Capitolul 6
Alergam cat de tare puteam, simteam cum picioarele imi cedeaza, dar nu puteam renunta acum trebuie sa alerg, sa fug departe. Departe de tot si toate. simt cum pamantul imi fuge de sub picioare si cad, inima imi batea asa de tare incat ar putea sa imi iasa din corp. Imi e frica, daca a patit ceva si e doar vina mea, am jurat ca nu voi mai iubi ca voi fi singura pentru totdeauna. Oamenii care ii iubesc pleaca, mor si asta dor din cauza a unui stupid semtinent ce m-a tine in viata. Iubire, ce naiba mai e si asta? Nu te face decat sa suferi sa plang. Respiratia imi revenise la normal, dar inima tot bate la fel ca si o toba in care un nebun nu se mai satura sa o lovesca. Ascunde-te! Mintea ei bolnava ii repeta intr-una cuvintele astea, era pe nisipul moale plin de amintiri sangeroase. Hotelul in care erau cazati a fost incendiat, lacrimile sale curgea ca niste mici picaturi de ploaie care nu vroiau sa se opresca. Reusise sa scape, dar cu pretul vietii lui. In spatele ei se vedea doar focul care era imblanzit de pompieri, dar era prea tarziu pentru el. In lipsa lui, nimic nu va mai fii la fel.
- Annushka! pasi grabiti si mainii calde ma cuprind intr-o imbratisarea protectoare. Va fi bine!
- Nu, nu va fi bine! tip furioasa la el. Cum poti sa zici asta?! Ai pierdut un om! Unul dintre cei mai buni, nimic nu va fi bine! cum putea fi atat de calm, toti stiam cat de mult tinea la Alexei, defapt toti tineam la el. Era esentia noastra. M-a arunc in genunchi si fata marii care era atat de calma, isi trimitea incet valurile catre mine. De ce? inspir, expir si inchid ochii. - Imi va fi dor de tine, Alexei! am zis doar pentru mine, dupa care las un val de lacrimi sa ma conduca spre pacea sufletului meu.
***
Trecuse 2 saptamani de la ceea ce se intamplase la in acel loc, amintirea lui inca imi bantuia visele, in fiecare seara m-a trezeam transpirata si speriata, cosmar, viata mea se transformase intr-un cosmar. Nu puteam sa dorm, imi era frica sa inchid ochii, daca avea sa il vad cum focul putea stapanire pe el. Si in ultimul moment al vietii sale s-a gandit la mine, nu la el, oare asta inseamna cu adevarat sa iubesti? daca da, nu voi iubi pe nimeni.. doar amintirea sa. Ceasul de pe noptiera m-a anunta ca ar fi cazul sa ma ridic si sa ma pregatesc de multa munca, azi va fi o zi grea atat cat si pentru mine, cat si pentru ei. E ultima zi in care voi mai putea vedea chipul sau. Intru incet la dus, dand drumul apei si in acelasi timp si lacrimilor. Dupa cateva minunte ies din baie, imbracata intr-o rochie neagra ce trece de genunchi, iar parul era prins intr-un coc decent. Ochii ce odata erau de un verde crud, ecum erau umbriti de niste cearcane proeminente. Ploua.. pana si cerul regreta pierderea lui, soare nu sa mai arata de ceva timp, dar nu ii simt lipsa. ganduri doar ganduri imprastiate in mintea mea plina de regrete. In scurt tipm pornesc spre locul in care ne vom lua ramas bun de la el.. Urcandu-ma in masina, trag aer in piept si pornesc la drum.
In fata mea se aflau o multimea de oamenii care il cunosteau si plangeau pierderea sa. Smith alaturi de micuta Lavinia, se apropiau de mine. Cu o inclinarea a capului ii rasun la salut lui Smith si restul drumului il petrecem in liniste. Trebuie sa fiu tare! imi pot repetam dar nimic nu ma obliga sa fiu tare.. Vroiam sa plang, sa cad in genunchi si sa tip cat ma tin plamani sa ii zic ca il iubesc pentru totdeauna. Dar sunt sigura ca el nu ma vroia asa, O manuta finuta se strecura in mana mea si ma strangea tare, era Lavinia ii zambesc si o i-au in brate.
- Nu plange pentru el, va fi aici mereu, aratand cu degetul aratator spre inima mea. Un copil, un buchet de sperante si bucurii. Ridic privirea spre cer si zambesc. Stiu ca e acolo sus, ne priveste si nu ne vrea tristi. Dar el a fost trist si e doar vina mea, eu am vrut la mare, de ce nu puteam sa stam acasa si sa ne uitam la un film. De ce trebuie sa am dorinte prostesti si el... s-a dus din cauza mea !????!
Totul s-a terminat.. eram in drum spre casa Smith imi daduse un concediu pe baza ca inca trebuie sa ma refac dupa momentele astea, la inceput nu am acceptat, dar mi-am dat seama ca daca m-a aflu acolo o sa imi fie mai greu. Asa ca am pornit spre.. nu stiu nu m-am hotarat, aveam un bagaj in masina.. si pornesc spre nicaieri. Ochelari de soare imi aparau ochii de lumina de afara, aveam iritatie din cauza depresiei in care cazusem, asa ni-am zis doctorul ala bun de nimic.
- Politia! un singur cuvant imi vine in minte, defapt acum sunt mai multe, daca totul a fost planuit. Daca moartea lui nu a fost accidentala, daca a fost planuita? Ultimul sau raport a fost despre niste mafioti si sigur descoperise mai multe despre ei. Poate asta a declansat atacul asupra hotelului. Gandeste-te Ania, gandeste-te. Intorc masina si pornesc spre Jones. La el ajung toate raportele legate de crime. Si cred ca la hotel am vazut pe Chloe, sigur s-a intamplat ceva.
Sa sper ca ceea ce banuiesc eu, sa fie absurd. Pentru ca daca e asa, mai mult ca sigur o sa revin la specializarea mea. Ajunsa in fata unei cladiri impunatoare, pe care scria mare 'Politia N.Y' in jurul ei se aflau masinile de politie si masina lui Jones. Parchez masina langa a lui si ies, luandu-mi o geaca pe mine, avand in vedere vremea friguroasa de afara. Addam e singur in cladire, Addam e comisarul politiei, e fratele mai mare a lui Jones care e locotenentul echipajului.
- Annia ce surpriza, ce e cu tine pe aici? Imi pare rau pe Alex, era un prieten excelent! vocea sa autoritara m-a speriase pe moment, dar amintindu-mi pentru ce am venit, m-am incurajat in gand si am inceput sa ii relatez ce cred eu despre moartea lui Alex si sa nu ma minta, pentru ca stiu ca facea investigatii in timpul acela.
- Jones? Dau negativ din cap si incep sa ii zic de ce cred asta.- Nu deageaba esti cel mai bun criminolog care l-a avut echipa nostra!
- Deci e adevarat? dadu afirmativ din cap si ma conduse in birou sau pentru mai multe detalii. Am aflat ca Alex era un spion al politiei si cauta dovezi pentru oprii mafia sa faca transport cu femei insarcinate aduse din africa, care nasteau aici si plecau fara copii. Inseamna ca tot ce banuiam eu este adevarat! ????!
- Bun venit in echipa, Annia! zambetul de pe fata lui m-a amuza teribil, de multa vremea nu l-am vazut zambind de cand am plecat de aici..- stii poti sa ma imbratisez, ca nu musc! Il imbratisez si il rog sa cheme toata echipa pentru a merge sa investigam. Dupa care m-a retrag in vechiul meu birou. care a ramas la fel, numai ca nu era praf pe el. Ce bine e sa fii din nou acasa!