveaza cand ma vad plangand sau putin mai depresiv. Prima ora a fost plictisitoare si la fel se prevestea a fi si pauza, dar atunci s-a intamplat ceva. Ceva pentru a carui prevenire as fi facut orice atunci.
La doar cateva minute de la anuntarea timpului liber dintre ore, am auzit o lovitura puternica. Desi nu aveam voie sa iesim pe holul liceului decat in cazuri de urgenta, – echipa de filmare aflandu-se acolo – m-am dus repede catre usa, auzind tot mai multe voci.
Am vrut sa ies, dar de cealalta parte a holului l-am vazut doar pe Hissori, iar calmul sau mi-a aratat ca nu s-a intamplat nimic grav. « A cazut.. » mi-a spus plictisit, apoi s-a apropiat de mine.
***
In acele minute libere, care desparteau ora de biologie de cea de chimie, am vorbit cu el. La fel am facut si in urmatoarele pauze. Am adus multe subiecte de discutie, dar acesta a evitat pe tot parcursul timpului discutiile despre colegul sau. Cred..ca in acele minute ne-am imprietenit, dar in mintea mea se afla o problema mult mai grava atunci.
La sfarsitul orelor, mi-a fost greu sa vorbesc cu Nori, dar, pe drum, a reusit sa formuleze cateva propozitii. »
— Nu sunt suparat.
Tânarul din dreapta sa îl priveşte putin mirat, dar nu scoate nici un sunet. După atât de multe zile însorite, cerul se umple de nori, iar vântul se înteteşte. Este doar o zi de aprilie – nu ar trebui sa fie nimic ieşit din comun, dar temperatura este prea scazută. Temperatura scade, deşi orele de lumină par a se lungi – pentru un gânditor, acest lucru ar marca încă o dată faptul că orice întâmplari fericite le calauzesc pe cele triste pe acelaşi drum cu ele.
— Voiam sa stii. Nu..nu m-a deranjat gestul tau de ieri.
A doua fraza are, apparent, mai mult sens decat cealalta, dar Nori pastreaza in continuare tacerea vorbelor. Singurele cuvinte sunt cele transmise cu ajutorul fizicului si privirii. Hainele, vizibil subtiri, nu-I mai apara de raceala vremii, amandoi simtind un usor fior de gheata pe deasupra stratului de piele.
Myaki il priveste insistent, cercetandu-i ochii si intelegand dorinta acestora. Depasesc locul obisnuit de despartire, incepand sa mearga pe un alt drum, dar inca niciunul nu-si misca buzele. Dupa multe minute de mers neincetat – momente in care, pe soseaua din stanga lor au trecut peste trei autobuze, pe care si-au impus sa nu le foloseasca – au ajuns in dreptul unei vile atragatoare. Nori inainteaza, scotand un rand de chei din buzunarul gecii si deschizand usa pentru colegul sau. Acesta intra nu foarte repede in casa, impins mai mult de vant si de temperatura scazuta.
Cei doi se deplaseaza lent prin doua camere spatioase, decorate cu mult stil. Prima s-a prezentat a fi o sufragerie pregatita special pentru grupurile numeroase de persoane, avand o canapea alcatuita din doua parti lungi si incapatoare, asezata langa o masa joasa, din sticla. A doua camera este un living modern, un loc pastrat vizibil pentru relaxare sau pentru seri petrecute cu familia.
Dupa acestea, cei doi adolescenti ajung in dreptul unei usi lacuite, din lemn, care este deschisa de catre Nori. Myaki observa faptul ca acum se afla intr-un dormitor foarte ingriit, apartinandu-i, probabil, prietenului sau tacut.
— As vrea sa vorbesc cu tine. Este..important.
— Stiu.
Tanarul brunet nu reuseste sa isi uneasca buzele dupa raspunsul acordat, cand acestea sunt acaparate de cele ale lui Nori, care, intre timp, s-a asezat langa el, pe marginea patului de o singura persoana.
Desi este luat prin surprindere intr-o oarecare masura, sentimentul de caldura oferit de buzele celuilalt ii interzice sa se mai gandeasca la consecinte.
***
Chiar si lumina i se pare mai calda, ami romantica, in aceste momente. Isi tine ochi intre-deschisi, privind tavanul cu tente rosiatice din cauza lampei din cealalta parte a dormitorului. Intr-un moment de liniste sufleteasca, isi misca usor capul, uitandu-se la ceasul din perete. Acesta marca ora optsprezece cand au intrat, ceea ce dovedeste ca momentele calde nu au durat decat cateva minute.
In scurt timp, incepe sa simta noi atingeri fierbinti si totusi reci pe obrajii, pe gatul sau, iar magia continua. Totul i se pare a face parte dintr-un vis, deoarece clipele ii amintesc de noptile alaturi de Yuuri, dar chipul colegului sau il trezeste la realitate – insa nu la cea trista, singura si parasita, ci la cea luminata de o noua iubire.
19 Aprilie
O noua dimineata il intampina, dar la deschiderea ochiloro – aceeasi priveliste : camera sa monotona, geamul larg, dar inchis si cearceaful alb, sifonat. Isi aminteste ca seara trecuta a ajuns acasa dupa ora zece – lucru care ii motiveaza starea ciudata de oboseala.
Incet, amintirile ii revin si devine constient. Crede ca..nu mai este singur. Are langa el o persoana care, cel putin pentru o vreme, il va iubi, iar acest sentiment ii induce o stranie fericire. Se ridica increzator din pat si observa ca se simte normal pe plan fizic, indiferent de ceea ce i se petrece psihic.
Face rapid un dus, fiind stresat de ora tarzie aratata de telefonul sau, apoi e pregateste pentru noua zi de liceu si pleaca in graba.
Toate sperantele la cateva luni de fericire ii sunt distruise cand, desi ajunge la timp in statia de autobuz, Nori nu se afla acolo. Asteapta zece minute, dar acesta nu apare. Isi inchide ochii, sperand ca atunci candi ii va deschide il va vedea langa el sau acesta il va surprinde, luandu-l in brate, dar fara succes. In final, renunta si pleaca, mai trist, spre liceu.
***
« Nu..nu se poate intampla asa ceva. Este prietenul meu ! Nu ar profita de mine..oricum, aseara nu am ajuns pana la stadiul acela. Sau..poate am facut o greseala. Proate eu am fost prea abuziv. Poate el a crezut ca m-am folosit de el.
Dar daca am facut cu adevarat asta ? Nu, nimeni nu poate sa uite o iubire care a tinut mai mult de un an atat de repede. Poate..am crezut ca el este Yuuri. Da. Asta s-a intamplat, iar el si-a dat seama.
De ce am facut asta ? Eu..nu sunt asa. Ce se intampla cu mine ? »